1,945 matches
-
lui Blaga, care, așa cum îi spunea lui Vasile Băncilă, „nu e filozof“ și ale cărui idei le regăsea la Goethe, Spengler și la alți autori. Simultan, Zevedei Barbu a recenzat revista Izvoare de filosofie, apreciind cu entuziasm prelegerea naeionesciană Funcția epistemologică a iubirii drept un „admirabil model de realizare filosoficească“, dovedind o „puternică originalitate de perspectivă asupra problemelor discutate“. Încă de la prima recenzie, introductivă, Grigore Popa observă că publicarea cursurilor spulberă „legenda neagră“ a lui Nae Ionescu, pe care „invalizii inițiativelor
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
condeieri angajați în luptele ideologice ale acelei perioade. IV Judecata de mai apoi. Intermezzo liric 1. Aduceți verbele Primul care a arătat, cu argumente, existența unor surse nemărturisite în textele rămase de la Nae Ionescu a fost Alexandru George. Astfel, Funcțiunea epistemologică a iubirii, prelegerea inaugurală a cursului de filozofia religiei din anul universitar 1919-1920, își trage inspirația din eseul lui Max Scheler, Liebe und Erkenntnis (1915). În urma unei comparații neexhaustive, Al. George oferă zece plus una instanțe în care Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
comparat cele două texte, în special în privința ideilor lor asupra filozofiei indiene. E adevărat, așa cum scria criticul român, că profesorul debutant luase de la Max Scheler cadrul general al prelegerii, o serie de idei fundamentale și unele expresii ad litteram. Funcțiunea epistemologică a iubirii, la fel ca Liebe und Erkenntnis, confruntă concepțiile buddhistă, greacă și creștină asupra raportului dintre iubire și cunoaștere. Sursa informațiilor lui Nae asupra buddhismului este totuși mai veche, de pe vremea lecturilor din Schopenhauer, de unde și o serie de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că Nae Ionescu a „plagiat“ unul dintre manualele după care își alcătuia cursul de psihologie? Sau trebuie să credem că și pentru acesta se pregătea tot după cartea asupra misticii a autoarei engleze? Mai mult chiar. În prelegerea inaugurală Funcțiunea epistemologică a iubirii (1919) el scrie - în sintonie cu Max Scheler - că psihologia contemporană concordă cu ideea lui Augustin după care dobândirea cunoașterii depinde de adoptarea unei atitudini simpatetice (precum iubirea) față de obiectul de cunoscut. În decembrie 1924, în cursul de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
măsluiri. Corectitudinea politică o bate pe cea științifică. La tălpi. V Critica originalității pure. Actul trei Pentru echilibrarea perspectivei istoriografice și comparatiste, care a dominat discuția până acum, am fost tentați să abordăm chestiunea și dintr-un unghi filozofic: funcția epistemologică a plagiatului. Am fi început desigur cu întrebarea: în ce măsură plagiatul de care e suspectat filozoful poate fi un instrument de cunoaștere? Sau în ce măsură reprezintă el un act erotic (ilicit, pervers, ratat?) și un impuls creator? Am fi trecut apoi la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
unor M. Ralea sau T. Vianu, deși aici s-au auzit câteva voci, vai!, atât de discrete. În schimb Nae Ionescu și Lucian Blaga sunt ținte aproape predestinate. Acuzația de plagiat nu e niciodată gratuită; ea are mereu o finalitate: epistemologică, etică, juridic-administrativă sau politică. Când survine postum, măsurile juridice sau administrative nu mai reprezintă o motivație. În cazul lui Nae Ionescu ea era menită să demonstreze (sau să confirme) lipsa lui desăvârșită de originalitate și, deci, de valoare filozofică. Marta
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
caz, un ins cu deficiențe morale majore, care nu poate fi urmat ca model. Nici unul dintre acuzatori nu pare să-și fi dat însă seama că simpla existență a plagiatului nu implică nici lipsa de valoare a celui învinuit (finalitatea epistemologică) și nici carența de moralitate (finalitatea etică). Lucrul acesta e foarte ușor demonstrabil prin recursul la autoritate. Mai precis, la imensul număr de autori talentați, mulți geniali, care au fost „prinși“ plagiind și care, pe de altă parte, au fost
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de fapt un teolog) se apleacă asupra aceluiași obiect: cartea; diferența e dată de faptul că în primul caz este vorba de Carte în timp ce în al doilea e vorba de cărți. Ceea ce înseamnă că filosoful dă dovadă de un umanism epistemologic, considerând că poate afla adevărul prin intermediul semenilor săi, în timp ce creștinul caută adevărul în afara omenirii, poate chiar trecând dincolo de ea). Știința este umanistă; din păcate dovedește continuu că poate fi și antiumanistă. Ea arată omului două fețe: una bună, fiind un
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
the marketplace: Using employment branding to build employee satisfaction", Journal of Integrated Communications, www.medill.nwu.edu. Bernard Hodes Global Network (2006), Global employer brand study, http://www.iventa.at/ps/tmp/iventa docudb/IVENTA GlobalBrand Study.pdf. Borțun, D. (2002), Bazele epistemologice ale comunicării, București, Ars Docendi. Brown, M. (1969), "Identification and some conditions of organizational involvement", Administrative Science Quarterly, 14, pp. 346-355. Buchanan, B. (1974), "Building organizational commitment: The socialization of managers in work organizations", Administrative Science Quarterly, 19, pp. 533-546
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
p. 79. 45 S. Barrow și R. Mosley, op. cit., p. 67. 46 Ibid., p. 62. 47 Ibid., p. 86. 48 Idem. 49 Ibid., pp. 131-132. 50 U. Eco, Limitele interpretării, Ed. Pontica, Constanța, 1996, p. 5. 51 D. Borțun, Bazele epistemologice ale comunicării, Ars Docendi, București, 2002. 52 S. Barrow și R. Mosley, op. cit., pp. 135-136. 53 I. Goffman, Viața cotidiană ca spectacol, Ed. Comunicare.ro, București, 2003, pp. 233-234 și passim. 54 Șt. Stanciu și M.A. Ionescu, op. cit., p.
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
la fel, periodizarea internă pe care Virgil Nemoianu o desprinde din opera vastă și proteică a lui Ștefan Aug. Doinaș. Unitatea operei sale, criticul o descoperă nu în stil, nici în ton (ambele, de o mare diversitate), ci în tematica epistemologică. Poetul a fost fascinat de "bolile actului de cunoaștere", de drama umană a (imposibilității) cunoașterii, forând obstinat în materialul verbal și cultural pentru a potența funcțiile epistemologice proprii actului poetic. O problematică gnoseologică "modelează tot mersul înainte al poeziei lui
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
în stil, nici în ton (ambele, de o mare diversitate), ci în tematica epistemologică. Poetul a fost fascinat de "bolile actului de cunoaștere", de drama umană a (imposibilității) cunoașterii, forând obstinat în materialul verbal și cultural pentru a potența funcțiile epistemologice proprii actului poetic. O problematică gnoseologică "modelează tot mersul înainte al poeziei lui Doinaș". Creatorul, într-a-devăr, conștientizează, recuperează și înscenează liric o dialectică a gnoseologicului. Iar criticul o explică. Într-o primă sinteză, privirea Eului are o putere fixatoare și
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
am scris-o... - Și eu, când am citit-o... Numai că, dincolo de râs, pentru mine contează blocajul înțelegerii noastre și al tuturor clișeelor psihologice. E o piesă dizolvant antipsihologistă, cum, într-un fel, sunt toate. Ba chiar e o piesă epistemologică - îmi cer scuze față de filosofi. În fine, la fel se întâmplă cu toate. Fiecare piesă are propriul ei centru de coagulare, iar acești centri sunt independenți. - De pildă? Mi-ar plăcea să-i precizezi, pentru fiecare dintre cele cinci piese
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
mult și despre subiectele cele mai variate, legate adesea de preocupările sale de pedagogie și de psihologie. L-au atras, în general, disciplinele cu caracter filozofic și poate că tot din modestie nu s-a aventurat în construcții ontologice și epistemologice care i-ar fi adus poate gloria postumă, dar în care originalitatea ar fi fost probabil redusă. A preferat să fie el însuși în texte de respirație mai modestă, dar adâncă, lipsite de trimiteri împovărătoare. Ca stil, Vasile Băncilă ar
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
ș.a. - au fost depășite, cu talent comprehensiv, și claritate logică, de către autoarea lucrării. Astfel ni se prezintă conceptele de fundament axiologico-juridic: normativitate, imperativitate, deontologie (ca o doctrină a datoriilor, obligațiilor și virtuților) etc. (Capitolele I și II). Sub aceleași exigențe epistemologice ne sunt dezvăluite, În concept și În detaliu empiric: Conștiința juridică. Imperativele formale și Acțiunea liberă (Capitolul al-III-lea), moment explicativ din care trebuie să reținem distincțiile: „Orientarea subiectiv obiectivă a conștiinței și cunoașterii juridice”; „Dimensiunea axiologică a subiectiv-obiectivului”; „Normativitate și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a răspunde la întrebarea pusă în titlu. În primul rând, pentru că un proces al comunismului necesar și legitimnu este neapărat legat și de o punere sub acuzație a gândirii materialiste, curent filozofic cu contribuții importante în fundamentarea unei perspective epistemologice raționaliste și a unei explicații științifice posibile asupra existenței. Nu se pune la index o superbă și profundă filozofie despre om ca aceea a lui Nietzsche doar pentru că este revendicată ca sursă de inspirație teoretică de către o concepție socio-politică profund
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos” și „sus”, între pământ și cer, între contingență și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul epistemologic în care ne aruncă evenimentele istoriei. Punctul de întâlnire a celor două lumi este Judecata finală. Atunci, toate se vor reuni pentru a fi despărțite, istoria însăși căpătând sau descoperindu-și pentru prima dată valoarea (pozitivă/negativă). Uriel îi descrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o explicație în același timp simplă și coerentă asupra originii și păstrării credințelor păgâne până la sosirea creștinismului. Condiția principală pentru ca această explicație să stea în picioare este ca exegetul să nu pună la îndoială autenticitatea mitului, altfel spus, valoarea sa epistemologică. Apologeții se află așadar în descendența tradiției mitologizante (reprezentată de 1Enoh, de Jubilee și de Omiliile pseudo-clementine) și în opoziție complementară cu demersul alegorizant al unui Philon sau al unui Origen. 7. Convorbirea avvei Serenus insistă, așa cum s-a văzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
p. 85). Deși pare să definească spiritul liber, autorul aproximează, în fapt, și o definiție, în siajul lui H.-G. Gadamer, a interpretării. Spiritul se reîntoarce întotdeauna la sine, închizând cercul, însă numai lectura dialogică, receptivă și nedogmatică asigură câștigul epistemologic, posibilitatea restructurării și a îmbogățirii conștiinței interpretative, precum și a obiectului interpretat. Scrisul hedonistic ("pentru plăcerea mea", p. 69) și ateleologic ("Cu ideile ce urmăresc? Doamne ferește! Absolut nimic", p. 5), "farafastâcul", în termenii autorului, nu e chiar gratuit: "Valéry pare a
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
în condiţiile respectării regulilor grupului şi valorizării diversităţii (etnoculturale, lingvistice, religioase etc.). Alături de competența cheie socială și civică, opționalul vizează, de asemenea, formarea competenţei de bază în ştiinţe şi tehnologii și a competenței sensibilizare şi exprimare culturală. Din perspectivă epistemologică, a domeniilor de cunoaştere, opționalul integrat În jurul mesei. Stiluri de viață și cultura alimentației aparţine nivelului de integrare curriculară de tip transdisciplinar. Disciplinele de trunchi comun implicate în dezvoltarea/implementarea la clasă a acestui opțional integrat sunt: Istorie, Geografie, Educație
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
ingenuă, pe care s-o opună sintezelor elaborate. Intr-o discuție între membrii grupului, figurînd în paginile volumului Studiu 3, îngrijit chiar de Flondor, el nu se sfiiește să facă din Prolog nu o aventură cronologic limitată, ci o categorie epistemologic activă, de-a lungul istoriei artei. Despre impresioniști și curajul prospețimii care le-a fost propriu, despre fabuloase studii după natura vegetală, ale lui Mondrian și Leonardo, el se rostește astfel, cu o revendicativă solidaritate: „Și ei sunt Prolog". Cînd
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
ale filosofiei politice și ale științelor politice ca Hanah Arendt, Raymond Aron, Jean-François Revel, Alain Besançon, Léon Poliakoff, Stéphane Courtois și observă: „Dar a le aduce pe toate [dictaturile, precizarea noastră] la cel mai mare numitor comun este un abuz epistemologic și, în același timp, o eroare care nu servește nimănui și la nimic.” Nu știm dacă se cade să punemsemnul egalității între totalitarismul comunist și celelalte dictaturi din istoria noastră recentă. Probabil nu: pentru noi, comunismul le-a întrecut în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5264_a_6589]
-
unui scriitor autentic dă seama despre întreaga sa creație" (p. 5). Traducătorul român îl citează, în acest sens, pe unul dintre cei mai importanți exegeți borgesieni, Jaime Alazraki, după care cele mai reușite proze ale lui Borges sunt intense „metafore epistemologice" (într-o formulare preluată de la Umberto Eco). Volumul alcătuit de Andrei Ionescu, masiv și bine documentat, cuprinde poeme din toate etapele creației lui Borges, călăuzindu-se după ediția de referință, Obras completas, Emece Editores, Buenos Aires, 1989-1996, fără să o reproducă
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
latine, dar succesiunea evenimentelor o justifică: tuturor celor prezenți li s-a înmânat, chiar de către propunătorul „reformării” Văii, câte o diplomă pregătită ca surpriză de primitoarele noastre gazde, prin care se conferea titlul de Cetățean de Onoare al Arcadiei. Întemeierea epistemologică a scenariului cultural era dublu articulată, prin Goethe invocând Weimar-ul și prin cel mai bătrân vagonetar de la mina Petrila care se numea Ion Dezideriu Sîrbu, cel care-și definea astfel spațiul natal: „Câțiva prieteni, un orășel, un teatru, mese opulente
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
fiecare fenomen al existenței, Doris Mironescu preferă s-o descopere, mai subtil, pe spații mici și în detalii (aparent) marginale. Cea mai mare calitate a cărții lui Doris Mironescu e, de altfel, reticența sistematică față de orice totalizare artificială. Această modestie epistemologică - mai mult decât morală - îl face pe critic să pornească pe urmele lui Blecher fără emfază și fără ieșiri pătimașe în decor, menite să exagereze ba personalitatea scriitorului, ba pe cea a interpretului. Dominantă pe tot timpul lecturii e senzația
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]