70 matches
-
aceeași opinie exprimată de mine; În plus, din mulțimea de divinități, ei nu admit decât una singură, destructibilă și eternă. În privința celorlalte, sunt de părere că au avut un Început și că vor avea un sfârșit 1. (B) Cât despre epicurei, nu trebuie să ne temem de râsetele și de sarcasmele lor pe care Îndrăznesc să le Îndrepte până și Împotriva Providenței șPronoiaț, pe care o denumesc «poveste mitică». După părerea noastră, dimpotrivă, ceea ce este mit este infinitatea. Într-un număr
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
impregnată de Înalt spirit filosofic? Dacă o Înlăturăm Înseamnă să suprimăm multe dintre ideile admise, dar greu de demonstrat. Dacă o acceptăm, faptul nu atrage nici o consecință imposibilă sau fără temei. (D) Singura obiecție pe care i-am auzit pe epicurei că o aduc cu privire la demonii admiși de Empedocle este doar teza că, deși sunt răi și perverși, sunt totuși fericiți și au o viață lungă deoarece răutatea este orbită În mare măsură și dublată de tot ceea ce este pasibil să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
la care am fost martor. Guvernatorul șromanț al Ciliciei nu avea o opinie clară În privința celor divine. Această lipsă de Încredere - de altfel, guvernatorul era un om trufaș și rău - se datora În mare parte relațiilor sale prietenești cu câțiva epicurei care, În baza unor argumente Întemeiate pe fizică, pe baza celor ce susțineau, n-aveau decât vorbe de dispreț pentru credințele În divinație. Atunci iată ce a făcut. A trimis la oracol pentru a spiona, ca și cum ar fi fost vorba
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ne-a pus la grea Încercare, dar guvernatorul despre care este vorba, mut de uimire, se Înclină prosternându-se și, deschizând epistola, ne arătă Întrebarea ce-o pusese: «Trebuiesă sacrific un taur alb sau un taur negru?». șîn fața acestuirăspunsț epicureii au plecat capul. Guvernatorul aduse sacrificiulși de atunci nu Încetă (F) să-și manifeste pietatea față de Mopsos”. 46. După ce grăi aceste cuvinte, Demetrios tăcu. Cum eu mă pregăteam să Închei discuțiile, mi-am Întors privirea spre Filip și spre Ammonios
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și alte lucruri pretențioase cu dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cântă și el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cântă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cântă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvârșită e doamna Alice Deleanu care are pian la Medeleni și primește partituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Cioran privitoare la melancolie: deopotrivă salvare estetică a suferinței, depășire a răului prin asumarea lui, iluminare prin durere. Melancolicul se salvează, masochist aproape, tocmai prin explorarea și perpetuarea stării de criză; un masochism al cinicului care se ascunde în orice epicureu. Tocmai de aceea, Cioran nu suferă de înstrăinare decât într-un fel exterior. Firește, Parisul e pentru el un infern, nostalgiile nu-i dau pace; e ca și cum am recunoaște că a trăi în prezent a devenit, și pentru Cioran, o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
această mutație exterioară a produs subminarea autorității filozofiei. Mult mai eficient a fost erodat din interior prestigiul ei: eșecul unei cunoașteri metafizice obiective pe fondul cuceririlor scientiste, amplificarea scepticismului și recursul la interioritate au dus încă din antichitate (o dată cu scepticii, epicureii și stoicii) la dezvoltarea "filozofiei vieții". Chiar dacă s-a mai menținut vocația sistematică a filozofiei, "s-a bagatelizat" exigența cunoașterii universal valabile. "Repartizarea fiecărei sarcini capătă o altă pondere", ceea ce modifică "structura filozofiei" și "raportul dintre părțile ei". Ca urmare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ovidiu însuși nu era conștient de această atitudine atee în practică, dacă nu în teorie: e foarte adevărat că el nu vrea să fie considerat drept adept al lui Epicur 70 și, în felul său, are dreptate, pentru că și la epicurei se întâlnește un sens religios al vieții (cf. Horațiu), în timp ce lui îi lipsește cu desăvârșire. El este, poate, convins că merge pe urmele religiei tradiționale greco-romane, de la ale cărei principii de bază este însă foarte departe. Cu alte cuvinte, în timp ce
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
miraculoase, catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și termine lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist ! Aparență burgheză, etanșeizată. Urechile lungi se ridicaseră, primind cuvintele fără uimire. Lumina se schimbase, abdomenul deveni în întregime albicios, pierzând dungile, copitele elegante se înveliseră într-un lac cafeniu. Bucuria acestor zile și acestei nopți te-a ales martor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
amintirile contemporanilor într-o varietate de ipostaze contradictorii, pur și simplu amețitoare: sarcastic și sentimental; sensibil și poltron; generos și avar, lesne de înduioșat (cu "naturelul simțitor"), dar și violent; sociabil și mizantrop; melancolic și perfid; arghirofil, dar și ultracheltuitor, epicureu și anxios; ateu și superstițios; seducător și misogin; cu fobie la vegetal și infantil, dar meloman pătimaș, impresionabil până la lacrimi; sumbru, nevricos, nestatornic, histrionic, dar și ursuz, ultrajovial, placid și ferm în principii; causeur și farseur genial, stăpân agresiv și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
după modelul lui Dimitrie Cantemir, să prindă „începerea[...], creșterea, starea și urmările” acestei „stăpâniri”. Își regăsește familia în 1790; după pacea de la Șiștov se întoarce în București și la „trecerile de vreme cele veselitoare de suflet”, către care, rafinat și epicureu, nu era mai puțin înclinat. Venirea în scaunul Țării Românești a lui Alexandru Moruzi (1793) îl pune într-o înfruntare deschisă, acutizată și de dragostea ce îl lega de soția domnitorului, cu superbia și superficialitatea fanariotului, dar nu îl lipsește
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
-și ducă existența modestă de profesor de liceu la Huși, un orășel de podgoreni din estul tării, mai aproape de Prut decât de Dunăre, mai aproape de ruși decât de turci. Dar cunoscut și prin nașterea aici a lui Mihai Ralea, filosoful epicureu, care a revenit la casa lui "din vie" și după ce trecuse dintr-o barcă în alta: de la țărăniști sau liberali, nu contează, la comuniști, devenind foarte curând intimul lui Gheorghiu-Dej, alături de care legenda zice că ar fi petrecut și câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmărește interesul personal și- i place să creadă că suferă din iubire. Personajul comediei și schiței caragialiene nu manifestă sensibilitate pentru transcendent și nu cunoaște alt plan ontologic În afara celui social. Cu simțurile acutizate, el trăiește clipa, organic, e un epicureu și exaltă norocul orb când Întrevede schimbări fericite În viața lui, ca Lefter Popescu din nuvela Două loturi: „Toți zeii! toți au murit! toți mor! numai Norocul trăiește și va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca și el...” (s.n.). Dar
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dintr-o dată. Grecii de mai tîrziu s-au înstrăinat din nou de contradicția dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în picioare dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără cravată, dacă-l vizitai la vilă te conducea, când plecai, până la treptele de la intrare. Amănunte, știu, dar exprimau un stil. Moldovean de obârșie, epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
clasici, și Proust, care reprezintă pentru critic "un capital cu deosebire solid în tezaurul de glorie al spiritului și deci al patriei franceze". În slujba acestei incompetențe, Paul Zarifopol a pus cultură și distincție intelectuală. M. RALEA Critică de amator epicureu a făcut M. Ralea, ocupîndu-se numai de valori stabilite dintre acelea care ajută digestiei după o "masă bună" și incită spiritul când e "rău dispus". Eseistul face "idei", supune adică obiectul unui sistem de relații vaste. Marcel Proust este privit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
personal, din "parizianism", din naționalism și din idealism rezultă tendința sa patruzecioptistă. Dar același Alecsandri a fost o fire conservatoare, un patriarhalist - am arătat suspinul său după vremea veche și aș mai putea da dovezi 3 -, a fost un boier epicureu, un disprețuitor al ideilor născute din frământările, nevoile, năzuințele populare și îndrăznețe. A fost un junimist. Aceasta este tendința cealaltă. Când, mai târziu, fiind și apreciat, împăcîndu-se apoi și cu "semiorientalismul", care nu mai era bătător la ochi, încetînd și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
traiect recuperator al existențialului prin care poezia se fortifică aidoma unui individ ce a pierdut mult sînge și căruia i se face o transfuzie: "de mult, într-un text, am promis că n-am să mai scriu poeme de dragoste. epicureul ferecat în vintrele mele voia să iasă în lume. scrisul, zicea el răscolindu-mă cu țepușa lui înroșită în flăcări, te-ntoarce din drum, îți îneacă viața-n oglindă și tu crezi că asta e totul. tu crezi că femeia
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
urechii și lasă-ți limba s-alunece pe lobul ei străveziu, în palida lumină a zilei cenzurate. fă dragoste cu femeia din text, bea-i aburul gurii din diftongi și din sufixele dulci sau lasă dracului totul, mi-a spus epicureul ferecat în vintrele mele, căci iat-o, iat-o cum vine...". Textul erotizat nu e decît un spațiu în care Erosul suspină în starea lui de nostalgie eternizată. Absolutul scriptural constă în această neajungere încremenită în semn, proiectată pe idealul
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
306 î.Chr., este axat pe căutarea fericirii și a înțelepciunii, având ca ultim scop atingerea "ataraxiei", o stare de liniște absolută a spiritului. Pentru a evita suferința, trebuie evitate sursele acelor plăceri, care nu sunt nici naturale, nici necesare. Epicureii nu preconizează căutarea cu orice preț a plăcerii, cum este de multe ori înțeles în mod eronat, ei văd în filosofie instrumentele esențiale pentru obținerea fericirii ("Tetrapharmakos"): Epicur își bazează gândirea sa pe trei principii: logica sau "canonica", fizica (atomismul
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]