628 matches
-
despre un "romantism minor" al liricii eminesciene sau, ca să folosim termenii lui Virgil Nemoianu, despre o "epoca Biedermeier" a poeziei eminesciene. E vorba, mai exact, de poeziile din prima perioadă a creației eminesciene, publicate în Convorbiri literare (Venere și madona, Epigonii, basmul Făt-Frumos din lacrima și Mortua est și, mai apoi, de Sârmanul Dionis, Egipetul, Înger și demon, Floare albastră, Împărat și proletar). În încercarea de reconstituire a unei mitologii autohtone, speciile predilecte la care recurge Eminescu sunt epopeea, pastorala, basmul
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
chiar Asachi trebuie scoși din discuție de dragul unei teorii a geniului absorbitor, care face nedreptăți literaturii române. Între geniul literar al lui Eminescu nu cred că există o relație de respingere față de contemporanii și de precursorii săi, decît dacă privim Epigonii, drept o graniță reală în literatura română. Ceea ce n-ar fi cazul. Am mai scris asta și regret că revin - în perioada totalitarismului autohton, Eminescu a ajuns să fie considerat un fel de secretar general al poeziei autohtone. Mai nou
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
revistă din timpul războiului, sau de imediat după, trăiesc prin însuși farmecul caducității lor declarate, al nabokovianismului ușor auto-manierizat sau dimpotrivă, persiflat uneori, estetizat poate grosier pe ici-pe colo, dar atît de reconfortant prin inimitabilul său care îi scutește de epigoni paricizi. Dificila, aproape de neimaginat pînă la a o vedea dusă la capăt, misie de a traduce o carte amețitor de complicată lingvistic precum Strigarea lotului 49, i-a revenit Getei Dimitriu, care s-a achitat de ea peste așteptările mele
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
fost povestite lui Eminescu de către Ioniță Scipione Bădescu, iar Toma Nour, eroul principal la cărții, ar reține câteva din trăsăturile prietenului ardelean. Există și o direcție tematică pe care am putea s-o punem în legătură cu evocarea "sfintelor firi vizionare" din Epigonii. Chiar dacă nu figurează în poemul eminescian, Cipariu și August Treboniu Laurian ar fi putut fi printre eroii acestuia. Îi aflăm în scrisul publicistic al poetului în care, de asemeni se fac referiri la însemnătatea Răscoalei din 1784. Prima poezie despre
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
înțelege și mai puțin admite atracția pe care mișcarea legionara a exercitat-o asupra lor. Explicația, nu însă și justificarea acestei adevărate trădări a clericilor spiritului, este de ordin filosofic (și mai profund încă, de ordin moral și religios). Erau epigonii tardivi ai unei filosofii de sfîrșit de veac. Discipoli amatori ai lui Hegel, imitatori întîrziați ai lui Nietzsche, schopenhauerieni dezabuzați, existențialiștii unor ătrăiriă exaltate și vane, sinucigașii ce nu s-ar fi sinucis în veci, toți acești pseudofilosofi s-au
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
cu el nu se cade să se transforme în acte de cult... Eminescu nu trebuie sacralizat din afară, nici cu obstinația oarbă a unui instinct". Si inca: "Eminescu -, ce este el ca model? Că poet a fost un model pentru epigonii lui, și atît." Și, apoi, respinge formulă lui Noica despre Eminescu "omul deplin al culturii românești". Iar, mai înainte: "întreaga lui publicistica politică este intens xenofoba, pînă în fibră ei, orice ar spune sofiștii naționalismului din ultimele decenii". Cartea lui
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
lui e că totul poate fi poezie. De parcă ar fi texte din gazete, așezate vers sub vers. De aceea poate fi și ușor transpus în limbi străine. Dar versurile lui au personalitate, au ceea ce le lipsește sutelor și miile de epigoni. Poate fi imitat, dar există pericolul de a deveni un creator banal. Personal, apreciez mai mult piesele lui de teatru, care abordează și oglindesc ciocnirea dintre impetuosul nou cu vechea inerție: canonul se debarasează de grotesc, viața e o stradă
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
a preda la orele de română, la clasele mari, biografia lui Stalin, în alternanță cu studiul operei Sofiei Nădejde sau a lui Bacalbașa. Ca asistent la universitate, prin 1950-1951, n-am scăpat de pacostea de a relua exegeza acestor modești epigoni, care uzurpaseră brusc locul maeștrilor. Încât despărțirea (silită) de învățământ aproape că am socotit-o în acel moment o descătușare. Un „dans al omului descătușat” am și executat cu acea ocazie, în camera pe atunci a lui Geo Dumitrescu și
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
ai luminat gândul // Și Israel (istoric): Politica reflectată în unele dintre sufletul. // Lumina pură din inima ta // ” Cred că fiecare cunoscător și poeziile lui, precum Scrisorile și Mi-a marcat viața. // Cu aripile tale iubitor al limbii române are un Epigonii. Dar și în cadrul lor se cele mare // Care nu au hotare // M-ai Eminescu al lui, așa cum l-a cunoscut reflectă măreț ia autorului lor; ridicat din lumea cenușie // Ca și din scrieri, valabile până astăzi. evenimentele au trecut (deși
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
semeți[...] Azi, totul s-a epuizat, s-a consumat,/ O undă de romantism nu mai găsești? (s.m.) (p.61) nu mai șochează deloc. Poetul se plânge în aerul mercantil al vremurilor sale, de lipsa de idealuri (preluarea aptitudinii eminesciene din Epigonii ?!) fixându-se într-o poză a omului egal cu sine. Dar el este, de fapt, "prizonierul" propriei încăpățânări de a nu se schimba. Poezia, în accepțiunea sa, este o evaziune, dar o asemenea escapadă este astăzi practic imposibilă, pentru că totul
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
și el cu o carte de vizită impresionantă), doar personajul lui Robert Carlyle mai amintește de o anumită tușă personală, funcția sa fiind chiar... "testamentară". Boyle ar fi trebuit să inducă aceeași tensiune și episodului dur care-i opune pe epigonii hippies cultivatorilor de cannabis de pe insula thailandeză unde ajunge eroul folosind harta lăsată moștenire. Băștinașii nemiloși nu mai acceptă să fie deconspirați prin numărul mare de indivizi ce nu mai părăsesc "raiul terestru" din care ei realmente își asigură traiul
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
chip consacrat. Astfel, el continuă tradiția unor Blaga, Arghezi, Voiculescu, Philippide, de "căutare a absolutului", prin confruntarea ipostazelor telurice ale omului cu vocația sa transcendentă, de "luptă" (stare agonală) dintre cele două planuri adverse. Dar nu poate fi socotit un epigon al maeștrilor numiți. Prin experiența sa (orice creație autentică nu poate fi decît, cum ar spune Joyce, o work in progress), putem constata cum Răul înaintează spre noi zone, deschide noi priveliști, în consonanță cu o epocă în care a
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
tot Noul Testament și, în colaborare cu temeinicul erudit Vasile Radu, am tradus întregul Vechi Testament. Acum cîțiva ani, am reluat, după ani și ani de meditație, miraculoasa convertire de la porțile Damascului, într-o serie de noi scrisori apologetice: Scrisori către epigonii Simforozei (Revista Română, an II, ianuarie-martie 1942, p. 19-32). Apoi iar și iar în revistele teologice ca, de pildă, în Studii teologice, nr. 7-8, 1951). Pe lîngă toate acestea, atît la București, cît și la Sibiu, am citit în cercul
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
deopotrivă mistica plaiului natal și atracția mediteraneeană, ilustrate de Alecsandri (însuși Pillat s-a văzut ca o reîncarnare a acestuia), însă răspunzînd unei "monade" care circulă productiv prin etapele lirismului indigen: Poetul are, la drept vorbind, două serii complementare de "epigoni": o serie de epigoni "prin antecedență" și o serie de epigoni "prin descendență". E vorba, desigur, nu atît de patologia epigonismului, cît de exercițiul recurent al (cam) aceleiași structuri, promovată prin formule incidente, de nu coincidente. Pillatismul își are, deci
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și atracția mediteraneeană, ilustrate de Alecsandri (însuși Pillat s-a văzut ca o reîncarnare a acestuia), însă răspunzînd unei "monade" care circulă productiv prin etapele lirismului indigen: Poetul are, la drept vorbind, două serii complementare de "epigoni": o serie de epigoni "prin antecedență" și o serie de epigoni "prin descendență". E vorba, desigur, nu atît de patologia epigonismului, cît de exercițiul recurent al (cam) aceleiași structuri, promovată prin formule incidente, de nu coincidente. Pillatismul își are, deci, izotopia sa". Așa cum un
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Pillat s-a văzut ca o reîncarnare a acestuia), însă răspunzînd unei "monade" care circulă productiv prin etapele lirismului indigen: Poetul are, la drept vorbind, două serii complementare de "epigoni": o serie de epigoni "prin antecedență" și o serie de epigoni "prin descendență". E vorba, desigur, nu atît de patologia epigonismului, cît de exercițiul recurent al (cam) aceleiași structuri, promovată prin formule incidente, de nu coincidente. Pillatismul își are, deci, izotopia sa". Așa cum un regizor actual intervine, uneori extrem de voluntar, în
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
răsfrînge adîncimile lumii. * Tehnica: o divinitate sinistră nu doar pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
e maleabilă, se poate multiplica etc. * Slăbiciunea ambiției constă în raportarea ta la alții, recte în dependența ta de alții, ca de un drog. * De la un moment al existenței, te pomenești imitîndu-te pe tine însuți. Îți ești propriul discipol, propriul epigon. Te moștenești pe tine însuți, fără a-ți da seama cînd ai murit. * Nici o lumină nu e atît de intensă încît să nu-i îngăduie întunericului să-i dea tîrcoale. Dramatismul atît de uman al oricărei lumini. * Există nu numai
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
răsfrînge adîncimile lumii. * Tehnica: o divinitate sinistră nu doar pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
e maleabilă, se poate multiplica etc. * Slăbiciunea ambiției constă în raportarea ta la alții, recte în dependența ta de alții, ca de un drog. * De la un moment al existenței te pomenești imitîndu-te pe tine însuți. Îți ești propriul discipol, propriul epigon. Te moștenești pe tine însuți, fără a-ți da seama cînd ai murit. * Nici o lumină nu e atît de intensă încît să nu-i îngăduie întunericului să-i dea tîrcoale. Dramatismul atît de uman al oricărei lumini. * Există nu numai
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
lui Maiakovski, scris în ultimii ani ai puterii sovietice, poetul și eseistul Iuri Karabcievski, care a demascat cu curaj conformismul politic al lui Maiakovski, susținea că acesta a creat o poezie insolită, de afirmare a sinelui, care a devenit la epigonii lui ideatici, între care autorul îl include și pe Iosif Brodsky, o poezie a bunului plac și a afirmării de sine. Karabcievski are dreptate, în oarecare măsură. Neoavangardismul rus al anilor �70-'80 a folosit unele dintre procedeele maiakovskiene timpurii
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui Eminescu (trecînd prin mult mai "violenta" Scrisoare aIII-a) e vizibilă: Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic". Stilul, polemic, strălucește, uneori chiar în dauna argumentării metodice a ideilor. Á la guerre comme á la guerre
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
exponent al acestei direcții. Descrierea e corectă doar până la un punct. Evident, chiar de tot nu se putea schimba Dan Sociu într-un deceniu. Numai că, plictisit el însuși de emulația acestei abordări reportericești a realului (care a dat destui epigoni), s-a orientat către o poezie cu substrat cultural ceva mai adânc. A început, adică, să scrie mai „poetic”. Poate că titlul volumului Pavor nocturn (2011) reprezintă și un indiciu al acestei „treziri din coșmar”. În orice caz, după Poezii
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
pașoptiștilor, a lui Alecsandri și a celorlați „bătrâni” ai vremii, care aveau, ei, în jur de 45 de ani. Maiorescu i-a scos din cărți pe poeți, Caragiale și-a bătut joc de felul cum scriau prozatorii. Doar Eminescu în Epigonii i-a evocat ca nobili reprezentanți ai „zilelor de-aur a Scripturelor române”, punându-l în încurcătură pe Iacob Negruzzi când a primit poemul spre publicare la „Convorbiri”. Junimiștii și-au atins în cele din urmă scopul: au schimbat canonul
Război soft între „tineri” și „bătrâni” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2665_a_3990]
-
și discipolul său Emil Brumaru, care-i scria mai în glumă, mai în serios, prin 1970: „Tinerețea e un vis!/ Țepe pleacă la Paris,/ Ivănceanu la Viena!/ Doamne, mă apucă jena...// Numai eu rămân în van/ Lumea s-o încurcu/ Epigon dimovian,/ Cum zice Grigurcu...” 2 Cu toată exagerarea alintată, poezioara aceasta conține un adevăr: Brumaru s-a prezentat pe sine ca discipol dimovian încă din acea vreme, iar pe poet l-a cultivat asiduu, considerându-l unul dintre cei mai
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]