KorAP: Find »[drukola/base=epistemă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...11 >

273 matches

Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716

logica dacă a fost văzută ca metodică pentru științe se realizează încercări de reformă de către Petrus Ramus, sau celebrul Novum Organum a lui Francis Bacon. Fiecare direcție totuși privește logica ca reflexie asupra raționalității, iar perioada Medievală pregătește modificările de epistemă specifice perioadei Renașterii și cenzurii perioadei moderne. 1.4.4. Despre suflet și începuturile umanismului Devenirea științifică realizată în perioada Renașterii a fost influențată de modalitatea în care a fost perceput sufletul și raportul său cu cosmosul. Transformarea a fost

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
două sunt în domeniul opiniei (δοχα), primele două - în cel al intelectului (νοũς)"52. Aici termenul de știință έπιστήμη este cel cunoaștere reală a lumii ideilor. În cazul lui Platon exista astfel o interrelaționare completă între cunoaștere în sensul de episteme și idei. Transferul înțelesului termenului dinspre cunoaștere înspre rezultatele acestora este continuată de Aristotel. Acesta la începutul Metafizicii (981a) definește cunoaștere (έπιστήμη) ca fiind "cunoașterea generalului"53 și implicit o echivalează cu theoretike, cunoașterea teoretică, dar în combinație și cu

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
naturelle e la Renaissance", în Magia Astrologia e Religione nel Rinascimento, Academia Polacca delle Scienze, Varșovia, 1974. Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr (coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993. Abstract This present book represents the "pragmatic" structure of a new episteme based on changing perspectives regarding imagination. Starting from denying the current theories on the imagination, I considered that the development of the cognitive nature must be re-evaluated through the way image of the world is built. Knowledge relativity regarding the

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755

caracter interdiciplinar, stilistica nu riscă să devină o rețetă facilă de analiză a textului literar. Problemele dezbătute în Semiostilistica sunt în continuarea celor din alte cărți ale autoarei: Istoria stilisticii românești (1998), extinse la domeniul romanic în Romanitate și istorie, Epistemă clasică și literaritate (1993). Ca metodă de analiză a textului, semiostilistica se situează în prelungirea cercetării stilistice. Este o "stilistica rediviva", singura modalitate prin care stilistica poate rămâne o disciplină modernă, fiind, în opinia autoarei, singura disciplină capabilă să ofere

[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359

din legile intelectului nostru”9. Prin expresia fizică pură, Kant ar fi avut în vedere, de fapt, teoria lui Newton. Iar în Pmsn Kant ar fi dat o deducție a teoriei lui Newton 10. Kant ar fi gândit știința ca episteme, în sensul că enunțurile ei pot și trebuie să fie derivate dintr-un mic număr de principii a priori. Până și un precaut filosof contemporan al științei a putut să afirme că lui Kant „i se poate atribui punctul de

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
Stegmüller susține, cu argumente originale, că ceea ce a urmărit Kant a fost o „întemeiere defintivă” a științei matematice a naturii din epoca sa. Kant, afirma el, „a fost un teoretician din școala aristotelică pentru care știința trebuie să ducă la episteme, și nu pur și simplu la doxa, adică la presupuneri ipotetice”. (W. Stegmüller, Gedanken über eine mögliche rationale Rekonstruktion von Kants Metaphysik der Erfahrung, în W. Stegmüller, Aufsätze zu Kant und Wittgenstein, Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgessellschaft, 1970, p. 20.) 56. Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906

4, RO-3400, Cluj-Napoca Tel./fax: 064/42-96-75 Redactor: Felicia SCHLEZAK și Vasi CIUBOTARIU Tehnoredactor: Flavia Măria ȚIMPEA Comanda nr. 4234 AUREL CODOBAN SEMN ȘI INTERPRETARE O introducere postmodernă în semiologie și hermeneutică EDITURA DACIA Cluj-Napoca, 2001 Introducere >3' 1. Noua epistemă: tematizarea comunicării Prezentarea marilor tematizări și soluții ale filosofiei occidentale nu este în această introducere atât istorică, cât epistemică. Ea nu are ca scop decât să ne aducă pe calea cea mai scurtă la starea de azi a filosofiei. De

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
faptul că aceste opoziții nu erau cu adevărat antinomice, de vreme ce tocmai comportamentele, în aparență cele mai afective, operațiile cele mai puțin raționale, manifestările declarate prelogice sunt de fapt cele mai semnificative." (Tropice triste, Ed. Științifică, București, 1968, p. 60) în epistema epocii noastre, care a dus foarte departe operaționalitatea, mutând logica în matematică, în așa fel încît știința a devenit mai degrabă demers decât discurs, mai degrabă ceva de făcut decât ceva de rostit, semnificativul oferă o posibilitate maximă de înțelegere

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
decide înainte de cunoașterea operațională, decât pe temeiul semnificării și a analogiilor pe care aceasta le susține? Desigur, în temeiul ordinii prime date de articularea semnelor limbii. Despre această ordine primă vorbește Levi-Strauss ca despre "gîndirea sălbatică", iar Foucault ca despre episteme prealabile Epocii Clasice, modernității. Este o ordine care poate fi percepută în taxonomiile, simbolismele și analogiile premoderne, în magia simpatetică și alchimie, și care supraviețuiește astăzi în astrologie, medicină naturistă, ezoterisme și ocultisme, în ceea ce pe scurt ar putea fi

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
tradițional. Datele realului sunt simultan esențiale și aparențiale, totul este original și copie, profunzime și suprafață. Lumea devine nu o fabulă, o poveste, cum ne anunțase Nietzsche - vremea marilor narațiuni a trecut, replică acum postmodernismul - ci o suprafață semnificantă. în epistemele de până la Renaștere, lumea este text. înțelesul acestei metafore din vremurile în care omul împrumuta semnificațiilor carnea și sângele său este că semnele sunt și forțe. Acum Textul este Lumea și sensul metaforei este că lucrurile, forțele au numai o

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
programul) Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, trebuie să spunem clar că o semiologie așa cum este ea înțeleasă astăzi își are originea în tematizarea contemporană cu noi a comunicării. Succesiunea tematizărilor sau epistemelor gândirii occidentale - "ceea ce este", cunoașterea, comunicarea - distribuie într-un mod categoric disciplinele și problematizările. Pentru că problema semnului, ca și problema limbajului, n-a fost, fără îndoială, niciodată o problemă printre altele: care e locul, dacă inițial nu al semiologiei, măcar

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
care a analizat ca sisteme semnificante sistemele de înrudire, miturile, ritualurile, bucătăria și, în general, culturile arhaice -, teoreticianul literar Roland Barthes -care a scris eseuri foarte interesante despre literatură, miturile societății moderne și modă -, filosoful Michel Foucault - care a cercetat "epistemele" ca mari forme ale ordinii cunoașterii -, neo-psihanalistul Jacques Lacan -pentru care inconștientul este structurat ca un limbaj - și epistemologul științelor socio-umane Louis Althusser- care a teoretizat procesul practicii teoretice. Alături de această majoră grupare a structuralismului a mai funcționat, ca o

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
semnificării. Sistemele care îl populează cu structurile lor sunt diferite atât de cele ale limbajului cât și de cele ale comportamentului, atât de comunicare cât și de cunoaștere; ele sunt sisteme de semne și structuri semiologice. 68 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii Dacă în decursul celei de-a doua tematizări, comunicarea sau semnificarea erau contrase până la indistincție în cunoaștere, o dată cu cea de-a treia tematizare survine operația inversă. Acum gândirea este interogată din perspectiva puterii organizatoare a limbajului

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
mai profund decât ele. Or, acesta este chiar locul ordinii semnelor, căci numai aceasta este mai teoretică 69 decât ordinea empirică și totodată mai empirică decât ordinea teoretică. Corespunzător ordinii în fiecare cultură, în fiecare epocă culturală, există o anumită "epistemă". Epistema definește spațiul general al cunoașterii, dispunerea cunoașterilor științifice și a obiectelor acestora. Este cea care, repartizând lucrurile, le oferă cunoașterii. Ea pune în evidență condițiile de posibilitate ale cunoștințelor și teoriilor științifice, fundalul care a permis apariția anumitor obiecte

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
științe. Epistemele nu sunt nici forme de cunoaștere, nici tipuri de raționalitate, nici viziuni asupra lumii, ci sisteme de relații care se stabilesc între ceea ce este planul realității și planul cunoașterii științifice și între științe într-o epocă dată. Aceste episteme sunt, la urma urmei, niște arhetipuri conceptuale a căror formă pură o regăsim cel mai clar în teoriile asupra semnelor din epocile respective, în ceea ce este modelul teoretic al semnului. Foucault demonstrează că în funcție de acest model teoretic al semnului se

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
Schimbarea tipului de articulare a semnului, schimbarea modelului teoretic de semn, schimbă domeniile realului redistribuindu-le, și schimbă astfel domeniile cunoașterii, relațiile din interiorul domeniilor și dintre domenii, tot așa cum se întîmplă în interiorul paradigmei saussureene când apar semnificanți noi. în epistema Renașterii, teoria semnului implică trei elemente distincte: ceea ce este marcat, ceea ce este marcant și ceea ce permite a se vedea în unul marca celuilalt, asemănarea. Dar cum asemănarea este la fel de mult forma semnelor cât și conținutul lor, cele trei elemente distincte

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
poate urma decât firul asemănărilor dintre lucruri și, în consecință, nu poate descoperi nimic nou. Lumea este un imens text, lucrul este semn și invers, textul, cartea este o lume pentru că și cuvintele au consistența lucrurilor, sunt lucruri. Simbolul acestei episteme care a durat până la sfârșitul secolului al XVI-lea ar putea fi sfera euclidiană. în epistema clasică a secolului al XVII-lea, semnul încetează să mai fie un lucru printre lucruri. între semn (cuvînt) și lucru, între reprezentant și reprezentat

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
este un imens text, lucrul este semn și invers, textul, cartea este o lume pentru că și cuvintele au consistența lucrurilor, sunt lucruri. Simbolul acestei episteme care a durat până la sfârșitul secolului al XVI-lea ar putea fi sfera euclidiană. în epistema clasică a secolului al XVII-lea, semnul încetează să mai fie un lucru printre lucruri. între semn (cuvînt) și lucru, între reprezentant și reprezentat, distanța crește: cuvintele și lucrurile se despart numai pentru ca limbajul și cunoașterea să se reunească. O dată cu

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
lumea. Organizarea binară îi pretinde semnului să fie totodată autoreprezentativ, adică manifestarea funcției sale - cum sunt desenul, harta, tabelul - și instrument al Ordinii în raportul cu un obiect. La întrebarea: Cum să recunoaștem dacă un semn desemnează bine ceea ce semnifică?, epistema secolului al XVII-lea răspunde făcând o teorie a reprezentării. Asemănătorul, care a fost multă vreme categoria fundamentală a cunoașterii, este înlocuit de analiză, deoarece în fiecare punct trebuie fixate identitățile și diferențele și pentru aceasta stabilite elementele simple și

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
mai este, ca în Renaștere, omogenă cu suprafața, deci nu mai putem trece de la o mică la o mare asemănare, ci trebuie să găsim, pornind de la semnele vizibile, o arhitectură internă și invizibilă, o organizare complexă și ierarhizată. Ruptura cu epistema Epocii clasice constă în aceea că reprezentarea nu se mai poate citi fără referință la condițiile care îi sunt exterioare: continuității tabelului clasic i se substituie pretutindeni profunzimea organizărilor. Studiul funcțiunilor (biologice) se substituie celui al caracterelor de clasat (istorie

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
de descifrare marchează eterogenitatea organizării între semnificatul profund și reperele sale superficiale; sinteza câștigă loc față de analiză: unor indici săraci la suprafață le corespunde constituirea în profunzime a unor principii complexe de organizare* Este deci evident că semnul oferă structura epistemelor, întrucît sbabilește termenii, domeniile și constituenții, relațiile dintre ei și sensul în care trebuie abordate aceste relații și termeni, metodele și procedeele unei cunoașteri asimilată unei lecturi semiologice. Mai precis nu semnul însuși, ci modelul său teoretic, paradigma sa, teoria

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
constituenții, relațiile dintre ei și sensul în care trebuie abordate aceste relații și termeni, metodele și procedeele unei cunoașteri asimilată unei lecturi semiologice. Mai precis nu semnul însuși, ci modelul său teoretic, paradigma sa, teoria semnului specifică fiecărei epoci, fiecărei episteme. Această interpretare se susține prin cele vecine ale lui Levi-Strauss și Althusser. "Gîndirea sălbatică" despre care vorbește Levi-Strauss este de fapt Epistema Renașterii regăsită în sistemul cunoașterilor omului arhaic, iar "tăieturile epistemice" care marchează nașterea noilor științe în epistemologia lui

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
poate fi astfel privită ca semnificare iar științele ca discursuri. La fel cum lectura semiologică structuralistă caută condițiile de posibilitate ale semnificării sau comunicării, Foucault analizează formațiunile discursive pentru a evidenția condițiile de posibilitate ale enunțurilor. Foucault schițează aceste trei episteme pentru a face de fapt o arheologie a științelor umane, pentru a descoperi condițiile care au făcut posibilă apariția acestor științe și a obiectului lor, omul (evident, ca obiect de cunoaștere). Concluzia lui a părut, în momentul apariției cărții, deosebit de

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
părut, în momentul apariției cărții, deosebit de tragică și simptomatică și a făcut să curgă multă cerneală în jurul 72 73 f ir acuzațiilor ce i s-au adus, de "antiumanism teoretic". Pentru că el anunță că, o dată cu structuralismul, a venit epoca unei episteme pentru care omul dispare așa cum se șterge sub noul val o imagine desenată pe nisipul plăjii. Desigur, Foucault nu vorbește despre om ca ființă, ci despre om ca și obiect de cercetare științifică și despre apariția științelor care vizează acest

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
așa cum se șterge sub noul val o imagine desenată pe nisipul plăjii. Desigur, Foucault nu vorbește despre om ca ființă, ci despre om ca și obiect de cercetare științifică și despre apariția științelor care vizează acest nou obiect în contextul epistemei moderne, respectiv despre dispariția acestui obiect de cercetare științifică și despre dispariția anumitor științe care îi erau atribuite și care îl investigau în manieră modernă. Omul este fața unei realități a cărui revers este limbajul și el nu s-a

Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]