87 matches
-
Noaptea furtunoasă: v. amenințarea cu aruncarea de pe turnul înclinat din Pisa. Ca să nu mai vorbim de preluarea termenului produs de Mița Baston, cea care se pretinde atât de „fidea” față de infidelul ei amant Nae Girimea. Reținem de asemenea și că epistolierul tatonează invenția epică (v. povestea cu cele trei gâze), într-o vreme în care el credea mai mult, sau poate exclusiv, în posibilitățile sale lirice. În totul, un amestec „jocoserios” care anticipă grosso modo formula prozatorului de mai târziu. Nu
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
C. Dobrogeanu-Gherea, Al. Vlahuță, Barbu Delavrancea, Mihail Dragomirescu etc. Dar cea mai amplă corespondență a purtat-o cu Paul Zarifopol, ginerele lui Gherea, stabilit la Lipsca, căruia îi trimitea săptămânal scrisori, de cele mai multe ori presărate cu glume și ironii. Tonul epistolierului diferă de la o scrisoare la alta, în funcție de personalitatea adresantului, care putea fi un anonim, un prieten, un creditor etc. Această diversitate permite alcătuirea unei panorame a lumii în care se mișca scriitorul, aflat departe de țară, față de care are o
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
se încheie cu trei poezii de Octavian Goga. Cele mai multe poezii selectate sînt de Alecsandri și Eminescu, de la fiecare cîte zece. Partea leului revine prozei, mai mult de două treimi din totalul volumului. Capitolul este deschis cu texte din cronicari și epistolieri, cel dintîi prozator în înțelesul întreg al termenului este C.Negruzzi și se ajunge pînă la Sadoveanu, Brătescu-Voinești și Henri Stahl. Foarte bogat reprezentată este ceea ce s-ar putea numi Ťproza de ideiť, eventual Ťeseisticăť, în general, nu însă și
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
29 iunie 1947. Speranța era la americani care „poate într-o zi s-ar decide să se intereseze mai mult și de acea nenorocită parte a lumii care e țara noastră”. Despre aceeași stare jalnică vorbește Vintilă Horia, un alt epistolier prodigios, aflat în Italia, eliberat dintr-un lagăr german de trupele engleze: „Țara reală e în agonie.” E nevoie de crearea unei Românii peste hotare, „a unei patrii ideale, care mai curând sau mai târziu va înlocui patria care se
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
acestor judecăți e în discuție aici, dar unghiul de raportare specific scriitorului mai vârstnic și mai pățit. Tot ceea ce înseamnă modernism extrem și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și antiliteratura - au omologat de fapt plictisul ca materie, scop și stil în proza modernă. Apar cu grămada, și la noi, scriitori foarte talentați și
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
câtă vreme unele dintre scrisorile publicate aici sunt trimise de Marin Sorescu, iar altele sunt primite. O minimă separare a respectivelor epistole, pe criteriul primite/ expediate, era obligatorie, mai ales că Sorescu, grăbit ca toți oltenii, nu a fost un epistolier sistematic, astfel încât cronologia să ne ajute la reconstituirea contextelor unor corespondențe cum a fost, bunăoară, cea dintre Ion D. Sîrbu și Virgil Nemoianu. De asemenea, în mod straniu, editorul nu operează o minimă departajare calitativă a acestor documente. Obligatorie și
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
și la cititorul generic, pe care Mușina îl atacă "pe unde nu se așteaptă". Premisă negativă, premisă pozitivă... și ajungem la "planul Mușina", menit să repună poezia autohtonă în circulație. După expunerea marelui plan, pe puncte, amicul Cis îi oferă epistolierului de la Olănești câteva paragrafe critice de o exactitate ucigătoare. "Lipsește din programul lui Mușina o cointeresare a media, fără de care nu știu ce măsură ar putea avea succes. Firește, nu știu cum se poate face această Ťcointeresareť (...) Desigur că Mușina își sprijină rezonabilitatea propunerilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
neterfelit". Expertul ideilor își dă mîna cu un raisoneur de cafenea. Stilul pedestru înghite mult din spațiul textual. E drept că, după cum ne atrăgea atenția Leon Bloy, locurile comune pot avea o forță teribilă... Dar care e profilul psihic al epistolierului în discuție? Pînă aci am constatat un echilibru autoritar necesar misiei educative, o chietudine suficientă trebuitoare posturii de consilier și modelator al unei conștiințe încă neformate. Își admite oare Gabriel Liiceanu limite, slăbiciuni, vulnerabilități? Avar cu spovedaniile într-o atare
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
2 volume de câte 400 pagini, ieșite în 1999 la Editura Saeculum I.O.). Se mai poate analiză a fragmentarium-ului fără Helmuth Frisch? - Nu se poate, drept pentru care lăsăm la o parte și acest capitol al cărții. Trecem la epistolierul eminescian, în care din nou este căutat omul profund sub faldurile scrisului, dar constatăm că iarăși relația autorului cu eminescologia este... „alterată". Dânsul citează de vreo 5-6 ori un pasaj dintr-o scrisoare a lui Eminescu din 1882 („Aștept telegramele
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
l'Orient, ou tout est pris a la légere... Totuși, autorul a primit pentru ea brevetul de cavaler al "Legiunii de onoare!" (pag. 532) Un detaliu probabil, a cărui certitudine l-ar uimi și l-ar încânta pe tatăl rătăcitului epistolier face ca destinatarul acestor schițe să fie un anume distins André de Jollivet. Omonimia cu o parfumerie de lux e - din această perspectivă - onorantă. Analogia cu sir Aubrey de Vere e - între aceleași restricții - revelatoare. Cu sau fără asemenea glose
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
ale autorului său. Fertilă îi rămâne păstrarea pe poziție, materializată prin extinderea cercetării asupra corespondenței, "terenul cel mai nisipos pentru orice construcție editorială de acest gen". G. Călinescu își pusese chiar întrebarea, încercând și răspunsul la cât aparține literaturii genul epistolier. Și, în continuare, pactul lui Gheran cu sine însuși, de a trece de la incertitudini și accident la necesitate istorico-literară, ceea ce Niculae Gheran propune ca perspectivă. Adică, volumul 22, Corespondență II, cu implicarea tuturor, în afara familiei, și volumul 23, Varia, caiete
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
meserie. Toate astea m-au obosit mai mult decât scrisul." Sunt zbateri pentru împlinirea capitolului III din Adam și Eva. Iar comentarea romanului Ciuleandra, felul cum concepe personajul Madlenei, la o simplă provocare epistolară a Puiei, transferă textul din domeniul epistolier într-un complex jurnal de creație. Identitatea romanului trece adânc prin existența scriitorului, în stadii de multiplă analiză.
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
nu l-am uitat pe Blaga, pe care, ca un vechi chinez, îl consider un ăLară al sufletului meu". * Dorli Blaga a adăugat dosarului consacrat tatălui ei de "Apostrof" și o scrisoare adresată ei în 1982 de cel mai mare epistolier al literaturii contemporane. Scrisoarea e un document excepțional despre atmosferă acelor oribili ani și despre umorul disperat al atît de atasantului I.D. Sîrbu: "...în disperările mele, de aici, din exilul meu barbar, între acești valahi semigloti, de fiecare dată cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
domiciliu forțat, iar ce a scris mai bun a fost literatură de sertar. în schimb, s-a consumat într-o vastă corespondență, din care au mai rămas încă multe sute de scrisori nepublicate. A fost cel mai mare, mai substanțial epistolier din literatura română. împreună cu Jurnalul și romanul Adio, Europa! scrisorile sunt de importanță capitală pentru cine ar încerca să reconstituie o epocă și destinul dramatic al unei generații. Râsul lui amar se baza în asociații expresive, combinatorii, pe largi competențe
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
de independență i-a smuls stări de exultare, apoi redevenind omul de lume care a știut să se facă prețuit și la Junimea. Niciodată nu va fi îndeajuns prețuit faptul că, tot primind corespondență de la Ion Ghica, a intuit artisticitatea epistolierului, îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ghica, operă memorialistica de mare rafinament, exemplu măiestru de expresivitate involuntara i se datorează poetului
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
intitulate Poiana lui Iocan a căror structură e strict confesivă. Ele conțin fragmente, uneori de numai câteva zeci de cuvinte, alteori puțin mai lungi, semnate de diverși cunoscuți ai lui Preda (sau chiar de Preda însuși, în ipostază de tânăr epistolier). De la prietenul din copilărie Minică Roșu până la poeta Aurora Cornu și de la fiii scriitorului până la nepotul scriitor și el. Legea de funcționare a acestei „rubrici” e deplina libertate. Aici, montajul contează mai presus de orice. (Apropo de cei indexați în
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
cu cuvinte de crezut spunem”. Prin Etica sau învățătura obiceaiurilor este unul dintre primii reprezentanți ai filozofiei românești printr-o operă tradusă, dar care are meritul efortului adaptării unor termeni filozofici în limba română. Tot o revelație a volumului este epistolierul Samuil Micu - prin scrisorile amicale sau scrisorile-memoriu către episcopii Ignatie Darabant și Ioan Bob sau către canonicul Ioan Corneli de la Oradea, inaugurând în literatura Transilvaniei un gen literar în care se vor ilustra marii cărturari blăjeni de mai târziu, de la
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
i-ar acorda un atribut mistic[...] Aș fi nesincer, dacă nu ți-aș mărturisi că trec printr-o criză cvasireligioasă. Nu pot fi credincios, dar fără preocuparea religioasă aș fi pierdut". Din 1935, în relația disimulat erotică a celor doi epistolieri are loc o sincopă, corespondența întrerupându-se timp de câțiva ani, spre a fi reluată cu o scrisoare expediată în 5 februarie 1940, de la Paris. În 1937, Cioran plecase în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București, care
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
a II-a singular (de care am mai vorbit), întâlnim numeroase scrisori și ciorne. În lipsa unor indicații cu privire la acestea din urmă, nu putem avansa afirmația că jurnalul a fost și „bancul de probă” al scriitorului. E mai probabil că autorul, epistolier impenitent, a dorit să nu (se) piardă șirul unor corespondențe valoroase, nu numai în peisajul său sufletesc, ci și în dezbaterea de idei din literatura momentului. Însă rezultatul „arhivării” este impresionant și ne lasă să întrevedem posibilitatea ca Aurel Dumitrașcu
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
unor corespondențe valoroase, nu numai în peisajul său sufletesc, ci și în dezbaterea de idei din literatura momentului. Însă rezultatul „arhivării” este impresionant și ne lasă să întrevedem posibilitatea ca Aurel Dumitrașcu să fi fost unul dintre cei mai mari epistolieri din literatura noastră. Blocat la Borca - de unde nu va reuși să plece decât cu puțin timp înainte de moarte -, descurajat de cenzura care îi întârzie și îi amputează volumele, el va practica intens corespondența. Epistolele devin o formă de samizdat și
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
lui Soljenițîn, la Stockholm: "Un ecrivain n'est pas le juge indifferent de șes compatriotes et de șes contemporains. Îl est le complice de tout le mal commis dans son pays ou par șes compatriotes". Cuvinte ce i se par epistolierului potrivite pentru a și le însuși drept o deviza proprie. Cum arata partitura lui Adrian Ălui Gheorghe? Ea se armonizează cu cea susținută de interlocutorul d-sale printr-o multitudine de reacții similare: "Ce eram noi, astfel, într-o societate
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
noi chiar repetă, în mic, matricea nivelului esențial. Căci indolența nu e, și nu va fi niciodată, una dintre speciile de bază ale nihilismului. Cu aceasta, revin la broșura lui Dan C. Mihăilescu. Teza serialului editorial consacrat de el marilor epistolieri din cultura română (începută cu Eminescu, continuată cu Cioran și ajunsă, acum, la borna Caragiale) este aceea că, dincolo de metodele critice de sondare a operei, numai corespondența revelează corect și complet natura sufletului unui scriitor (în particular: „pentru sufletul caragialian
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Epistolar, fără să pricep prea bine efectul de construcție al cărții, în subterană acelor ani. Nu era o carte cu șopîrle, nu cuprindea critici împotriva regimului și nici nu se poate spune că producea o imagine favorabilă de ansamblu principalilor epistolieri. Pentru mintea activiștilor culturali de atunci, cartea aceasta ar fi trebuit să probeze că intelectualii se ceartă și nu se abțin să-și adreseze grele reproșuri - bună proba că partidul conduce, suveran și imperturbabil, tot ce mișcă în lumea intelectuală
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
ar mai fi posibil azi? Probabil că da, pînă la acel punct în care devine limpede că în duel participa și un personaj fără nume, care capătă treptat identitate, regimul totalitar. În cele din urmă, cum se știe, cîțiva dintre epistolieri au ajuns la duel deschis cu regimul de atunci, oarecum în continuare firească a cărții. Iar destinul ulterior al celor mai mulți poate fi dedus, în bună parte, din citirea acestui schimb de scrisori. Mă gîndesc, bineînțeles, la ideile lor și la
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]