1,388 matches
-
cerea, după o amănunțită descriere a situației imposibile în care se afla, să i se acorde fie aprobarea de a părăsi țara, fie dreptul de a munci într-un teatru. "Scrisoarea a devenit celebră - ne lămurește Ion Vartic - și datorită epilogului ei neașteptat într-o conjunctură cu totul specială. Douăzeci și una de zile după expedierea scrisorii, în 18 aprilie 1930, tocmai în Vinerea Mare a Săptămânii Patimilor, Bulgakov primește un telefon care îl va marca psihic pentru totdeauna. Iată faimoasa convorbire telefonică, înregistrată
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
nu a mai putut să și-o scoată, iar piciul plecase plângând la vecina cu care ea socializase ceva mai devreme. Scurt și foarte impersonal! Filica scoase un răget și ieși de nebună în uliță să-l recupereze pe nefericit. EPILOG Manuelito a fost găsit exact când niște câini hămesiți, neimpresionați de aspectul său bizar, se pregăteau să-l facă fâșii. Imediat i-au fost încălcate toate drepturile civice cu o nuia și, mai târziu, a fost operat de un tinichigiu
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
să remodeleze Bucureștiul; caracterul oficial al arhitecturii, ce se constituie în instrument al puterii, se reflectă și în modificările din denumire: la schimbarea dictaturii lui Carol cu dictatura legionară, așa- numitul "stil Carol al II-lea" devine "stil național legionar". Epilog (Epilogue). Anul 1945 aduce cu sine transformări majore la toate nivelurile; arhitectura identitară, rămasă fără sprijin politic și ideologic, încetează să mai existe oficial; paradigma artistică nu se pierde, dar cunoaște doar manifestări marginale. Modelul sovietic impune o nouă doctrină
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
un nou tip de arhitectură identitară; dar, deși în câteva momente, sistemul a încurajat particularizarea prin accente "naționale" a arhitecturii din țările blocului comunist, aceste tendințe nu au fost recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea istorică; pentru că, așa cum precizează Carmen Popescu în ultimul paragraf, "creat o dată cu Regatul României, stilul național a devenit imaginea sa cea mai exactă. (...) Ceea ce se petrece după
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
bestialități mitologice". Complexat și pervers, el însuși devine un Oedip sadic și revendicativ. Imitația grotescă se produce într-o halucinantă hiperbolizare a ororii, urmată inevitabil de reacția violentă a femeilor răsculate, care întruchipează ultimul mit, acela al menadelor, și încheie epilogul epocii eroice. Întreaga lume a mitului se prăbușește odată cu invazia misterioșilor Oameni ai Mării care poartă pe cap coarne de cerb. Înarmați cu topoare și lăncii, ei devastează insulele Cipru, Rodos, Lesbos, Creta, apoi Argosul, Corintul și supun întreaga Eladă
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
în care se găsesc reverberații ale Bizanțului fanariot așa cum se desprinde el din textele vechi. Sînt convocate în acest colocviu al vechiului cu noul texte de Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Ion Marin Sadoveanu, Ion Vinea, Gib Mihăescu și Șerban Foartă. Epilogul volumului oferă un montaj parcă de inspirație dadaista, cu fraze decupate din Letopisețul cantacuzinesc și din Sorin Titel, într-un cocktail deloc neverosimil, ba chiar reconfortant pentru cititor, care în final va răsuflă ușurat: deci asta e - sub straiul studiului
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
prea apăsata, autorul a ținut să introducă, la sfîrșitul capitolului, scena uciderii lui Hubăr, prin sufocare, de către fiul său nelegitim, Bondi, copil abandonat, trăind de pripas, din mila altora, pînă ce Persida l-a strîns de pe drumuri, ocrotindu-l. Acest epilog putea să lipsească din român, ratînd tocmai finalul. Ediția d-lui Constantin Mohanu folosește textul (tot de d-sa îngrijit) din ediția "Opere", impecabil filologic. Postfața e cuminte și cam didactica. Bibliografia receptării critice a românului Mara e utilă și
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
din a cărui opera eseistica Marius Ghica a tradus și îngrjit volumul Eseuri aproape politice. Sînt texte preluate din primul tom al ediției Oeuvres, apărut la Gallimard în 1975, la care editorul român a adăugat, în chip de prolog și epilog, două eseuri speciale, pentru că ele sînt adresate explicit cititorului român. Pentru epilog Marius Ghica a ales Renașterea libertății, bănuite a fi drept ultimele pagini scrise de Valéry și aparent scrise de el la rugămintea lui Ilarie Voronca, la vremea respectivă
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
Eseuri aproape politice. Sînt texte preluate din primul tom al ediției Oeuvres, apărut la Gallimard în 1975, la care editorul român a adăugat, în chip de prolog și epilog, două eseuri speciale, pentru că ele sînt adresate explicit cititorului român. Pentru epilog Marius Ghica a ales Renașterea libertății, bănuite a fi drept ultimele pagini scrise de Valéry și aparent scrise de el la rugămintea lui Ilarie Voronca, la vremea respectivă, adică în 1945, aflat la conducerea secției românești a emisiunilor pentru străinătate
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
africane sub dictatură în inima unei Rome pitoresc cosmopolizată, Asediu armonizează incompatibilități afro-europene într-o orchestrare de subtil rafinament: iubirea imposibilă dintre o senzuala medicinista de culoare și un excentric pianist englez. O poveste cu un prolog infernal și un epilog erotic irezistibil, capabil să topească orice reticente, anticipînd - dupa dorința cineastului - concordia metropolelor viitorului. Concordie izbutita deja în lumea filmului - oglindă mai mult sau mai putin idealizata a mediului înconjurător ori a fanteziilor vechi și noi, materializate prin jocul actorilor
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
dar nu sînt nici măcar aproape de o reușită. Pentru ei există, categoric, un hotar ferm între cele două universuri, cel empirico-temeinic al fizicii și matematicii, și cel subiectiv-ambiguu al literaturii ori filozofiei. Le trădează prejudecata afirmația pe care o fac în epilog, privitoare la o forma mentis a literaților, care prin esența ei nu le-ar permite o apropiere rodnică de teorii științifice. Oricît am fi dispuși să recunoaștem abuzurile științitifice ale lui Lacan, de pildă, e ridicol să alunecăm în generalizări
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
sînt privilegiul absolut, chiar obligația povestitorului. Ar fi, după părerea mea, fascinant de verificat cam unde a umblat Carrière în povestiri, ce fel de inflexiuni are propria să voce. Sursele din care a preluat textele, declarate foarte profesionist într-un epilog filologic, sînt clasice, de aceea nici nu le mai enumăr. Verificarea, așadar, ar fi posibilă. Convingerea mea, nedemonstrabila, este că autorul a intervenit destul de mult. Îl suspectez de Carrière de un simț livresc al povestitului mai mare decît pare dispus
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
omului, Sondaj pneumatologic, Paianjeni uriași, Tarantula, Dracul, De la Quasimodo la omul frumos, "Biruiți răul cu binele", Chipul lui Hristos, Pomul vieții și așa mai departe; în total 28 de capitole, cărora li se adaugă o Introducere, o Încheiere și un Epilog. Trecînd de la răsfoire la lectură, constați curînd că aportul editurii (ca unic purtător al răspunderii apare redactorul Mihail-Nicolae Stanca, autor și al unei avîntate Postfețe subintitulate Cuvant pe scurt despre dumnezeiasca și sfânta Frumusețe) este specific unor diletanți. Tipică, de
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
ambiguu, Epilogue este o reflecție despre timp, care l-a inspirat, cu ani în urmă, naratologic, pe autor pînă la a-i deveni „calul de bătaie” din cele cinci volume de Figuri dar, în același timp, un joc de-a epilogul, ce-i permite autorului o gamă largă de tonalități, mergînd de la elegiac, tandru, ludic la ironic, nonșalant sarcastic, trecînd prin grav, macabru și melancolic. Despărțindu-se de formula dicționarului personal, Genette adoptă pentru volumul Epilogue o formă de organizare diferită
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
pre-postum”, această carte, cu un sentiment de urgență și într-un timp mai scurt decît precedentele, dorind să o publice antum. În ciuda acestei mărturisiri de urgență, volumul începe cu o minuțioasă punere la punct teoretică a diferenței între deznodamînt și epilog, naratologic vorbind, fiindcă acesta din urma presupune că povestea este deja terminată și implică scurgerea unui „interval de timp diegetic mai mult sau mai puțin definit” (10). De altfel, asemenea „impulsuri teoretice”, dacă le putem numi astfel, se regăsesc în
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
afectivă, relația amoroasă și anticiparea/improvizație, „feminitudinea” și fantasmele legate de ea, procrastinația dragă lui Proust și retro-procrastinația dragă lui Fréderic, relația estetică, subiectivitatea, cotidianul, visul, fantasma, amintirea, coșmarul repetitiv, vîrsta înaintată și, strecurată, ici și colo tema sfîrșitului, a epilogului romanesc dar mai ales existențial. O rețea interculturală deosebit de densă, dată de nume foarte variate, provenind din domenii și arte diferite - Pascal, La Rochefoucauld, Stendhal, Chateuabriand, Sartre, Proust, Boulez, Klee, Goodman, Gide, Flaubert, Sacha Gutry, Stravinski, Nijinski, Wagner, Ucello, Kandinski
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
Raymond Aron, Churchill, Marx, Lenin, Fauré, Saint-Saëns, Debussy, Magritte, Goethe, Chopin, Truffaut, Mozart, Hugo, Wayne Shorter, Curtis Fuller, La Bruyère, Nadeau, Barthes, Verdi, Henri Salvador, Clauswitz, Dickens, Joyce, Malraux, Michel Berger, Rousseau, Raymond Queneau etc. - ne conduce la ideea că Epilogul genettian se referă nu doar la ultimele trei volume autobiografice ci la toate cărțile anterioare ale autorului de la Figuri la Opera artei, trecînd prin Praguri, Ficțiune și dicțiune sau Metalepsă. Altfel spus, el îi vizează în aceeași măsură pe „Gérard
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
personal, și, ezitînd asupra ordinii, Stendhal, Montaigne, Proust, Chateaubriand sau Montaigne, Chateuabriand, Stendhal, Proust, îi socotește ca pe un „careu magic care se adună cu sumă constantă, pe orizontală, pe verticală și chiar pe diagonală.” (158-159). Ambiguitatea titlului ales, Epilogue (Epilog), îi permite autorului în aceste pagini, pe care el le numește cînd „finale”, cînd „crepusculare”, un joc permanent cu „timpul care mai rămîne”, cu acel „irreparabile” al lui Virgiliu, cu „prolepsa care e mai scurtă decît analepsa”, cu „ultimitatea aceea
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
altfel, acest echilibru funambulesc între melancolie și ironie, între grav și ludic, între elegie și sarcasm, dar, mai ales, apetitul de reflecție, de scris și de joc al lui Genette (Gérard, Fréderic, Tristam) care contrazice atît de revigorant titlul de Epilog. Sperăm și dorim să ii urmeze vreun Appendix, vreo Addenda sau vreun Post-Scriptum, dar, cum bine spune autorul în ultima frază a cărții, cu o poantă ce deturnează un dicton cunoscut, „nu mai e timp să anticipăm imprevizibilul, fiindcă, după cum
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
ar trebui licitată, după mine, în acest roman. Ci aceea a povestirii care se reifică, se întrupează aproape și, fără nici o condiționare exterioară, migrează de la un individ la altul. Există, de altfel, o frumoasă metaforă a acestei migrații chiar în epilogul cărții; n-o reproduc pentru a nu-i strica farmecul. Pe de-o parte, ziceam, avem o poveste perenă (căreia îi putem identifica eventuale surse în toate mitologiile lumii). E o primă garanție a impactului tematic. Pe de altă parte
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
că „secretul lumii stă în răutate, lăcomie și nedreptate; că fără forța Răului, lumea nu se putea pune în mișcare”. Nicolae Stan alege calea faulkneriană a îndeplinirii actului justițiar prin femeie, ca agent al răului. Femeile își ucid, într-un epilog apoteotic, soții, ca și cum o mijlocire providențială răzbună condiția damnată - o noimă pentru Istoria mare. Trebuie spus că Nicolae Stan construiește în acest Macondo ialomițean tipologii feminine marqueziene ca temperament, ce se oferă, fără excepție, cu voluptate. Trădătoare și înșelate, ele
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Sincer, cuvântul onoare nu face parte din vocabularul meu de romancier. Nu reflectez la asta. Mă preocupă uitarea, moartea, suferința, dar nu onoarea. Sunt un autor postmodern. E o întrebare care-l bântuie pe Cripure, căruia personajul Merlin spuneți, în epilogul cărții, că-i seamănă. Ce te face să plângi? Ce credeți că s-ar putea răspunde? Eu cred că romancierul este cineva care fabrică emoții. Asta-i meseria lui. Provoacă emoții pozitive, negative, triste, vesele... Am vrut să le ofer
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
lectură, întâmplătoare și neesențială; mai semnificativ este că această succesiune reface în fapt cronologia dezvoltării stilului gotic (și a gândirii scolastice) și că prima lucrare reprezintă (nu doar din acest motiv) o excelentă introducere pentru cea de-a doua. Ca epilog Sorin Dumitrescu semnează O "interfață" la gotic - tratând despre "metoda" lui Panofsky din ultimul studiu menționat și despre așa-numitul stil moldovenesc. Volumul este completat cu un aparat de note, cu numeroase planșe ale unor fotografii și schițe tehnice, cu
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
seama că ei trăiesc aici și acum, într-o lume întunecată și imperfectă. Această rezistență este unul din primele semne ale trecerii spre altceva, ale schimbării modalității de reprezentare a realității. În urma unei ultime analize, a seninătății întruchipate prin comedie, epilogul vine să stabilească raportul dintre epoca clasică și epoca modernă. Lumile imaginare, bogate și bine desprinse de universul empiric, universuri înzestrate cu un "supliment ontologic vizibil", cultivau publicului gustul și obișnuința extraordinarului. Departe de "transfigurarea banalului" și de "sacralizarea locului
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
să le intensifice dezvoltarea. Hazul enorm este rezervat însă pentru final. Prostovanul grupului și alți doi amici nu mai puțin breji au ideea de a interveni în forță folosind un anume șampon ce se dovedește extrem de eficient ca... purgativ, meritînd epilogul autoparodic - reclama. Morala: oricît de perfecționată, tehnologia nu poate constitui o armă/calitate în sine! La debutul mileniului III, specialiștii susțin că cinematograful se află la o răscruce similară cu cea de la apariția sonorului sau a colorului. Dacă Războiul stelelor
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]