105 matches
-
și a făcut ucenici pentru prima dată pe pământ european în Filippi, unde a botezat-o pe o vânzătoare de purpură numită "Lidia", într-un râu din vecinătatea cetății (cetate care avea o comunitate iudaică și o sinagogă atestată de epigrafie). Conform "Noului Testament", Pavel a mai vizitat cetatea Filippi cu alte două ocazii, în anii 56 d.Hr. și 57 d.Hr., iar "Epistola lui Pavel către filipeni" a fost scrisă prin 61-62 d.Hr. și se crede că a
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
a fost primul conducător roman care a purtat acest titlu, urmat fiind de Augustus, primul împărat roman. Titlul de „imperator” a căzut apoi în desuetudine, revenind sub Nero și va fi purtat apoi ca praenomen de către toți împărații romani (Vd. Epigrafie latină, pentru mai multe explicații asupra titulaturii imperiale). De aici decurge faptul că titlul de "imperator" devine în mod esențial purtat de „împărat”. Romanii prescurtau, pe monumente și pe monede, termenul "imperator" prin . Urma în general în titulatura imperială numărul
Împărat roman () [Corola-website/Science/319906_a_321235]
-
umană, în structura, tehnologie și în evoluția acesteia. Vestigiile materiale pot fi complexe fixe-așezări, necropole, sanctuare, fortificații, drumuri și alte monumente, cât și cele mobile, cuprinzând artefacte, obiecte casnice, arme, piese de podoaba, monede etc. Arheologia colaborează cu discipline că epigrafia, numismatica, sigilografia, metrologia, cronologia, arta, arhitectura, lingvistică, toponomia, etnografia, etnologia, geografia, paleontologia, geologia, paleoantropologia, paleozoologia, arheobotanica, informatică și arhivistica. Există culturi vii ale unei populații încă active ce poate fi observată în totalitate și culturi moarte ale unor grupuri, triburi
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
un sistem coerent după criterii, sunt selecționate obiecte și documente, fiind adaptate la spațiul existent. Este întocmit planul definitiv de expunere până la cele mai mici detalii, fiind realizate machete și afișe cu fotografiile exponatelor și sunt stabilite toate elementele auxiliare. Epigrafia se ocupă de studierea inscripțiilor de pe material dur, ca piatra, metalul, ceramică, cărămidă, osul sau lemnul. Este în strânsă legătură cu paleografia. Interpretează din perspectiva istorică și artistică monumentele sau obiectele pe care s-a realizat scrierea. Epigrafia s-a
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
elementele auxiliare. Epigrafia se ocupă de studierea inscripțiilor de pe material dur, ca piatra, metalul, ceramică, cărămidă, osul sau lemnul. Este în strânsă legătură cu paleografia. Interpretează din perspectiva istorică și artistică monumentele sau obiectele pe care s-a realizat scrierea. Epigrafia s-a constituit că știința în secolul XIX, apărând multe colecții de inscripții antice. Textul epigrafic era realizat prin săpare și excizie în piatră, prin incizie , excizie și gravare pe metal , prin pictare sau sculptare pe lemn și prin țesere
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
etaj, pentru a permite oficierea slujbelor religioase în vremea sezonului rece. În martie 1885, în ziarul grecesc "Ἕσπερος" din Leipzig a fost publicată o inscripție în greaca veche din Bucovina. Doi ani mai târziu, Grigore Tocilescu, întemeietorul școlii române de epigrafie, a introdus acea inscripție în circuitul științific. Inscripția provenea de pe o lespede (stelă) de marmură încastrată între dalele pardoselii din pridvorul bisericii mari a Mănăstirii Dragomirna și reprezenta un decret de proxenie pentru arhitectul Epicrates, fiul lui Nicoboulos din Byzantion
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
În ultimul moment găseai loc, măcar la vagonul-restaurant, unde serveau micul dejun. „Asta vă și doresc“, zisese Agliè. „Bologna, frumos oraș. Dar e-așa de cald acolo În iunie...“ „Nu stau decât două-trei ore. Trebuie să discut un text de epigrafie, avem probleme cu reproducerile“. Iar apoi trăsese În plin: „Încă nu sunt În concediu. Mi-l voi lua În jurul solstițiului de vară, poate mă hotărăsc În sfârșit să... Ați Înțeles ce vreau să spun. Și am Încredere că veți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
română” (1867- 1868). La Universitatea din București urmează literele, studiază dreptul (licența în 1874) și filosofia. Obține titlul de doctor în filosofie la Praga, unde se specializează și în limbile slave. În 1876, la Viena, dobândește cunoștințe temeinice în domeniul epigrafiei și arheologiei. Revenit în țară, este trimis de Guvernul român pentru cercetări științifice în Bulgaria, Rusia și, mai târziu, în Franța. La întoarcere prezintă un mare număr de documente referitoare la trecutul Țărilor Române (printre altele, cronica lui Mihail Moxa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
târziu, în Franța. La întoarcere prezintă un mare număr de documente referitoare la trecutul Țărilor Române (printre altele, cronica lui Mihail Moxa și manuscrise ale lui Dimitrie Cantemir). În timpul celor trei ani petrecuți la Paris își perfecționează cunoștințele de istorie, epigrafie și arheologie, audiind cursuri la École des Hautes Études și la Collège de France. În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
Cantemir). În timpul celor trei ani petrecuți la Paris își perfecționează cunoștințele de istorie, epigrafie și arheologie, audiind cursuri la École des Hautes Études și la Collège de France. În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și funcția de secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e prezent mai cu seamă în „Revista pentru istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e prezent mai cu seamă în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, pe care o editează, publică numeroase documente și lucrări de istorie, arheologie, epigrafie, studii și materiale de literatură populară. Conferințele și comunicările ținute la Paris, Roma, Londra, Dresda l-au făcut cunoscut, fiind cooptat membru în multe societăți științifice de peste hotare. S-a numărat printre directorii Marelui dicționar geografic al României. În calitate de parlamentar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
remarcabilă, începând cu cercetarea și publicarea de documente și terminând cu studii de mari proporții. Autor al lucrării Monumentele epigrafice și sculpturali ale Muzeului Național de Antichități din București (I-II, 1902-1908), publicată sub auspiciile Academiei Române, el este considerat întemeietorul epigrafiei românești, iar ca arheolog s-a remarcat prin cercetările referitoare la monumentul de la Adamclisi. Pentru sinteza Dacia înainte de romani (1880) i s-a acordat Premiul Academiei Române. Dintre manuscrisele lui D. Cantemir, descoperite în bibliotecile din Rusia, editează în 1901 Hronicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai multe coloane. Conținutul, contextul, aluziile istorice și mai ales datarea stilistică a epigrafiei atestă ca dată a construcției anul 120 al erei noastre. Ansamblul este plasat pe un Portic, lângă teatru, pe locul vechii agore din câte se pare. -2- Peripateticianul epicurian. Conform tradiției, Aristotel se plimba cu discipolii săi în timp ce le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
negotiatores, mercatores olearii, în „Bulletino della Comissione Archaeologica Communale di Roma“, Roma, 92, 1987-1988, 2, p. 299-306, în special p. 300, 302-304 (AÉ, 1989, 14); M.G. Granino Cecere, D. Caecilius Abascantus, diffusor olearius ex provincia Baetica (CIL VI 1885), în Epigrafia della produzione e della distribuzione. Actes de la VIIe Rencontre franco-italienne sur l’épigraphie du monde romain organisé par l’Université de Rome - La Sapienza et l’École française de Rome sous le patronage de l’Association internationale d’épigraphie grecque
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
antique. Les échanges dans l’Antiquité: rôle de l’État, Musée archéologique départamental de Saint-Bertrand-de-Comminges, 1994, p. 99-113; idem, Production et commerce des métaux dans le monde romain: l’exemple des métaix hispaniques d’après l’épigraphie des lingots, în Epigrafia della produzione e della distribuzione..., p. 61-91. • H. Pavis d’Escurac, op. cit.; P. Veyne, Rome devant la prétendue fuite de l’or: marcantilisme ou politique disciplinaire, în idem, La société romaine, Paris, 1991, p. 163-213; J. Andreau, La cité romaine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
l’Empire, în ibidem, p. 127-153; F. Burkhalter, Contrôle officiel des échanges en Égypte gréco-romaine: suntímhsiß et prwtopracía, în ibidem, p. 155-174. • L. de Salvo, Pubblico e privato in età severiana: il cado del trasporto dell’oleio betico e l’epigrafia amforaria, în Navires er commerces de la Méditerranée antique..., p. 333-344. • J. Durliat, Les rentiers de l’impôt. Recherches sur les finances municipales dans la Pars Orientis au IVe siècle, Wien, 1993 (Byzantina Vindobonensia), p. 36-38; J.-M. Carrié, Les échanges
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Se fac eforturi mari în sensul precizării, într-o direcție nouă și necunoscută: ortografia, gramatica, sintaxa, stilul, punctuația, prezodia sunt considerate acum ca importante pentru stabilirea corectă a unui text destinat multiplicării și difuzării. Erudiții renascentiști așteaptă din partea arheologiei și epigrafiei un ajutor considerabil pentru a putea aborda operele mai degrabă ca istoric decât ca adept al religiei. Istoria veche descoperă și un alt orizont decât acela al popoarelor citate în Biblie, revelează și alte lumi. în pofida - deocamdată nu împotriva! - Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai multe coloane. Conținutul, contextul, aluziile istorice și mai ales datarea stilistică a epigrafiei atestă ca dată a construcției anul 120 al erei noastre. Ansamblul este plasat pe un Portic, lângă teatru, pe locul vechii agore din câte se pare. -2- Peripateticianul epicurian. Conform tradiției, Aristotel se plimba cu discipolii săi în timp ce le dădea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se recunoască realitatea istorică, identitatea religioasă și continuitatea cu vechile comunități atestate literar. Inscripții ahemenide sau sasanide, temple, obiecte de cult, texte avestice și pehlevi - toate aceste documente în căutarea cărora pleacă organizat noii savanți europeni fac treptat obiectul arheologiei, epigrafiei și numismaticii, al analizelor lingvistice și exegezelor religioase, al viitoarelor studii de istorie a religiilor. Se inaugurează treptat catedre, în Anglia, Franța și Germania. Mai târziu, după modelul acestora, și în Scandinavia. Aceasta ar fi minima istorie care prefigurează, începând
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Paris, 1973, lucrare dedicată memorieicelor doi discipoli ai săi, Marijan Molé și André Maricq, dispăruți prematur. Vezi și J. de Menasce, Une encyclopédie mazdéenne, le D¶nkard, Paris, 1958. Specializat nu doar în teologie și filosofie, ci și în istorie, epigrafie, paleografie, papirologie, numismatică, și-a completat formația inițială în studii juridice, analizând dreptul sasanid în micromonografia publicată sub titlul Feux et fondations pieuses dans le droit sassanide, Paris, 1964. În această disciplină inaugurată de Anquetil Duperron, De Menasce a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pandemonismul ancestral, antropomorfismul homeric, scepticismul, negația, divinizarea unui element cosmic și teodiceea explicativă, mărturisesc oscilația permanentă între îndoiala cu privire la justiția zeilor și încrederea în săvârșirea, chiar tardivă, a acesteia. Mai multe traduceri, studii de istoria matematicii sau a medicinei, de epigrafie miceniană sau de critică de text, de interpretare a muzicii sau a filosofiei moderne dovedesc deschiderea spirituală și varietatea preocupărilor lui F. și completează o operă încheiată premonitoriu cu un „dialog socratic” în greacă despre refuzul îmbătrânirii, văzută ca pierdere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
și înscripțiile vechiului Orient și ale Antichității clasice. S-a păstrat de altfel obiceiul înscrierii pe piatră, pentru păstrarea amintirii marilor evenimente, a formulelor numite pe bună dreptate lapidare; studiul acestor texte, care au o valoare documentară evidentă, se numește epigrafie. Dar nu am ajuns încă acolo în studiul domeniului cărții; inscripțiile monumentale nu sînt deloc ușor de mînuit și de transportat. Fără îndoială, primul suport al cărților adevărate a fost pădurea; cuvintele care desemnează cartea în greacă, biblos, și în
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai multe coloane. Conținutul, contextul, aluziile istorice și mai ales datarea stilistică a epigrafiei atestă ca dată a construcției anul 120 al erei noastre. Ansamblul este plasat pe un Portic, lângă teatru, pe locul vechii agore, din câte se pare. 2 Peripateticianul epicurian. Conform tradiției, Aristotel se plimba cu discipolii săi în timp ce le dădea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
continua (cuvintele sînt lip site de separare fizică) și prezența prescurtărilor. Din punc tul de vedere al prescurtărilor, contrastul dintre epi gra fie și tradiția manuscrisă este net În favoarea in scripțiilor, mai ușor de Întregit. Iată cîteva exemple uzuale din epigrafia latină: Prescurtările medievale sînt Însă adesea incom prehensibile cuiva care nu și-a petrecut mulți ani printre ele. CÎteva exemple, din manuscrisele latinești și grecești: Cea mai veche scriere latină a operelor literare este scrierea capitală, care se distinge În
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Unite și al României întregite, învățământul geografic la acest nivel se conturează greu și, așa cum ne încredințează prof.Ioan Donisă în documentatul istoric ocazionat de centenarul geografiei la Universitatea din Iași, în faze tranzitorii precum: crearea Catedrei de Istorie Antică, Epigrafie și Geografie (1864) în cadrul Facultății de Filozofie și Litere, instituirea Secției de Istorie-Geografie în sânul aceleiași facultăți (1898), sau a Catedrei de Geografie (1904) din cadrul Facultății de Științe, cu primul ei doctor în geografie Ștefan Popescu, specializat anume în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]