226 matches
-
cu alte tratamente pentru osteoporoză . Utilizarea în insuficiența renală : FORSTEO nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență renală severă ( vezi pct . 4. 3 ) . La pacienții cu insuficiență renală moderată , FORSTEO trebuie utilizat cu precauție . Populație pediatrică și adulți tineri cu epifize deschise : Nu există experiență la copii și adolescenți ( cu vârsta sub 18 ani ) . FORSTEO nu trebuie utilizat la copii și adolescenți ( cu vârsta sub 18 ani ) sau la adulți tineri cu epifize deschise . Pacienți vârstnici : Nu este necesară ajustarea dozelor
Ro_390 () [Corola-website/Science/291149_a_292478]
-
cu precauție . Populație pediatrică și adulți tineri cu epifize deschise : Nu există experiență la copii și adolescenți ( cu vârsta sub 18 ani ) . FORSTEO nu trebuie utilizat la copii și adolescenți ( cu vârsta sub 18 ani ) sau la adulți tineri cu epifize deschise . Pacienți vârstnici : Nu este necesară ajustarea dozelor în funcție de vârstă ( vezi pct . 5. 2 ) . 4. 3 Contraindicații • Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți • Sarcina și alăptarea ( vezi pct . 4. 4 și 4. 6 ) • Hipercalcemie preexistentă • Insuficiență renală
Ro_390 () [Corola-website/Science/291149_a_292478]
-
diafizară, constituită din țesut osteoid ce conține osteoblaste, celule de tranziție între fibroblaste și osteoblaste și numeroase osteoclaste. Acest țesut osteoid formează un țesut osos atipic nehaversian ce realizează o osteoscleroză densă. Rareori apare în oasele plate și la nivelul epifizelor. Este necunoscut oaselor cu origine membranoasă: craniu și claviculă. 1) Durerea: simptom aproape constant și permanent. Intensitate variabilă, de obicei suficient de intensă ca să necesite folosirea analgeticelor. Este independentă de activitate, dar mai intensă noaptea. Este exacerbată de consumul de
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
singur atom de hidrogen în locuri cu climate blânde limba mielului înflorește pe tot parcursul anului în locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor lega radicali curetajul este folosit cu precadere in localizarile vertebrale in metafizele de crestere si in epifize importante functional acest articol se referă la un concept și un loc din lumea de apoi din mitologia aztecă subiecte revistei sunt concentrate pe sport și fitness sănătate și nutriție modă și îngrijire personală relația în cuplu reportaje acesta a
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
ul ("") sau osul brațului este un os lung și pereche ce formează scheletul brațului. Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
ul ("") sau osul brațului este un os lung și pereche ce formează scheletul brațului. Prezintă o diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). Corpul humerusului ("Corpus
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
și extremitatea distală. Aproape cilindric în partea superioară, corpul devine, pe măsură ce se apropie de extremitatea inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală, medială), bine diferențiate în porțiunea inferioară, și slab în porțiunea superioară. Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) este voluminoasă, se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular și se unește în jos cu corpul humerusului la nivelul colului chirurgical. Capul humerusului ("Caput
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
se află în repaus capul humerusului este îndreptat medial, în sus și posterior; axul capului humerusului formează cu axul diafizei un unghi de 130°-150°. Colul anatomic ("Collum anatomicum humeri") este un șanț circumferențial, care separă capul humerusului de restul epifizei; este mai adânc antero-lateral în vecinătatea tuberculului mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare ("Tuberculum majus humeri") este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
brachii") însoțit de bursa sinovială bicipitală și de o ramură ascendentă a arterei circumflexe humerale anterioară ("Arteria circumflexa humeri anterior"). Șanțul intertubercular este transformat în canal de fibre conjunctive dispuse transversal. Sub tuberculul mare și tuberculul mic, la nivelul unirii epifizei proximale cu corpul (diafiza) humerusului se află o porțiune îngustată - colul chirurgical ("Collum chirurgicum humeri") - unde se întâlnesc cele mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar ("Nervus axillaris") și artera circumflexă humerală posterioară ("Arteria circumflexa humeri posterior") se învârt în jurul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
află o porțiune îngustată - colul chirurgical ("Collum chirurgicum humeri") - unde se întâlnesc cele mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar ("Nervus axillaris") și artera circumflexă humerală posterioară ("Arteria circumflexa humeri posterior") se învârt în jurul colul chirurgical în regiunea sa posterioară. Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) este de formă prismatic triunghiulară, turtită antero-posterior, și recurbată dinapoi înainte, având diametrul transversal cu mult mai mare ca cel antero-posterior. Are la mijloc un segment articular - condilul humerusului - care este încadrat de două proeminențe laterale
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
posterioare a ulnei (sub inserția mușchiul abductor lung al policelui) și pe membrana interosoasă corespunzătoare a antebrațului. Corpul muscular se continuă în jos cu un tendon lung terminal care trece printr-un șanț osos oblic, situat pe fața posterioară a epifizei inferioare a radiusului; cotește puțin împrejurul tuberculului dorsal Lister ("Tuberculum dorsale") ce delimitează lateral acest șanț; apoi îndreptându-se oblic distal și lateral, încrucișează tendoanele mușchiul lung extensor radial al carpului ("Musculus extensor carpi radialis longus") și mușchiul scurt extensor
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
oaselor lungi ale membrelor, la nivelul pelvisului și al piciorului. Poate fi intalnit și în oasele cranio-faciale. Cand este localizat în oasele lungi este situat în general în zona metafizară. Rareori, și numai la adult, osteoblasmul se poate întinde spre epifize și poate fi localizat extrem de rar subperiostal. Simptomele sînt aceleași ca ale oricărei tumori osoase benigne cu creștere lentă. OB este caracterizat prin durere de intensitate variabilă și de lungă durată. Cu timpul pot apărea fracturi patologice. În localizările vertebrale
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
stadiul și localizarea tumorii. OB stadiul 1 (latent) și OB stadiul 2 (activ) au că indicație de tratament excizia intralezionala (curetajul), asociată cu un adjuvant local. Curetajul este folosit cu precădere în localizările vertebrale, în metafizele de creștere și în epifize importante funcțional. OB stadiul 3 (agresiv) are ca indicație terapeutică rezecția marginala/rezecția largă. În localizările vertebrale aceste rezecții sînt dificile și riscante. De aceea, este recomandat chiuretajul agresiv asociat cu fixarea internă și completat prin radioterapie. Embolizarea arterială selectivă
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
sus ar putea fi mai sugestivă (fig. 2.4) Fig 2.4. Calea spre ulcerație. 31 Un alt mod de a ilustra conceptul cauzelor concomitente ia în considerare așa zișii factori structurali, care influențează presiunea „de vârf” la nivelul plantei (epifizele distale ale metatarsienelor proeminente, migrarea anterioară a țesutului subcutanat plantar, prăbușirea boltei plantare), factorii funcționali, care influențează durata contactului plantei cu solul (capacitatea aerobică, dureri articulare, debilitatea generală, forța în membrele inferioare), factorii care țin de încălțăminte, și facorii care
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
sunt foarte diferite (133), iar frecvența intervențiilor corective a crescut evident în ultima decadă (134). Din păcate lipsesc studiile cu un număr suficient de pacienți, care să permită concluzii ferme. Intervențiile chirurgicale de corecție cel mai frecvent efectuate sunt : - rezecția epifizelor distale ale metatarsienelor și rezecția altor proeminențe osoase, - artrodezele, cel mai frecvent cu fixare internă (plăci, șuruburi etc.) - calcanectomii parțiale sau totale. Complexitatea biomecanicii piciorului este demonstrată și de constatarea conform căreia amputația halucelui, o intervenție relativ frecvent efectuată, poate
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
sunt dispuși lateral, pentru a mări câmpul vizual și pentru a se feri de prădători. Sistemul nervos este mai dezvoltat decât la pești. Encefalul la amfibieni prezintă emisfere cerebrale mai bine individualizate, iar tuberculii bigemeni au tendința să se dedubleze. Epifiza este dezvoltată la anure, la mormolocii acestora prezentându-se sub forma unei vezicule situate deasupra craniului, sub piele. Inima este alcătuită din trei camere: doi atrii și un ventricul. La formele inferioare (apode și caudate) atriul stâng și cel drept
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
degetelor ("Musculus extensor digitorum"). Corpul muscular se continuă de la jumătatea antebrațului cu un tendon lung care merge paralel cu cel al mușchiului lung extensor radial al carpului și coboară împreună prin șanțul osos cel mai lateral de pe fața posterioară a epifizei inferioare a radiusului. Tendoanele acestor doi mușchi merg împreună încă de la nivelul jumătății inferioare a antebrațului, unite între ele printr-o lamă de țesut conjunctiv, trec pe sub retinaculul extensorilor având o teacă sinovială comună, numită teaca tendoanelor mușchilor scurt și
Mușchiul scurt extensor radial al carpului () [Corola-website/Science/331813_a_333142]
-
mare. Antenele sunt pectinate și încovoiate la vârf, având aspect de cârlige sau croșete. Baza antenelor este înconjurată de fascicule smocuri de perișor. Ocelii lipsesc, iar ochii compuși ocupă o bună parte din suprafața capului. Prima pereche de picioare prezint epifize, picioarele de mijloc au o pereche de excrescențe cuticulare în formă de ac pe articolul tibial, iar ultima pereche - 2 perechi de excrescențe. Toracele este înzestrat cu mușchi puternici . Spre deosebire de majoritatea familiilor de fluturi, aripele hesperiidelor sunt mai mici în comparație cu
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]
-
celule osoase-osteoblaste;cel tinere-oseină;cel mature-osteocitele;cavități-osteoplaste;ts cu rol în remanierea oaselor-osteoblaste ts compact:concentric,în jurul unor canale microscopice prevăzute cu vasesi nervi, aflat în partea centrală a oaselor lungi și la periferia oaselor lațe siscurte ts spongios:în epifizele oaslor lungi, în struct oaselor lațe;prezintă numcavitati rez din întretăierea lamelelor osoase-măduva roșie d) fluid:sângele, plasma subst fund, el fig celule 2.Ts Muscular form din cel alungite care se pot contracta, producând capete de forță detracțiune a
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
sindesmoză. Tibia este numită după flautul grec Aulos, flaut numit și "tibia". Este recunoscută și ca osul cu cea mai mare rezistență la greutate din corpul uman. Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]