901 matches
-
celui folosit de Quine pentru a caracteriza enunțurile de observație. În final, White concluzionează că filosoful preocupat de teoriile morale, asemenea logicianului, matematicianului și fizicianului, poate oscila de la principiile fundamentale la judecățile morale, cu scopul de a ajunge la echilibrul epistemic. Din punct de vedere epistemologic, White este un holist, iar din punct de vedere metodologic, abordarea lui este monistă. El încadrează deopotrivă etica, fizica, logica, matematica și religia în aria de studiu a filosofiei culturii. Bibliografie Burlacu, Mihai, Elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
realității; cele normative țin locul funcției de legitimare, iar problema sensului corespunde nevoii de integrare socială. Din studiile prezentate se desprinde constant ideea că vederile noastre despre dreptate nu pot prinde viață în absența unui sens constitutiv al oricărei comunități epistemice sau de praxis. Autorii ilustrează prin exemplul propriu că argumentele sunt lucruri minunate care pot lucra în textura lumii numai dacă sunt asumate de forțe comprehensive. Corneliu BÎLBĂ Date despre autori Ioana Atudorei este doctor în sociologie și asistent universitar
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
naștere În afara domeniului socio-economic. De exemplu, pentru filosofia analitică anglo-saxonă, așa cum o cunoaștem din cercetările lui Jaakko Hintikka, Saul Kripke sau Patrick Suppes, chestiunea centrală este cea a limbajului sau a comensurabilității, „semantica lumilor posibile” făcând apel la variantele deontică, epistemică sau temporală. Totuși, aplicarea acestei noțiuni s-a dovedit la fel de fecundă și pentru studiul organizațiilor și ierarhiilor. ν În vreme ce contractul, raport ambivalent de egalitate și subordonare, face legătura Între elemente ale aceluiași ansamblu, convenția nu presupune cu necesitate existența unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ideal și cu comunitatea umană universală, sfârșește prin a refuza categoric identificarea cu propria sa comunitate istorică” (Bouveresse, 1984, p. 159). Această renunțare este nu numai excesivă, ci și iluzorie. Ea presupune posibilitatea depășirii oricărei prejudecăți și faptul că superioritatea epistemică decurge din respingerea oricărei medieri. Această poziție constituie un drum Închis din punct de vedere intelectual și moral. Convingerea noastră este, dimpotrivă, că superioritatea principiului universalității nu exclude În nici un fel recunoașterea pozitivă a diferențelor. Ce abordare a universalismului ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Între oameni: retorica are ca domeniu legitim spațiul argumentației rezonabile, ireductibil la cel al demonstrației raționale conduse de constrângeri logice” (Taguieff, 1988, p. 455). Trebuie să facem așadar distincție Între exigența de universalitate, implicată În rațiunea practică, și universalitatea enunțurilor epistemice produse de rațiunea teoretică. Universul social trebuie Înțeles ca loc de interacțiune argumentativă, În interiorul căruia se pune problema mai curând de a convinge decât de a Învinge. Astfel, sensul dialogului va fi fondat nu pe certitudinea că ai ceva să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fi anticreștin și antireligios, acuzație care reprezintă o deturnare a poziției lor și o punere a problemei într-un cadru străin. Tabăra "iconodulilor" folosind ca tribună în special ziarul Ziua, dar și posturi de televiziune care-și păstrează greu "neutralitatea epistemică", invitându-i pe "iconoclaști", doar pentru a-i trata de anticriști, alături, de altfel, de sindicatele din învățământ (cu cincizeci de mii de membri), un actor renumit ca Dan Puric, un sociolog protocronist, ca Ilie Bădescu, un cunoscut luptător împotriva
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
acest chip care "iese bine", felul cum s-a modificat imaginea lui Nicolae Ceaușescu în mentalul colectiv din 1990 încoace; cum s-a modificat în abordarea trecutului, ponderea "activiștilor memoriei" față de specialiștii, istorici, politologi, analiștii apți să-și păstreze "neutralitatea epistemică" față de aceste date, întrucât miza lor nu este salvarea vreunei ultragiate stime de sine; cum se modifică însăși memoria noastră care, așa cum spune un profesor de psihologie politică, Alexandre Dorna, "nu e un lucru", ci ea se transformă, încorporând experiențe
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
obiecte private de genul halucinațiilor, a viselor și discuțiile la acest subiect au continuat. Dacă în cunoașterea fenomenelor social-umane s-a urmărit micșorarea distanței dintre pare și este, în cunoașterea naturii s-a preconizat sporirea distanței dintre cele două atitudini epistemice. "Științele naturii ne învață să acordăm atenție unor anumite experiențe mai degrabă decât altora, dar, chiar și atunci numai dacă au fost aduse la forma potrivită pentru contemplarea științifică. Ele accentuează linia de despărțire dintre pare și este și creează
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la risposta dovrebbe sembrare non solo ovvia, mă perfino reattiva nei confronti di una provocazione. Invece è proprio quanto și vuol qui affermare: pedagogia e politică, che costituirono îl terreno eletto della riflessione di Capitini, sono comprensibili, nella loro struttura epistemică e nelle proposte operative, come intuizioni poetiche che și esprimono razionalmente, în continuità con la tradizione di pensiero che ha focalizzato la propria attenzione sulla mente, mă anche nella corporeità sottesa all'apertura amorosa. Și pensi per un istante alla
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
și aplicații 3. Algoritmul EM și aplicațiile sale în bioinformatică 4. Rețele genetice de regularizare 5. Text-mining pentru publicații biomedicale 6. Proprietăți structurale ale grafurilor utilizate în teoria argumentării 7. Specificarea și verificarea protocoalelor de securitate 8. Aplicații ale logicilor epistemice în studiul protocoalelor de securitate Facultatea de Istorie 1. Parcul arheologic Cucuteni 2. Civilizații în epoca fierului 3. Istorie și arheologie greco-romană 4. Creștinismul timpuriu 5. Ultima perioadă a migrațiilor 6. Simboluri și concepte ale puterii în Evul Mediu 7
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244410_a_245739]
-
insertului semiotic ce a contribuit la formația sa. Mi se pare că tendința culturală semiologică a activat Întreaga literatură italiană din a doua jumătate a secolului XX, conferindu-i acea actualitate competitivă pe care alte literaturi, rămase În afara acestei coordonate epistemice, n-o au. În cadrul competitivității reale se Înscriu și eforturile de romancier ale lui Umberto Eco. Este el un romancier autentic sau nu? Întrebarea apare superfluuă, dacă se are În vedere uriașul succes internațional. Critica literară specializată refuză Însă romanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să renunț la acest studiu, pentru a reduce volumul, deja mare, al acestei cărți) În sfârșit, capitolul 9 va fi o Încercare de conceptualizare a naturii cunoștințelor practice și de prezentare a acestora În contrast cu cunoștințele mai formale, deductive, de natură epistemică. Termenul mētis, care provine din greaca veche și desemnează cunoștințele dobândite numai În urma experienței practice, oferă un Înveliș lingvistic util și cuprinzător pentru ceea ce doresc să explic. Ar fi acum momentul să recunosc datoria intelectuală pe care o am față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
din cauza particularității lor și a lipsei intenționate de atenție din partea specialiștilor, mii de „experimente pe teren” sunt ilizibile sau chiar invizibile cercetătorilor. Cultivatorii - politeiști atunci când vine vorba de practici agricole - adoptă foarte repede orice li se pare util din activitatea epistemică a științei formale. Însă cercetătorii, educați ca monoteiști, par aproape incapabili să absoarbă rezultatele experimentale informale din practică. Concluzie Marea Încredere pe care le-a inspirat-o agricultura extrem-modernistă celor care au practicat-o și au susținut-o nu ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pe care mi-l propun este conceptualizarea acestor competențe, numite fie know-how (savoir-faire ou arts de faire), bun simț, experiență, talent sau mētis. Care sunt aceste competențe? Cum sunt ele create, dezvoltate și Întreținute? Care este relația lor cu cunoașterea epistemică formală? Sper să dovedesc că multe forme de modernism extrem au Înlocuit o prețioasă colaborare Între aceste două dialecte ale cunoașterii și perspectiva științifică „imperială”, care respinge priceperea practică deoarece o consideră, În cel mai bun caz, neimportantă și, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
știința modernă. Cu toate acestea, practica efectivă a științei este, din nou, altceva. Regulile de tip tehne sunt o specificare a modului În care trebuie codificate, exprimate și verificate informațiile după ce au fost descoperite. Nici o regulă de tip tehne sau epistemică nu poate explica invenția și intuiția științifică. Descoperirea unei teoreme matematice necesită geniu și, probabil, mētis, Însă demonstrația ei trebuie totuși să urmeze etapele tehne-ului. Așadar, regulile sistematice și impersonale ale tehne-ului facilitează producția de cunoștințe ce pot fi ușor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
iar căpitanul de vas poate merge pe punte pentru a constata schimbarea direcției vântului. Fără Îndoială, este liniștitor pentru cei care au și intuiție, și acces la metode de măsurare formală să știe că Își pot verifica observațiile. Însă alternativa epistemică a mētis-ului este o metodă mult mai lentă, mai laborioasă, mai costisitoare și nu Întotdeauna decisivă. Când se cer judecăți rapide de Înaltă (nu perfectă) acuratețe, când este important să interpretezi primele indicii cu privire la evoluția lucrurilor, atunci nu există substitut
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
tratamentului adecvat decât să fie vindecați datorită unuia greșit”. Sinclair Lewis, Arrowsmith Rândurile pe care m-am aventurat să le scriu mai sus nu reprezintă o pledoarie Împotriva modernismului extrem, a simplificărilor operate de stat per se sau Împotriva cunoașterii epistemice În sine. Concepția noastră cu privire la cetățenie, programe de sănătate publică, securitate socială, transporturi, comunicare, Învățământ public universal și egalitate În fața legii sunt toate puternic influențate de simplificările extrem-moderniste inițiate de stat. Voi merge mai departe și voi spune că reformele
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În fața legii sunt toate puternic influențate de simplificările extrem-moderniste inițiate de stat. Voi merge mai departe și voi spune că reformele funciare inițiale din Rusia bolșevică și China post-revoluționară erau simplificări care, practic, eliberau din șerbie milioane de oameni. Cunoașterea epistemică, deși niciodată separată de mētis În practică, ne oferă o perspectivă asupra lumii la care, În ciuda tuturor aspectelor sale negative, puțini dintre noi ar vrea să renunțe. Ceea ce s-a dovedit a fi Într-adevăr periculos pentru noi și pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
asupra lumii la care, În ciuda tuturor aspectelor sale negative, puțini dintre noi ar vrea să renunțe. Ceea ce s-a dovedit a fi Într-adevăr periculos pentru noi și pentru mediul nostru a fost, cred, combinația dintre pretențiile universaliste ale cunoașterii epistemice și ingineria socială autoritară. Ea s-a manifestat În urbanism, În viziunea lui Lenin asupra revoluției (dar nu și În practica sa), În procesul de colectivizare din Uniunea Sovietică și În cel de creare a satelor planificate din Tanzania. Mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
mētis-ului și a variației locale, ele nu fac decât să Își semneze condamnarea la eșec. Pretențiile universaliste par inerente modului de susținere a cunoașterii raționaliste. Deși nu sunt filosof al cunoașterii, se pare că nu există nici o ușă În edificiul epistemic pe care mētis-ul sau cunoașterea practică să poată intra cu drepturi depline. Imperialismul său este problema. După cum scria Pascal, marele eșec al raționalismului nu este „recunoașterea cunoașterii tehnice, ci nerecunoașterea nici unei alte forme de cunoaștere”. Mētis-ul, dimpotrivă, nu Își asumă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
este „recunoașterea cunoașterii tehnice, ci nerecunoașterea nici unei alte forme de cunoaștere”. Mētis-ul, dimpotrivă, nu Își asumă nici un risc, nu are pretenții de universalitate și, de aceea, este pluralist. Desigur, anumite condiții structurale pot duce la respingerea acestui imperialism al pretențiilor epistemice. Uneori, presiunile de ordin democratic sau comercial Îi obligă pe cercetătorii din agricultură să se ocupe de probleme practice definite de cultivatori. În timpul revoluției Meiji, echipe tehnice formate din câte trei persoane au Început să inventarieze inovațiile agricultorilor, pentru ca acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și perfecționate. Muncitorii din domeniul construcțiilor care au refuzat să părăsească Brasília (așa cum fusese prevăzut) sau oamenii decepționați din satele ujamaa, care au fugit din așezări, au contrazis Într-o oarecare măsură planurile. Totuși, această rezistență vine din afara paradigmei cunoașterii epistemice Înseși. Când cineva precum Albert Howard, el Însuși savant meticulos, admite „arta” agriculturii și a formelor de cunoaștere necuantificabile, atunci el depășește cadrul cunoașterii științific codificate. Statele extrem-moderniste autoritare, pradă unei teorii sociale direct inteligibile (și, În general, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
falsă precizie În „To Slow or Not to Slow: The Economics of the Greenhouse Effect”, Economic Journal, iulie 1991, pp. 920-937. Marglin, „Economics and the Social Construction of the Economy”, p. 31. Marglin descrie și critică și Încercările din cadrul economiei epistemice de a aborda chestiuni precum bunurile publice, durabilitatea și incertitudinea. Friedrich Hayek era și el sceptic: „Falsa impresie că progresul cunoașterii teoretice ne conferă tot mai mult și peste tot puterea de a reduce relații complexe la fapte particulare precise
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
The Tower of Baal”, În Rationalism in Politics, p. 64. Dacă În aceste societăți, pentru a fi acceptată, inovația trebuie reprezentată În perfectă compatibilitate cu tradiția, acesta este un argument În plus În favoarea flexibilității acesteia din urmă. Accesul la cunoștințe epistemice codificate este restricționat pe criterii de avere, gen, poziție socială și regiune și În țările dezvoltate, În principiu, diferența este aceea că, În cadrul acestor din urmă societăți, secretele medicinii, științei, ingineriei, ecologiei și așa mai departe sunt secrete deschise pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
piratajul informatic. Este limpede, cred că mētis este omniprezent atât În societățile moderne, cât și În cele mai puțin moderne, diferența esențială fiind, probabil, aceea că, prin comparație cu societățile preindustriale, cele moderne se bazează foarte mult pe cunoștințele codificate epistemice, transmise, În general, prin instruire formală. Ammarell, „Bugis Navigation”, p. 372. Este aproape sigur că multe ucenicii durau mai mult decât ar fi fost nevoie pentru instruirea tinerilor și erau o formă vag deghizată de muncă contractuală menită sporirii profiturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]