65 matches
-
Creativitate și ideal, deși titlul pare să indice influența lui D. Caracostea, autorul se delimitează de părerile fostului profesor al Universității din București. El stabilește, într-un efort personal de exegeză realizată din perspectiva întregului, zece „motivații” ale creativității eminesciene - epicureismul estetic, spațiile claustromorfe, estetica privirii, uitarea-amintirea, visul, gândirea, orfismul cuvintelor, ușor-măruntul, finalitatea etică, iluminările - pe care le urmărește în operă, punând în valoare întruparea lor poetică. Cartea, care dezvoltă noi accepțiuni ale conceptului de creativitate (Cristian Livescu), poate fi așezată
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
învinge în luptă, pe când epoca capitalistă în ascensiune cultivă munca perseverentă și tendința la economisire, până la zgârcenie. Un alt motiv a fost faptul că nu toate doctrinele etice au fost la fel de mult interesate de virtuți. Deja în vremea elenistică stoicismul, epicureismul și scepticismul au mutat accentul pe sensul personal al vieții individului, punând un mai mic accent pe manifestarea în context interpersonal, „în mijlocul comunitar al cetății”. Viața virtuoasă are în vedere tot timpul relațiile interpersonale și existența în comunitate fără o
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în prezent nu mai există. Inima lui este păstrată în biserica parohială Saint-Michel-de-Montaigne. Secția de discipline umaniste din cadrul Universității din Bordeaux a fost numită în onoarea sa. Scrierile sale sintetizează o erudiție impresionantă, ale cărui surse sunt: stoicismul, scepticismul și epicureismul antichității greco-latine. Se remarcă interpretarea personală, care pune în centru observația și meditația morală asupra ființei umane, guvernată de principiul stăpânirii de sine, moderației și căutării înțelepciunii, sublimare a sensului existenței, supusă necontenitei auto-perfecționări. Eseurile sale reprezintă cea mai importantă
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
ul este doctrina morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului. Termenul "epicureism" este, etimologic, un substantiv format pornind de la numele lui Epicur. Sensul extins al termenului face referire la o căutare exclusivă și excesivă a plăcerii. În sens strict, se referă la o doctrină a lui Epicur și a discipolilor săi (spre
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
și la Roma, prin Lucrețiu, în circumstanțe marcate de tulburări politice. Evul Mediu creștin îl va oculta și va contribui foarte mult la alterarea sensurilor sale, răspândind povestea epicurianului care aleargă după satisfacții, poveste care nesocotea idealul de înțelepciune propriu epicureismului antic. Acesta din urmă va fi reconsiderat în perioada Renașterii prin Montaigne și parțial în secolul al XVII-lea prin Gassendi și Hobbes. Filosofia lui Epicur este constituită din trei părți: cea canonică, ce expune regulile adevărului; fizica (din grecescul
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
Endor (The Lady of Endor) este o referință la Vrăjitoarea din Endor (Witch of Endor). Satanismul Laveyan (nu este considerat drept religie de majoritatea adepților) a fost întemeiat în 1966 de către Anton Szandor LaVey. Învățăturile sale se bazează pe individualism, epicureism și pe expresia morală „ochi pentru ochi”. Spre deosebire de satanismul teist, satanismul laveyan este ateist și îl considera conceptul de a„Satan” doar un simplu simbol al naturii umane. Conform siteului religioustolerance.org, mișcarea laveyana este un „mic grup de credincioși
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
Paul Gherasim nu înțelege să le opună practică unui cerebralism provocator, de tip Marcel Duchamp, neantul cultivat cu delicii perverse. El își poate speria confrații, prefacandu-se dornic de renunțări nemiloase, ca un Savonarola pus pe autodafeuri care să pedepsească epicureismul și superfetația estetică. Rareori , însă, am întâlnit artiști care să sufere că el pentru o venială greșeală de gust ori pentru o gafă, în alcătuirea sintezei. Cu acest apetit nestins , de propuneri expoziționale exemplar înfăptuite, acțiunea lui, vreme de câteva
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
elenismului a fost în cea mai mare măsură Alexandria, unde au apărut noi discipline în domenii specializate (medicina, filologia, matematica, astronomia, științele naturii etc.), în timp ce Atena își menține rolul de centru filosofic, cu apariția de noi curente, ca scepticismul, stoicismul, epicureismul etc., cu o preocupare deosebită pentru aspectele legate de viața interioară și de psihologie. Acest univers cultural se reflectă și în producția artistică, unde se întâlnesc orientări noi: din observația științifică se dezvoltă tendința spre realism, din studiul aspectelor private
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
iar ea nu poate fi atinsă decât prin virtute, realizată prin ascetism. Cirenaismul, școală filosofică fondată de Aristippe din Cirene (435 - 356 î.Chr.), are ca doctrină hedonismul, o morală a plăcerii (ηδονη / hēdonē = plăcere). Filosofia cirenaică este apropiată de epicureism, cu deosebirea că cirenaicii experimentau plăcerea în mișcare, având un caracter dinamic, ceea ce îi diferențiază de plăcerea resimțită în asceza epicuriană. Alți reprezentanți ai școlii cirenaice au fost Antipatros din Cirene și Hegesias. A fost fondată de Phaidon, fidel învățăturilor
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
școala peripateticiană" continuă activitatea inițiată de Aristotel, în timp ce "Academia" rămâne fidelă sistemului de gândire al lui Platon. În perioada de trecere de la secolul al IV-lea către secolul al III-lea î.Chr. au apărut două școli filosofice, "Stoa" și "Epicureismul", care au marcat momente importante în filosofie și etică, depășind cu mult locul și timpul lor de apariție. Influența lor, departe de a se epuiza cu trecerea secolilor, se resimte până în timpurile moderne. În timp ce epicureismul recomandă aspirația spre fericire prin
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
două școli filosofice, "Stoa" și "Epicureismul", care au marcat momente importante în filosofie și etică, depășind cu mult locul și timpul lor de apariție. Influența lor, departe de a se epuiza cu trecerea secolilor, se resimte până în timpurile moderne. În timp ce epicureismul recomandă aspirația spre fericire prin satisfacția rațională a plăcerilor și stăpânirea de sine în viața de fiecare zi, stoicismul combate dependența spiritului de satisfacția trebuințelor individuale, recomandă controlul comportamentului prin rațiune și vede individul ca parte a unei comunități, determinat
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
multe ori înțeles în mod eronat, ei văd în filosofie instrumentele esențiale pentru obținerea fericirii ("Tetrapharmakos"): Epicur își bazează gândirea sa pe trei principii: logica sau "canonica", fizica (atomismul) și etica (semi-ateismul). Școala lui Epicur (""Grădina lui Epicur""): Adepți ai Epicureismului la romani: Termenul scepticism își are originea în limba greacă: "Σκεψις" ("sképsis"), însemnând cercetare, îndoială, dubiu. Sceptic este cel care neagă posibilitatea cunoașterii adevărului sau, mai precis, admite ideea unui lucru gândit, însă - întrucât noțiunea obiectului real se bazează pe
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
mai are un caracter natural, ci este rezultat al activității umane și trebuie să fie rezultatul unui contract prin care se obligă să realizeze beneficiul comun al oamenilor (care este scopul principal), lichidarea războiului, lipsit de sens, siguranța persoanei. Astfel, epicureismul poate fi considerat precursor al "contractualismului social". Vocabularul politic a fost preluat în întregime de la greci și ulterior adaptate la viața socio-politică romană, astfel că, dacă gândirea politică greacă a fost mai mult filozofico-teoretică, la romani se caracterizează în primul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
mea era un sâmbure de măr. La ora 13.30, medicul Riri Sylvia Manor din Israel, lansează Bucuria de a nu fi perfectă, iar la ora 15.30, Andrei Vieru, Elogiul vanității. Va fi lansat și volumul bilingv Epicur și epicureismul antic, ediție cu traducere din greacă și latină, studiu introductiv și note de Andrei Cornea. „Mai este oare relevant Epicur pentru omul modern? Mesajul său mai poate spune azi ceva omului interesat de cunoaștere, etică și cultură, dar aflat în afara
Călătorie printre cărțile de la Editura Humanitas, Litera și Institutul Cultural Român by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104246_a_105538]