108 matches
-
care și-o pune într-un mod profund și, dacă se poate spune așa, vehement, m-a surprins, într-o oarecare măsură, pe picior greșit, adică dezimplicat și marcat încă de acel sentiment de suficiență și moleșeală, de multe ori epifenomen inevitabil al datoriei împlinite. Am zis da, Siviu, sigur că da, mă intersează foarte mult aspectul acesta, eu însumi sînt preocupat de conversia luminii în pictura răsăriteană, cu precădere în cea cultă și seculară, acolo unde lucrează exclusiv inaparentele noastre
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
biografia cuiva cu o schemă din științele comunicării, astfel că vom lăsa la o parte domeniul. Evident, ce ai găsit, aia ai căutat (parafrazându-l pe Noica) - dar capitole precum: „Între boală și alterarea raportului cu lumea", „Blocajul comunicării", „Revanșa epifenomenelor", „Rupturi", „Ferestre ale cunoașterii de sine", „Iluzia refugiului în lumea poeziei", „Deschiderea la lume și închiderea în sine - un dialog imposibil?" - frizează sociologismul vulgar. Cum adică, „alterarea raportului"?! Poate „alterizare", poate „schimbare". Ceva alterat este ceva stricat după simțul comun
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de talia lui Thomas Wolfe. Acesta scria într-un articol de atunci că romanul este o formă de artă moartă. Scriitorii adevărați experimentau în acea vreme nonficțiunea, reportajul fierbinte de pe stradă își apropria uneltele literaturii. Schimbarea literaturii venea ca un epifenomen al schimbării lumii. ( Citiți-l și pe Robert Kaplan, jurnalistul de bon ton care ne-a studiat țara și a scris câteva cărți interesante despre intriganta zonă balcanică și cea a Orientului Mijlociu.) La fel ca în new jouralism, Merrill
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
părăsit niciodată, iar din această ceremonie sacrificială, arhetipală în felul ei, s-a născut subit o lume nouă și mult mai coerentă, adică încă vreo cîteva sute bune de morți, e drept, majoritatea tineri, unii aproape adolescenți. Au urmat apoi epifenomenele, replicile mărunte, cum ar fi măcelul de la Tîrgu Mureș, asasinatele din timpul mineriadelor, trezirea instinctelor estetice neroniene și organizarea unor spectacole piromane la Hădăreni și încă pe alte cîteva scene cu oameni adevărați, în carne și oase, ca să nu mai
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
curatorial. Importanțele expoziții Alexandru Tipoia, Ion Grigorescu, Ion Bitzan, Marin Gherasim și Marian și Victoria Zidaru (cea mai coerentă expoziție din ciclul hemoragic Noul Ierusalim, pe care cei doi vizionari au organizat-o pînă acum) sînt, chiar dacă pare ciudat, un epifenomen, o construcție culturală secundară ce încearcă să substituie și să camufleze eșecul Muzeului Național de Artă ca muzeu. Aceste mari evenimente, care oferă o priveliște largă asupra artei noastre contemporane, sînt, dincolo de importanță lor strictă, dovezi incontestabile că Muzeul a
1998, între performantă si esec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18141_a_19466]
-
poezie" sub forma cursurilor de creative writing, în cadrul cărora e ușor de menținut statutul de poet prin cantitatea (și nu calitatea) publicată, precum și prin popularitatea atinsă printre studenți. Ei bine, acesta instituționalizare a discursului poetic american este ea însăși un epifenomen al postmodernismului cultural și masificării de rău augur. în același timp, aceste studii aduc informații și asupra unor aspecte mai puțin cunoscute cititorului român. Știați că William Carlos Williams era obstetrician, de exemplu? Că există din toate timpurile și la
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
unele dintre paragrafe ar putea suna nu numai descriptiv, dar și, în fond, declarativ: „Nicăieri, poate, autoreferențialitatea literaturii nu este mai limpede decât în scrierile târgoviștenilor, care par a ignora cu desăvârșire lumea reală, semnificativă pentru ei cel mult ca epifenomen cultural. Literatura e, pentru ei, tărâmul virtual în care totul e posibil, un joc imanent, cu toate piesele date pentru totdeauna, asemenea șahului, și în care ceea ce contează este arta combinatorie. Li s-a reproșat întotdeauna gratuitatea, artificiul, livrescul, și
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
postmodernist, atunci înseamnă că avem de-a face cu două probleme total diferite. Postmodernismul nu e precum protocronismul izolaționist o politică culturală (sau doar literară) naționalistă (antimodernistă și antisincronistă), primitivă, confuză și aberantă ca orice produs ideatic totalitar, ci un epifenomen cultural complex, dar mai ales universal și globalizant, al postmodernității liberale. M-a pus pe gînduri la un moment dat tot citind aberațiile iresponsabile debitate de zmeii protocroniști faptul că „ei sunt printre noi” în continuare, activi, publică cărți și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
Cioculescu își desfășura activitatea în interimatul său ieșean, le aflăm din scrisoarea adresată filosofului Ion Petrovici; la 8 martie 1946: "De bună seamă, mă mai deosebesc de predecesorii mei, prin faptul că nu privesc nicidecum fenomenul literar ca pe un epifenomen al ambianței social-politice, iar pe de altă parte nu las niciodată în suspensie judecata axiologică. Operele literare ale curentelor tendențioase sau teziste nu-și află justificarea decât în măsura în care se realizează artistic, ŤIdeologiať rămâne așadar pe planul al doilea, spre dezamăgirea
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
-ți pătrund în casă, te leagă de mâini și de picioare cu cablul de la telefon, îți dau în cap și-ți iau toată agoniseala. Și nici măcar cu asasinii în serie - ultimă specialitate națională. Toate acestea au intrat în logica lucrurilor, epifenomene ale unei societăți în disoluție. Dar m-a deprimat adânc un reportaj în cancelaria unei școli care se pregătea să intre în grevă. Las de-o parte felul jalnic în care arăta clădirea, precaritatea, dacă nu chiar mizeria emanată de
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
unică, reprezentată numai prin ea - nu ar fi Adela. Dar, indiferent de toate acestea, e în joc fericirea ei, care tu, în cazul cel mai bun, nu i-o poți face durabilă. Iar fericirea nu o consideră nimeni fum și epifenomen. Nu! Adela va rămânea pentru tine mereu stânca pe care crește floarea-reginei, atât de apropiată că poți distinge micile steluțe catifelate, și totuși inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpastiei care te desparte de ea! Adela e bine de tot. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-mi distragă atenția de la durerea din suflet. Rex și Obiectul se sărutau În continuare. M-am uitat În altă parte prin geamul Întunecat, soios. ― Totul pare foarte albastru, am spus. Ai observat? ― Hm, da, a spus Jerome. Tot felul de epifenomene stranii. Oracolul din Delfi fusese o fată cam de vârsta mea. Toată ziulica stătea peste o gaură din pământ, omphalos, buricul pământului, respirând aburii petrochimici care emanau de dedesubt. O adolescentă virgină, Oracolul prevestea viitorul, vorbind În primele versuri rimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încercat să se servească de el pentru imposibila încercare de a-l depăși, asemenea unui om care ar vrea să-și sară peste propria umbră. Nu în performanța lingvistică (de prea multe ori simplu dicteu automat și cel mult un epifenomen al viziunii) trebuie căutată valoarea operei lui, ci în puterea de gândire vizionară, comparabilă, cum s-a mai observat, cu cea a gânditorilor presocratici. S-a reproșat poeziei lui extrapolarea unor concepte și raționamente filozofice și științifice într-un mod
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement, împreună cu epifenomenele sale estetice. Am văzut însă că un Ramiro Ortiz susținea contrariul: futurismul italian nu ar fi fost posibil fără influența lui Rimbaud, dar și a unor autori catolici precum Peguy sau Claudel... De fapt, inaderența lui Densusianu în perceperea curentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
redimensionată pe linie latinist-academizantă de către Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putea crede, atâta vreme cât ea capătă forma unei opoziții între știință și savant. Savantul nu este singurul care are un picior în universul idealităților fizico-matematice și pe celalalt în această viață, care nu este decât aparența celor dintâi, un soi de epifenomen a acelui ceva a cărui realitate este constituită din molecule și atomi. Știința se află în aceeași duplicitate, dacă este adevărat că, înfăptuindu-se ca o modalitate a vieții transcendentale, ea o nesocotește pe aceasta, care nu îi furnizează numai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o lume nouă, animată de știință și tehnică; cea veche intră deja în declin. Luminat de soarele istoriei, acest model al societății dă sens mișcărilor colective. El le explică și originea, încă din vremea primelor bîlbîieli. Restul nu-s decît epifenomene, rămășițe ale unei ideologii alienate. A doua concepție a cunoscut mai multe modificări succesive și s-a născut o dată cu și în psihologia mulțimilor. Lăsînd la o parte precursorii ei, un Taine ori un Tocqueville de pildă, trebuie să-i menționăm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tarde, cei care i-au trasat liniile directoare. "S-ar putea spune că avem de-a face cu teoria socială cea mai influentă în lumea occidentală de astăzi", nota un sociolog despre ipoteza societății de masă22. Pentru aceasta din urmă, epifenomenele și rămășițele de care aminteam sînt practic totul. Căci, desfăcuți din legăturile lor, lipsiți de privilegiile dobîndite prin naștere ori prin rang, dezorientați de neîntreruptele schimbări, indivizii aglutinați dau un extraordinar elan ecluziunii lor nebuloaselor umane care sînt mulțimile. Da
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o dinamică proprie fără nici o legătură cu perioada istorică și independentă de conținutul lor de clasă. Pe scurt, că ignoră faptul că o mulțime e compusă fie din proletari, fie din burghezi. Pentru el, n-ar fi vorba decît despre epifenomene iar partidele muncitorești s-ar cuveni să nu țină seama de ele. În fața unei diversități a caracterului fundamental (de clasă), afirmă autorul, contrastul dintre masele organizate și masele neorganizate nu este poate chiar lipsit de semnificație căci antrenamentul și experiența
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
reprezintă un amestec de elemente sociale dezintegrate, de deșeuri umane măturate în afara societății și care, tocmai din acest motiv, îi sînt ostile. Așadar, pentru sociolog, ea nu este nici un fenomen separat, nici un fenomen important, nici un fenomen nou, ci doar un epifenomen. Ea nu reprezintă materie pentru știință. El o tratează doar ca pe-o perturbație, ca urmare a unei rupturi în fluxul normal al lucrurilor. Societatea este ordine, mulțimea este dezordinea ei și, în definitiv, mai curînd un fenomen colectiv decît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceleiași teme arhetipale sau variații pe un arhetip 7. Recuperarea sensului imaginii simbolice oferă o bună oportunitate de valorizare a dimensiunilor traseului antropologic, în care "hermeneutica reductivă" și "hermeneutica instaurativă" nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
născut în umbra intenționalității ce vizează perpetuarea speciei, care în mod ciudat a trecut drept elementul principal. Altfel spus, ne vom întreba continuu dacă nevoia noastră de sens al existenței nu constituie cumva o mutație accidentală, fiind de fapt un epifenomen. Problema teoriei evoluționiste este că riscă să îngroape cultura în explicații ce nu sunt pe placul unor ființe ce mizează pe rațiunea absolută. * Psihologia pare să confirme tot mai mult apriorismul kantian, arătând că existența oricărei percepții depinde atât de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cetățenilor la scară largă, e posibil ca sondajele să dea o percepție destul de interesantă la încheierea alegerilor. În cazul în care climatul politic este morocănos, sărac în idei noi și marcat de o opinie blazată, sondajul nu este decât un epifenomen, ceva la modă și fără legătură directă cu realitatea politică. Concluzie Efectul sondajelor rezidă în publicarea lor. Ele sunt cele care, difuzate în mod regulat de mass-media, creează un curent majoritar ambiant fragil. Este evident că majoritatea persoanelor care participă
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Simbolul și semnificația ei, ce apare pentru prima dată în România la Editura Institutul European, abordează simbolistica și mitologia divinității dintr-o perspectivă psihologică specială. Ea nu ține nici de psihologia materialistă ("pentru care viața psihică nu este decît un epifenomen al evoluției somatice..."1), dar nici de cea esoterică ("pentru care spiritul uman nu constituie o parte a funcționării psihice, ci manifestarea în om a unui Spirit absolut, ceea ce deschide o cale nouă speculațiilor metafizice"2). După expresia lui Paul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lor, analizei detaliate a simbolurilor "divinitate" și "suflet" îi vor fi rezervate capitolele următoare. Ne vom ocupa deocamdată de pregătirea terenului și de delimitarea domeniului cercetării psihologice, eliberîndu-l atît de psihologia materialistă, pentru care viața psihică nu este decît un epifenomen al evoluției somatice, cît și de psihologia ezoterică, pentru care spiritul uman nu constituie o parte a funcționării psihice, ci manifestarea în om a unui Spirit absolut, ceea ce deschide o cale nouă speculațiilor metafizice. Fiindu-ne imposibil să intrăm aici
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]