252 matches
-
antice. Fapte și interpretări, București, 1969. Pistrui Chiril, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209. Pâclișanu Z., Ungaria și acțiunea catolică în Orient, în R.I.R., 1944, nr. 2, p. 180-197. Pârvan V., Contribuții epigrafice la studiul creștinismului daco-roman, București, Editura Socec, 1911. Idem, Studii de istoria culturii antice, București, 1992. Pop I. A., Români și unguri în secolele IX-XIV, Cluj, 1996. Idem, Instituții medievale românești. Adunările cneziale și nobiliare din Transilvania în secolele XIV-XVI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geografică, dimensiunea redusă a forței și influenței în concertul european și idealurile de unitate și independență care animau ambele nații 63. Revistele grecești se arată preocupate de începuturile arheologiei române și în general de inițiativele istoriografice și culturale. Pe lângă cercetările epigrafice ale lui G.G. Papadopol 64, aici apar știri despre conferințele lui Tocilescu asupra geografiei antice a Dobrogei 65, despre apariția dicționarului lui Hasdeu, Etimologicum Magnum Romaniae, și chiar despre inițiativa Academiei Române de elaborare a unei bibliografii românești vechi 66. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
romani în provincii, urmărită pe baza textelor literare 2 sau din perspectiva fenomenului asociativ (collegia, corpora negotiatorum, conventus civium Romanorum)3. Pârvan nu s-a oprit doar asupra acelor mercatores și negotiatores italici, ci, sprijinindu-se pe un bogat material epigrafic, papyrologic și literar, s-a interesat cu egală atenție de comercianții de origine provincială - gallo-romani, hispanici, africani, britanni, daco-romani, greci, microasiatici, syriani, evrei, arabi. Ulterior, interesul pentru acest subiect a sporit, în primul deceniu scurs de la publicarea tezei pârvaniene apărând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
criteriului pe baza căruia putea fi identificată „naționalitatea“ negustorilor din Imperiul roman. Numele? Limba? Statul roman circummediteraneean a fost un conglomerat etno-lingvistic, încât, așa cum afirma tânărul istoric, „este aproape cu neputință“ să se determine originea comercianților doar pe baza onomasticii epigrafice 20. El aprecia că, pentru a deosebi într-o inscripție grecească sau latinească un „roman“ de un „grec“ sau de un „barbar“, „hotărâtoare va fi - singură - limba“21, iar pentru a distinge romanii și italicii autentici de cei imigrați în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
29-42. • Vezi M. Wissemann, Die Spezialisierung des römischen Handels, în ibidem, 3, 1984, 1, • 116-124; N. Zugravu, Glosar de termeni, în V. Pârvan, op. cit., p. 261-268. Vasile Pârvan și-a fundamentat analiza valorificând materialul existent la acea vreme în domeniul epigrafic 47, papyrologic 48, literar 49 și chiar arheologic 50. Pe baza lui a urmărit dispersia și prezența diverselor „naționalități“ de negustori fie ca întreprinzători independenți, fie sub forma asociațiilor de comercianți (corpora, collegia, conventus), respectiv a italicilor în provincii, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
recherche scientifique (RPC 403) et l’École française de Rome, Roma, 1989, p. 339-365. 72 V. Pârvan, op. cit., p. 134, 137, 164. 73 Ibidem, p. 134. oraș a devenit, așa cum o acreditează izvoarele vremii 74 și cum o atestă descoperirile epigrafice și arheologice recente, un centru economic cu o activă „burghezie“ negustorească 75 și un nod de-o importanță excepțională în desfășurarea relațiilor comerciale dintre provinciile sudice și cele nordice, dintre partea occidentală și cea orientală a statului roman, dintre Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dinamism comercial din secolele I-III d.H. se datora absenței oricărei constrângeri care ar fi putut îngrădi deplasarea negustorilor dintr-o parte în alta a statului, intervenționismul etatic în materie de comerț manifestându-se abia din secolul al III-lea79. Descoperirile epigrafice și studiile de economie romană imperială din ultimul secol au dat întru totul dreptate savantului român; „aucune entrave d’ordre juridique ou administratif - scria, în acest sens, Henriette Pavis d’Escurac - n’intervint jamais sous le HautEmpire, de la part des
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
annonară a uleiului baetic)83, pentru ca în Imperiul târziu să devină agent producător și comercial și să controleze circulația mărfurilor prin diferite forme de fiscalitate și prin măsuri legislative 84. • Vezi N. Zugravu, în ibidem, p. 139-153, cu numeroase surse epigrafice și bibliografie; adaugă J.-L. Ferrary, Cl. Hasenohr et M.-Th. Le Dinahet, avec la collaboration de M.-Fr. Boussac, Liste des Italiens de Délos, în Les Italiens dans le monde grec..., p. 183-235. • V. Pârvan, op. cit., p. 190-191; cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
295. Manualul din care am citat este din 1805, dar reproduce modele vechi. 508. Călători străini despre țările Române, vol. VIII, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983, p. 202. 509. Vezi Violeta Barbu, op. cit., p. 208. 510. Monica Breazu, „Studiu epigrafic”, în Pagini de veche artă românească, vol. V, București, 1985, p. 46; Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, p. 396. 511. Violeta Barbu, op. cit., p. 203. 512. Vezi Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere, Editura Univers enciclopedic, București, 1998
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va fi, treptat, instituționalizată, mai ales de către puterile coloniale ale zonei. Deocamdată Însă sunt numai cinci-șase nume care contează și care devin fondatorii unei tot mai laborioase branșe a orientalisticii. Cei care i-au trimis „un vast material numismatic și epigrafic lui Prinsep” au fost, recapitulează A. Imam2, câțiva: generalul Ventura, Cautley, Charles Masson, Honigberger, James Gerard, Keramat Ali și Mohan Lal. Unii Însă au considerat, pe nedrept, că numai lui Ventura i s-ar cuveni acest merit, de vreme ce el ar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Banatului în secolul al XVIII-lea, recurge la mărturiile unor bătrâni localnici, ale tatălui său, la propriile amintiri, utilizează calendarele și presa vremii, poate și jurnale de campanie ale regimentelor grănicerești bănățene. Cronica include și informații oferite de izvoare arheologice, epigrafice, numismatice, de cărțile populare și de folclor. Problema cuceririi și romanizării Daciei, cu referiri mai bogate la Banat („Dația Ripenzi sau Râpărea”), tratată nu foarte diferit în raport cu istoricii Școlii Ardelene, este susținută cu noi argumente, aduse de descoperirile arheologice din
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
de aproape, pastorul n-avea în ochii săi pătrunzători durități nordice, iar tristeța încruntată într-o ironie gravă îi dădea înfățișarea unui actor tragic. G. CĂLINESCU SCRIERI: M. Aurelius Varus Caesar și L. Aurelius Commodus, A.D. 138-161, București, 1909; Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, București, 1911; Idei și forme istorice, București, 1920; ed. îngr. și pref. Al. Zub, București, 2003; Memoriale, București, 1923; ed. îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj, 1973; ed. îngr. și pref. Al. Zub, București, 2001; Getica
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
vedere, dacă cercetăm izvoarele egiptene și documentele epocii despre acest eveniment, rezultatul este, din nou, mai degrabă nesatisfăcător: savanții, istoricii și arheologii nu au reușit până acum să găsească nici măcar o aluzie clară la exod în papirusurile sau în materialul epigrafic egiptean. I. Cadrul istoric al relatării biblice Cu toate acestea, este posibil să schițăm un plan al situației Israelului în Egipt datorită picturilor, basoreliefurilor și a câtorva documente scrise. Această cercetare ne permite să afirmăm că relatarea biblică este verosimilă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cisterne cam 1200 de cubiți [circa 540 m] și înălțimea stâncii deasupra capului minerilor era de 100 de cubiți [circa 45 m]. Aceste lucrări sunt bine documentate și putem vorbi despre ele cu relativă certitudine. Corespondența dintre descoperirile arheologice, documentele epigrafice și textele biblice este perfectă sau cvasi. Din păcate, această situație, după cum vom vedea imediat, este destul de rară. 3. Campania asiriană împotriva lui Iuda în anul 701 î.C. Merită să ne oprim asupra campaniei lui Senaherib din anul 701
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lui Israel” care adoptă metode foarte diferite și ating rezultate adesea contradictorii. După anii ’70, numeroși cercetători au pus în discuție chestiunea acelor „Istoriei lui Israel” care se mulțumeau doar să parafrazeze textul biblic și să valideze parafrazările cu documente epigrafice și descoperiri arheologice. Cartea clasică de acest fel - astăzi foarte contestată - e cea a lui WERMER KELLER, Și totuși Biblia are dreptate, Litera, București 2009. Originalul german se intitula Und die Bibel hat doch Recht. Forscher beweisen die Warheit des
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
biblice o au cu religia „trăită” în epoca preexilică. La toate acestea se adaugă și dificultatea extremă de a data fragmentele biblice ceea ce obstaculează serios elaborarea sistematică istorico-religioasă a Bibliei. Prin urmare, în această carte vom examina frecvent și izvoarele epigrafice și arheologice, astfel încât să extindem și să aprofundăm mărturia biblică. La lumina recentelor studii istorice și religioase, care tind din ce în ce mai mult să cerceteze regatele lui Israel și Iuda ca deplin integrate în universul religios reprezentat de regatele contemporane siro-palestiniene (Fenicia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
izvoarelor. Alegerea metodologică constă, deci, în privilegierea izvoarelor așa-numite „primare”, adică a mărturiilor care sunt contemporane fenomenelor descrise sau care - chiar dacă nu sunt contemporane - sunt o atestare directă a lor. Descoperirile arheologice de monumente sau figurine, ca și documentele epigrafice ce datează din timpul regatelor lui Israel și Iuda, aparțin cu siguranță acestei categorii. Izvoarele așa-numite „secundare” sunt acelea care dau mărturie doar în mod indirect despre fenomenele religioase, fie pentru că sunt cronologic îndepărtate de evenimentele înseși, fie pentru că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
schimbări notabile, prin formarea multor așezări de mici dimensiuni, lipsite de suprastructurile politice urbane utilizate de precedentele orașe-stat și caracterizate de o ceramică săracă. Venirea și așezarea poporului Israel în Palestina este datată, în general, în această perioadă, puțin documentată epigrafic, de transformare din timpul secolului al XII-lea î.C. Conform narațiunii biblice, aceasta ar fi perioada „cuceririi” țării Canaa-nului de către cele douăsprezece triburi; dar, deja de câteva decenii, sesizând netemeinicia informațiilor biblice cu privire la „cucerirea” unor cetăți, s-au înaintat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iuda, numit și Azaria (777-736 î.C.) În acest timp sunt datate reconstruirea unor cetăți și caravanseraiuri în Negheb (Arad, Cadeș-Barnea) de-a lungul drumului spre Marea Roșie. Unul dintre aceste situri, Kuntillet ’Ajrud, va dobândi o importanță deosebită datorită documentelor epigrafice de mare valență religioasă, în care sunt citate unele binecuvântări adresate unor divinități (cf. Cap. 3, pp. 39-40). Această perioadă de prosperitate și autonomie pentru Israel și Iuda este marcată de polemica religioasă a profeților Amos și, în parte, Osea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
două discuri solare înaripate (cf. Fig. 3, Avigad, Sass, 1997, n. 50:3). Dobândirea însușirilor solare de către zeul suprem, Yhwh, este firească în contextul existenței cultului solar în timpul epocii regale (cf. infra, pp. 43-45). Dacă ne îndreptăm atenția spre izvoarele epigrafice preexilice descoperite în săpăturile arheologice sau de proveniență certă, vom nota că în Regatul lui Israel, deși nu apare ca nume propriu, numele lui Yhwh este atestat ca element teoforic în onomastică (de exemplu, în ostracele din Samaria) mult mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să fie clasificată ca „străină” sau „idolatrică”, dobândind în felul acesta trăsături polemice și negative, mai ales în Cărțile Cronicilor în care termenul așera apare aproape întotdeauna denigrator la plural, s-a conturat într-o epocă mai târzie. Unele izvoare epigrafice iudaice din perioada regală confirmă cultul dat Așerei alături de zeul suprem Yhwh. Mă refer la Grafitti n. 3 provenite de la Hirbet el-Qom (HAE, vol. I, pp. 207-211) în care, la liniile 2-3, se citește: „Binecuvântat să fie Uriah înaintea lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al VIII-lea î.C. (Ilie, Osea etc.) ar fi fost cei mai vechi apărători ai pretențiilor monoteiste și că această idee religioasă trebuie să fi fost minoritară în acea perioadă istorică a lui Israel. Aceste ultime studii, alături de descoperirile epigrafice care atestau existența în Israel și Iuda a divinităților precum Așera și Baal au dus la un anumit consens spre ideea că, în secolele precedente „reformei” lui Iosia (secolul al VII-lea î.C.), religia lui Israel și Iuda se
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
expunere a studiilor cu privire la dezvoltarea monoteismului ebraic, cred că este important să amintesc care sunt datele arheologice pe care le avem la dispoziție cât privește această problemă, pentru a vedea dacă pot fi conciliate cu informațiile textuale biblice. Din datele epigrafice furnizate în diferite paragrafe ale acestui capitol, se poate deduce destul de clar existența altor divinități în afară de Yhwh în timpul perioadei monarhice a lui Israel și Iuda. Această prezență este însă destul de limitată; atât numele divine găsite pe inscripții, cât și elementele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în timpul perioadei monarhice a lui Israel și Iuda. Această prezență este însă destul de limitată; atât numele divine găsite pe inscripții, cât și elementele teoforice ale numelor de persoane atestă o prezență masivă a zeului Yhwh în comparație cu celelalte divinități. În afară de datele epigrafice, mai multe mărturii iconografice documentează existența divinităților astrale, ce ar trebui probabil puse în relație cu influența asiriană în timpul cât aceasta a supus regatele lui Israel și Iuda. Așadar, putem fi destul de siguri că în timpul epocii regalității, probabil, tocmai datorită
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
șederea îndelungată a persoanelor, au fost găsite diferite vase de argilă mari (pithoi) decorate cu figuri antropomorfe, zeul apotropaic egiptean Bes, inscripționate cu epigrafe care menționează diferite divinități (unele dintre ele au fost citate la Cap. 3). Analiza datelor arheologice, epigrafice și iconografice a făcut posibilă interpretarea polifuncțională a sitului: pe de o parte, oprirea pentru odihnă de-a lungul drumului comercial spre Eilat, pe de alta, cea de control a teritoriului și a comerțului, având puternice conotații ideologice și religioase
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]