92 matches
-
ce se reflectă în creațiile sale originale; de exemplu, în Verdele fals și cel adevărat (1956). Caracterul epigrafico-epigramatic al bocetului funebru, argumentează Macrì în continuare, este o trăsătură fundamentală a poeziei quasimodiene.433 Din Antologia palatina, aceasta summa a genului epigramatic grecesc, sicilianul a tradus 246 de piese (din cele 3700) scrise de 48 de autori diferiți. Compozițiile, ce exprimă o grecitate rece, schematica, erudita, aparent mai puțin adecvată spiritului quasimodian, l-au atras deoarece sunt uneori permeate de melancolie și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiind „depuse” în caiete speciale. Perspectiva înscenării epice, întemeiată pe o stilizare ludică, este vădit (auto)ironică și parodică, fără a părăsi însă tonalitatea gravă, a unei disperări comprimate. Jurnalul și documentele recuperate în Fragmente salvate (1975-1989), eseurile în formulă epigramatică din aceeași carte, din (Re-)citindu-l pe Eminescu. În umbra Timpului (2000) și din OftalMOFTologia sau Ochelarii lui Nenea Iancu (2002), poemele din Propoieziții (1998) desemnează în G., după expresia lui Gheorghe Crăciun, „un personaj camilpetrescian”. SCRIERI: Doisprezece prozatori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
amintite câteva: • În primul rând, Marx nu prezintă o teorie ca atare a crizelor economice. Ceea ce a prezentat el apare mai mult ca o discuție teoretică asupra crizelor și nu reprezintă decât așa cum afirmă și Simon Clarke 24 un comentariu epigramatic și deosebit de superficial. Acest lucru face deosebit de dificilă stabilirea (în mod real) concepției lui Marx despre crizele economice. • În al doilea rând, unele dintre concluziile la care ajunge Marx, sunt în multe dintre notele sale, abandonate pe parcursul expunerii, sau sunt
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
paianjenul”, „berzele”, „lacul”), nu fără aspecte inedite, sunt explicitate oarecum didactic, impresie accentuată și de versificația clasică, deși suficient de variată. Efectul apare diminuat și de unele stângăcii în desenul tablourilor, de o anume edulcorare în erotică, de unele reflexe epigramatice (Vărul Dionis) și, mai ales, de lipsa de unitate a ciclurilor. Carențele dispar în bună parte în antologia Darurile pământului. Cântecele patriei, bunăoară, relevă un lirism înrădăcinat în trăiri intense, legate de momentele războiului (Pe drumuri, Departe, în tristul oraș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Kad pucaju pupolci [Când plesnesc mugurii]. A publicat în limba română volumul Nemuririle ierbii (1984). În poezia de confesiune și de notație, bucolică în esență, ca și în versurile care interoghează asupra veacului și a civilizației moderne - construite, epic și epigramatic, în jurul câte unui simbol livresc, B. adoptă teme ale actualității literare, se încredințează mărturisirii, vorbește despre un spațiu de predilecție naturist, înscenează un ceremonial propice jocului grațios de imagini, reveriei, rememorării. Poet al universului citadin în numeroase cazuri, B. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]
-
atmosferă simbolistă a târgului provincial, nici vocația ironist-anecdotică. Va scrie din abundență epigrame, fabule, „cronici rimate” (mai ales ale vieții literare) etc. Titlul Flori și ghimpi îi sintetizează coordonatele poeziei: versul erotic ocazional (cu formele predilecte - catrenul, madrigalul) și versul epigramatic, ironist. Proza - Schițe, oarecum vesele (1966), Curățitorii de pete (1974) - nu e lipsită de nerv, narațiunea are dialoguri vii și câteva personaje cu contur pregnant. Nuvelele și povestirile surprind lumea magistraților, a judecătorilor și oamenilor politici din capitală și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
simple divergențe de opinie și de opțiuni diverse sau opuse în cadrul unui regim stabil : acestea pot provoca uneori între prieteni nervozități trecătoare, ridicări de ton și ofense mai mult sau mai puțin suportabile și de regulă mici zgândăriri de nuanță epigramatică și ironică, aproape niciodată de natură să întunece prietenia. Dar marile crize politice, lovituri de stat, revoluții, război civil pot arunca buni prieteni în tabere opuse. În asemenea cazuri, adversitățile sunt ireductibile nu numai pentru că pasiunile se exacerbează extrem, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1970. Îmi fusese descris fizic de nenumărate ori de câteva persoane care îl cunoscuseră înainte de război. Descrierile se confirmau una pe alta : cap mare, tuns foarte scurt (sau chel), „profil de senator roman” ; elocuție apăsată și rară, ton sentențios și epigramatic ; genul celui care debitează apoftegme și precepte. În plan intelectual : „un Socrate contemporan” (sau „Socrate român”) ; stăpânind în chip suveran toată filozofia, în primul rând greacă și germană ; economist redutabil (l-am auzit nu o dată declarând „eu am fost șeful
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pitoresc, sunt poezie, într-adevăr, asta nu se poate nega, dar poezie minoră, solicitând sensibilitatea măruntă sau sensibleria leneșă. Mult mai bune sunt micile polemici versificate, malițiile și buna dispoziție din producția calificată de Lovinescu, minimalizator, „cronică rimată”, unde ascuțișul epigramatic și spiritul subțire și precis trec dincolo de pretextul imediat prin strălucirea lor în sine. Evident, nu produc nici emoție, nici „ecouri nelămurite”. Dar nu ies din sfera poeziei, căci poezia nu înseamnă neapărat mister, „brumozitate” și tulburare. Cu atât mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sale care stă să apară. Era o vorbă cu atât mai ciudată în gura Domnului de Fontenelle, cu cât îi plăcea peste măsură de mult să fie lăudat. În privința aceasta accepta orice, și el, spiritul cel mai ingenios, cel mai epigramatic, cel mai rafinat în materie de galanterie, nu se ofensa câtuși de puțin de elogiile cele mai plate și cele mai greoaie cu care îl copleșeau anumiți inși. Cineva i-a spus într-o zi: „Aș vrea să vă laud
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
obscurul german Bodnărescu, horațianul Olănescu-Ascanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu <<volintirul>> Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticul Missir, bunul <<papa>> Culianu cu epigramaticul Cuza, izbucnitorul Philippide <<Hurul>> cu blajinul Miron Pompilie, supergingașul Volenti cu filologul Burlă, popularul Slavici cu rafinatul Naum, înaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale și alții și alții în umbră și în penumbră, iar din când în când, în mijlocul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mai bun decât pe Cincinat. A contat, poate, și faptul că sclipirile lui de spirit au fost adunate abia postum (Epigrame și epitafuri, 1925). Cinice sau glumețe, vezicante și surâzătoare, uneori licențioase ori mizând pe simple jocuri de cuvinte, producțiile epigramatice ale lui P. sunt lucrate atent, chiar și atunci când țâșnesc dintr-o inspirație de moment. Spontan, ca mai orice umorist, autorul nu pregetă să se angajeze în dueluri literare. Victimele sunt alese dintre scriitori (printre ei, surpriză, și frățânele Cincinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
argheziene din ciclul 1907 (Instigatorul și Coconul Alecu), Tudor Arghezi fiind prezent și cu alte trei texte, Viscolul, Noapte de an, Gașca inspirată, sunt înserate două poezii de G. Bacovia (Arhaism și Doina), iar Tudor Vianu da poemul (de nuanță epigramatica, adresat sieși) intitulat Adevăr și poezie. Cei mai fideli colaboratori în materie de lirica sunt Radu Cârneci, Horia Arama, Alexandru Andrițoiu și Gheorghe Tomozei, care va debuta aici în 1953. Alături de aceștia - Ion Acsan, Leonida Neamțu, Horia Grămescu, Geo Bogza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290048_a_291377]
-
galante (madrigalul, romanța, cântecul), iar schițele umoristice din revistele pe care le conduce sunt remarcabile prin acuitatea observației ironice și verva narativă. Tot în presă a abordat și eseul (despre epigrama românească, firește, și despre pictorul Nicolae Grigorescu). Catrenele sale epigramatice vădesc darul expresiei concentrate, aforistice, simțul limbii, spirit fin și bun gust în crearea poantei finale, precum și o undă de lirism. Temele sunt cele comune: eternul cuplu, soțul infidel, trufia, prostia, impostura ș.a. O definiție epigramatică a epigramei este memorabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
Nicolae Grigorescu). Catrenele sale epigramatice vădesc darul expresiei concentrate, aforistice, simțul limbii, spirit fin și bun gust în crearea poantei finale, precum și o undă de lirism. Temele sunt cele comune: eternul cuplu, soțul infidel, trufia, prostia, impostura ș.a. O definiție epigramatică a epigramei este memorabilă: „Epigrama, precum știm/ Este fata de-mpărat/ Pe care-o iubea Nigrim.../ Dar a fugit cu Cincinat!” Pe de altă parte, atât schițele din Mărturie mincinoasă (1983), cât și romanul pseudopolițist Citație pentru un necunoscut (1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
ca poet în anul 1969, în „România literară”. Debutul editorial are loc cu volumul de epigrame Floreta de argint, apărut în 1973. Dacă primele volume, Floreta de argint și Ascensor pentru cuvinte (1975), îl recomandă pe B. drept un poet epigramatic din categoria ironiștilor de rafinată tradiție (Cincinat Pavelescu și Al. O. Teodoreanu), alte apariții editoriale, ca Dimineața apelor (1976), O ființă (1977) și Centurile de siguranță (1979), adaugă o dimensiune nouă versurilor lui, transcriind o gamă mai largă de trăiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
de alte texte și inserturi, reciclându-le energiile semantice și formale, începând cu epitaful ovidian, motivul Parcelor, al triumfului Morții, cu predica hrisostomică a egalității stărilor sociale în fața morții, și sfârșind cu modelul parenetic sau omiletic, cu canonul imnic, elegiac, epigramatic sau alegoric. Prin urmare, obsesia unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate pledează pentru caracterul profund formalizat al scrierilor noastre timpurii, străbătute de o neliniște a obârșiilor, prisoselnice în citate, aluzii, referințe livrești și operații intertextuale. Maria-Ana Tupan
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Irina Marin Volumul de poezie Acul și steaua al domnului Gheorghe Grigurcu se înscrie în zona metaforicului revelatoriu. De dimensiuni reduse, epigramatice, poemele sale au, de cele mai multe ori, concentrația lirică a unui haiku și calitatea acestuia de a surprinde instantaneul fulgurant al unei stări trecătoare: "Buzele crinului/ înverzite de iarba/ pe care atât de discret/ o paște"; sau: Un munte/ cum un
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
copertă avangardistă, publicitară și aproape farmaceutică ("Conține: poezie pură 92,8 %; poezie cu tendință 7,19 %; hârtie 0,01 %"), urmează pagini întregi de poeme cu prozodie latină, intercalând alte poeme comentate în paranteză de o mână neștiută și câteva senzualități epigramatice surprinzătoare. De ce așa? Fără doar și poate, cifrul intim al Epistolelor nu stă în cuvioșenia manierei, în respectul moștenit al eruditului pentru antici, ci într-un orgoliu care-l face aproape congener cu aceștia. Deloc ultragiantă ori măcar stânjenitoare, deloc
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
Lumina tiparului au văzut-o prin intermediul lui Schiller în 1796, într-un almanah al anului, fără să poarte numele autorului. 2 Singurul gen literar în care s-au întâlnit spiritele atât de diferite ale lui Goethe și Schiller este cel epigramatic, aflat sub dominația modelului antic latin, în speță, a lui Martial și a culegerii sale de epigrame intitulată "Xenia" (cuvânt grecesc desemnând micile daruri pe care gazda le oferea musafirilor după ospăț). Desigur, atât Martial, cât și cei doi poeți
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
zodie nefastă. Ele își întind mediocritatea „de gumilastic” (p. 29) pe ani și ani, până la anularea oricărui sens al existenței. Aș zice că aceasta e prima găselniță a lui Mușina: transformarea particularului în general (care e specifică să zicem, spiritului epigramatic și, de fapt, întregii clasicități) se asociază, spontan, cu transformarea ludicului în tragic. Ferindu-mă de pedanterie, nu pot totuși să nu remarc ce rol, decisiv, joacă timpurile verbale. Aproape nicăieri (există două excepții, dar și acolo continuitatea e explicită
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
câinii/ își pun ziua-n lanț fără-ntrebări" (Câinii, p. 121). Moldoveanul lui Nicolae Esinencu este parabola omului obișnuit până la prostie cu umilința supunerii: Cum vede pe undeva un jug/ Vâră capul" (p. 144). Resemnarea ca o vină este prinsă epigramatic și în poezia lui Ion Hadârcă: ,Tare mi-i cucută limba sub lăcate,/ Tare-aș uita cumințenia locului:/ rabdă și-mpacă-te!" (p. 173). Harta lui Leo Bordeianu nu stă pe perete, din motive misterioase, amenințând să se descompună: ,prind
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
marea/ până când/ ochii tăi se vor umple de sare // și orizontul coboară lent și definitiv.” (prețul amintirilor) Formula poetică a volumului este dată de aceste rememorări ale unor clipe îngropate, o anamneză în care biograficul își cere forma de la stilul epigramatic, coroziv. Poetul recreează o stare aurorală, pune culoare pe un câmp azi negru sau pustiu, însă evenimentul care-l însuflețea a pierit: e ceva gol în locul unde altădată cineva trăia plenar o apropiere, o afinitate sufletească, unde orizontul (ceea ce văd
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
azi, senator (e drept, un deputat, dar ce contează?), fost președinte al Camerei Superioare, fost președinte al PNL, epigramist și umanist. Textul nu-l privește însă pe contemporanul nostru, ci pe tatăl d-sale, care semna Ionescu-Quintus cărți de literatură epigramatică sau umoristică, era o mare figură a liberalilor de dinainte de primul război, cînd s-a ales și deputat. Textul este o recenzie publicată în 1910 de către Ilarie Chendi, cel mai cunoscut cronicar literar al vremii, și reluată în volumul postum
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
permisă care totuși nu-i suficientă pentru a-i stinge poetului insatisfacția și sentimentul de marginalizare față de o lume maschilistă și homofobă, în ciuda limbajului poeziei deloc transgresiv. Timbrul versurilor sale este de o clasică și absolută puritate, strofele scurte și epigramatice nu sunt lipsite de un anume melos interior. Printre susținătorii cei mai fideli ai lui Penna au fost Pasolini (care i-a dedicat în 1960 două capitole din volumul de eseuri „Passione e ideologia”), Sergio Solmi, Luciano Anceschi, Piero Bigongiari
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]