87 matches
-
Nicolae Scurtu Biografia prozatorului, dramaturgului, eseistului, epistolierului si memorialistului Petru Dumitriu (n. 1924 - m. 2002) începe să capete contur, mai ales pentru publicul românesc, odată cu apariția cărților datorate lui Eugen Simion 1, George Pruteanu 2 si Pavel Țugui 3 care surprind cu inteligență si acuitate itinerariul unui
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
Noaptea furtunoasă: v. amenințarea cu aruncarea de pe turnul înclinat din Pisa. Ca să nu mai vorbim de preluarea termenului produs de Mița Baston, cea care se pretinde atât de „fidea” față de infidelul ei amant Nae Girimea. Reținem de asemenea și că epistolierul tatonează invenția epică (v. povestea cu cele trei gâze), într-o vreme în care el credea mai mult, sau poate exclusiv, în posibilitățile sale lirice. În totul, un amestec „jocoserios” care anticipă grosso modo formula prozatorului de mai târziu. Nu
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
dată într-un volum care cuprindea și Convorbirile dintre Aurora Cornu și Eugen Simion despre Marin Preda, la Editura Albatros, și separat, în 2001, la aceeași editură. Recent o nouă ediție a apărut la Editura Historia. Marin Preda era un epistolier cam neîndemânatic. Unele scrisori sunt prozaice, conțin cuvinte calde, nu o dată banale, ca ale tuturor îndrăgostiților: ,...ce cauți tu în viața mea, fată frumoasă, ființă fermecătoare?"; ,Tu mie mi-ai furat inima"; , Aurora, vrei să-ți legi viața ta de
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
29 iunie 1947. Speranța era la americani care „poate într-o zi s-ar decide să se intereseze mai mult și de acea nenorocită parte a lumii care e țara noastră”. Despre aceeași stare jalnică vorbește Vintilă Horia, un alt epistolier prodigios, aflat în Italia, eliberat dintr-un lagăr german de trupele engleze: „Țara reală e în agonie.” E nevoie de crearea unei Românii peste hotare, „a unei patrii ideale, care mai curând sau mai târziu va înlocui patria care se
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
unor valori ce depășesc pe aceea a documentului nud. Când nu se constituie ea însăși ca un roman, prin bogăția și varietatea faptelor concrete și prin involuntarul suflu epic ce le animă, cum găsim în Scrisorile Doamnei de Sevigne, opera epistolierului ne oferă elementele unui portret moral, posibilitatea unei cunoașteri mai adecvate a omului , cum se exprimă francezii “par lui-meme “. Corespondența ne poate releva un minuțios jurnal psihologic, în care regăsim cele mai fine mișcări sufletești, întotdeauna semnificative pentru destinul unui
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
unor valori ce depășesc pe aceea a documentului nud. Când nu se constituie ea însăși ca un roman, prin bogăția și varietatea faptelor concrete și prin involuntarul suflu epic ce le animă, cum găsim în Scrisorile Doamnei de Sevigne, opera epistolierului ne oferă elementele unui portret moral, posibilitatea unei cunoașteri mai adecvate a omului , cum se exprimă francezii “par lui-meme “. Corespondența ne poate releva un minuțios jurnal psihologic, în care regăsim cele mai fine mișcări sufletești, întotdeauna semnificative pentru destinul unui
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
este condiția sine qua non generând valoarea estetică a scrisorii și comentată de Camil Petrescu, scriitorul care a teoretizat scrisul anticalofil și care a prețuit entuziast documentele nealterate prin imixtiunea “ stilizării“.( Amintirile colonelului Locusteanu). Un tip aparte de scriitor este epistolierul care nu are în vedere un public, stabilind un raport unic bilateral între sine și destinatar. El respect cât mai puțin regulile, este mai autentic și de aceea cu atât mai prețuit în posteritate. Având înzestrări naturale, epistolierul realizează fără
GENUL EPISTOLAR CA LITERATURĂ POST-FESTUM E PE CALE DE DISPARIŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359148_a_360477]
-
scriitor este epistolierul care nu are în vedere un public, stabilind un raport unic bilateral între sine și destinatar. El respect cât mai puțin regulile, este mai autentic și de aceea cu atât mai prețuit în posteritate. Având înzestrări naturale, epistolierul realizează fără un efort anume propriul său roman, cu o artă ingenuă ce izvorăște mai degrabă din puterea instinctului, decît din școală sau studii. Unul din aceștia este Voltaire, considerat de francezi cel mai mare scriitor, tocmai datorită scrisorilor lui
GENUL EPISTOLAR CA LITERATURĂ POST-FESTUM E PE CALE DE DISPARIŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359148_a_360477]
-
evocarea personalității lui N. Bălcescu (dar și a lui A. Russo, C. Negruzzi, D. Rallet) fiind pentru el o „datorie sacră”. Alertă, fluidă, delectantă, memorialistica sa a fost să fie de bun augur pentru proza artistică românească. A. este un epistolier de rasă, scrisorile lui surâzătoare, pline de duh (în românește și franțuzește), având o netăgăduită calitate literară. Destinate unor personalități ale epocii (Al. I. Cuza, M. Kogălniceanu), unor prieteni (I. Ghica și N. Bălcescu), unor cunoscuți sau unor membri ai
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește organic. Itinerar printre clasici (1984) și Aproapele și departele (1990) conțin studii despre Alecsandri ca dramaturg, Hasdeu ca epistolier, receptarea în timp a lui Heliade, respectiv despre poezia lui Asachi, proza lui Kogălniceanu, memorialistica lui Codru-Drăgușanu, opera lui Bolintineanu, opera literară a lui Hasdeu. Tot aici, străpungeri spre alte epoci și alte metode: studii de naratologie modernă, despre Filimon
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
acestei opere confesive în care prozatorul I. D. Sîrbu conștientizează cu luciditate și durere cât de potrivnice afirmării sale literare autentice au fost vremurile trăite. Prezentând atitudinea unui cetățean și intelectual exemplar, ea sesizează că obsesia ratării îl marchează atât pe epistolier, cât și pe diarist, dar exteriorizarea ei este diferită - umorul înșelător al „bufonului Gary” în scrisori, meditația și luciditatea necruțătoare în paginile de jurnal. Cronică a ultimului deceniu de viață și mod în care un spirit eminamente liber filosofează asupra
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
R, 1986, 10; Teodor Vârgolici, Leucaida, L, 1991, 8-10; Ovidiu Ghidirmic, Recuperarea universului arhaic, „Cuvântul libertății”, 1993, 3; Florea Miu, Profil George Sorescu, R, 2000, 1; Georgeta Drăghici, Pentru o biografie a operei, RL, 2001, 2; Eugen Simion, Marin Sorescu, epistolier, CC, 2001, 10; Ovidiu Ghidirmic, „Colocvii în Grădina Hesperidelor”, „Scrisul românesc”, 2003, 1-2; Firan, Profiluri, II, 250-252. M.P.-C.
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
Itinerarii, 357-358; Ungheanu, Lecturi, 330-335; Ștefan Cazimir, „Citind, recitind...”, RL, 1983, 3; Z. Ornea, G. Topîrceanu, „Scrieri”, CNT, 1983, 17; Mircea Anghelescu, „Ocarte bună sfidează moartea”, T, 1983, 4; Ștefan Cazimir, Romane epistolare, RL, 1984, 30; Șerban Cioculescu, Duiliu Zamfirescu, epistolier, RL, 1984, 38; Nicolae Mecu, Un epistolar de excepție, VR, 1984, 12; Anghelescu, Lectura, 114-124; Teodor Vârgolici, Duiliu Zamfirescu în corespondență, VR, 1987, 1; Șerban Cioculescu, „Paul Zarifopol în corespondență”, RL, 1987, 19; Rodica Florea, „Paul Zarifopol în corespondență”, CNT
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
documente”, CL, 1979, 6; Ion Schintee, Scrisori și documente călinesciene, R, 1979, 7; Petru D. Anghel, Taina ineditelor, SPM, 1979, 454; Mirela Roznoveanu, Corespondența G. Călinescu, RL, 1979, 38; Șerban Cioculescu, Varietăți filologice, RL, 1981, 37; Șerban Cioculescu, E. Lovinescu epistolier, RL, 1981, 38; Al. Dobrescu, În marginea corespondenței lovinesciene, CL, 1981, 10; Augustin Cosmuță, Rigoare și consecvență, ST, 1981, 10; Mircea Anghelescu, E. Lovinescu în scrisori, T, 1981, 10; Cornea, Semnele, 198-203; Nicolae Manolescu, Un dram de știință, RL, 1999
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
Prin ele, ca și prin exuberantele confesiuni de tinerețe încredințate lui Duiliu Ioanin ori prin scrisorile către Nicolae Petrașcu, Trandafir Djuvara, V. Alecsandri, Elena Miller-Verghi, Z. se plasează, alături de I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, A. I. Odobescu, Mateiu I. Caragiale, între marii epistolieri ai literaturii române. Atletic, apolinic, de o frumusețe bărbătească, trăit foarte mulți ani în străinătate, din care vreo cincisprezece în Italia, în societatea internațională cea mai aleasă, cu un viu simț al artei și al naturei, de o mare cultură
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
8; Emil Turdeanu, Grigore Nandriș (1895-1968), „Revue des études roumaines”, 1969, 188-190; S.S. [Sanda Stolojan], Umanismul creștin în picturile murale din Europa de Est, „Ethos”, 1982, 454-455; Nicolae Corlăteanu, Nandrișii. Povestea unui neam bucovinean, Chișinău, 1998; Mircea Popa, Grigore Nandriș - memorialist și epistolier, ALA, 2002, 621; Manolescu, Enciclopedia, 517-520. I.O.
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
de mult s-au schimbat în bine toate astea! Ce mult îmi place această fericire simplă a ființelor de ambe sexe! Cît îi invidiez! F. M. Cu siguranță însă, interesul principal al scrisorilor rezidă în abordările și convingerile lui Mauriac "gendelettres", epistolierul devenind cu adevărat pasionant atunci cînd vorbește despre ce știe mai bine: literatură, Academie, frămîntările sufletului. De fapt, Mauriac se oprește mult mai puțin decît ne-am aștepta asupra esenței scriiturii, asupra procesului de creație și a resorturilor sale nerostite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bătut chiar pe soldați. E ceva fin!" Asta va să zică o atitudine de estet! Corespondența cu prietenul Boicescu se desfășoară între 1901-1908; scrisorile sînt expediate către Paris din Sinaia, Berlin, București de la adrese de pe străzile Crîngași, Miron Costin, Popa Tatu, Atelierului; epistolierul Mateiu se simte "nobilul exilat în patria capsomanilor", "setos de lux și plăceri", fapt pentru care caută parale, sfătuindu-și prietenul asupra mijloacelor verificate în capitala valahă "Găsește pe cineva să-l tapezi", căci "adevărata filozofie e asta, banul"; în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sine și, în consecință, o imagine corectă a sa în raport cu ceilalți. Atunci când autodefinirile nu sunt directe și lipsite de echivoc, ca de pildă "sunt un independent" sau "mai mult decât în oricine am încredere în mine", profilul caracterial al tânărului epistolier se poate reconstitui printr-un incitant exercițiu al cititului printre rânduri. Un atare tip de lectură își are însă riscul său, pentru că orice interpretare poate aluneca în speculativ, denaturând, în fond, o realitate pe care autorul, din rațiuni numai de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în încercarea de a reconstitui eul polemic arghezian. Corespondența ni-l restituie, din acest punct de vedere, în modul cel mai fidel cu putință, pentru că, aflat într-o situație de comunicare strict personală cel puțin în momentul real al schimbului epistolier pe care dorește s-o prelungească, e, din start, dispus să cunoască orizontul de așteptări al corespondentei și, totodată, să-l facă cunoscut pe al său. Tânărul de două zeci și trei de ani își afirmă imperativ principiile și își
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Eugen Dimitriu - muzeograf și conservator prin vocație, nu numai prin profesie - pentru a aduna tot ceea ce se (mai) putea salva din zestrea culturală fălticeneană, risipită, fatalmente, în patru zări. O muncă aproape sisifică, cerând diplomație, tact, răbdare, pe care epistolierul le dovedește cu prisosință, respectând codul simplu al promptitudinii și onestității intelectuale. Citindu-i scrisorile, îl vedem preocupat din pasiune pentru misia și pentru crezul lui - de cea mai măruntă fărâmă de trecut fălticenean, de cel mai mic detaliu din
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
acelor timpuri. Epistolele lui Eugen Dimitriu imensă muncă de sondare a terenului purtător de memorie - au reușit să-i convingă pe numeroșii interlocutori, iar cele peste 700 de scrisori primite confirmă respectul, prețuirea și, în unele cazuri, prietenia de care epistolierul sucevean s-a bucurat. Iată ce îi scria în 1973 baritonul Alexandru Alger: „Am primit documentele expediate, care au sosit intacte. A te ține de cuvântul adevăr este una dintre virtuțile alese ale oamenilor - așa cum ați dovedit prin atitudinea ireprosabilă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Caietele de la Rohia III, Nicolae Steinhardt în interviuri și corespondență, îngrijit de universitarul băimărean Florian Roatiș. În plus mărturii, risipite în diferite articole și volume, ale celor cu care corespondase. Iată de ce în Genurile biograficului, Eugen Simion îl va numi "epistolierul din București". Însă, în această secțiune a lucrării, ne propunem să vedem felul în care Securitatea consemnează aceste relații ale lui Steinhardt cu intelectualii disidenți. Astfel, încă din 21 iunie 1968, Securitatea întocmește o adresă despre cunoștințele și prietenii lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
jurnalist fără jurnal, un prețios document - social, psihologic și literar deopotrivă. În fapt, notațiile de jurnal și scrisorile lui Ion D. Sîrbu relevă două ipostaze distincte ale autorului, aflate însă într-o organică interdependență. Vioiciunea, exuberanța stilistică, jovialitatea feroce a epistolierului lasă loc, în paginile jurnalului, meditației grave, patetice, impresia de obiectivitate fiind aici potențată de un pesimism lucid, justificat de întunecatele vremuri. Într-adevăr, corespondența lui Sîrbu se naște din nevoia firească de comunicare și afecțiune a celui care, singur
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]