681 matches
-
a altor culturi, cum ar fi folclorul maramureșean. În 2008, Shaun Davey a făcut o vizită în România - la Săpânța, din care a rezultat o suită muzicală care unește elemente tradiționale din ambele zone cu muzica clasică, având ca versuri, epitafurile de pe mormintele din Săpânța. (www.drumullung.ro) (M.C.D)
Compozitorul irlandez Shaun Davey la „Festivalul intercultural de Tradiţie Maramureşeană” [Corola-blog/BlogPost/92694_a_93986]
-
CHIRNOAGĂ ROU / expoziții / 8h 6, 7, 8, 9 iunie 2014 12:00 Piața Mică LUMINARIUM MIRAZOZO THE ARCHITECTS OF AIR GBR / expoziții / 9h 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 iunie 2014 15:00 Teatrul Gong - Foaier EPITAFURI - ÎN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU ROU / expoziții / 4h 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 iunie 2014 19:00 Sală Thalia - Foaier EXPOZIȚIE DE PICTURĂ: ȘTEFAN CÂLȚIA. TRIPTIC: LUMEA CĂ TEATRU ROU / expoziții / 1h CONFERINȚĂ DE PRESĂ FITS 7
Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2014 [Corola-blog/BlogPost/98650_a_99942]
-
nod, dacă nu gordian, unul care să nu se desfacă cu ușurință. Trecerea din este în a fost să se facă printr-un va fi ale cărui clipe să-mi ia pana din mână pentru-a-mi scrie pe suflet epitaful. Să nu îmi mai pese de ger, de nămeți și de viscole, când voi pleca să caut primii ghiocei pe care să mi-i pun la rever, ca să-mi amintească de întâile sentimente. Și nu mă căutați, nu veniți pe
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
algoritmul secerii trec ades pe lângă tine un clopot își strigă turma unde te-ai mutat nu știu când îți voi da ora exactă ca să te pot liniști am aranjat un altar să te pot plânge nu nu am scris un epitaf tu ești viu mereu mă chemi printre blânde flăcări Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNET 4 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul VI, 04 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile
SONETE CU RĂSUNET 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378298_a_379627]
-
să scapi: el personal - prin jogging, aleargă zilnic 10 km, o dată pe an 42, distanța maratonului, o dată a reușit 100, pe parcursul a peste 11 ore neîntrerupte. E modalitatea lui de a se elibera de presiunea greu suportabilă a creației. Pe epitaf dorește să i se scrie: "Omul care n-a mers pe jos niciodată" (ci doar a alergat). Eu mă aflu între capetele ecuației, mă ocup de "știința literaturii", în parte știință, în parte literatură. Sunt contaminat de aceasta, mă pot
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
în Elegia Pontica. Preluând o epistolă a poetului, el îl readuce la viață prin cuvintele devenite cântec. Tot plecând de la Ovidiu, versurile Elegiei a III-a din Tristia îi apropie pe ascultători de poetul latin reconfigurat în continuare, așa cum grăiește epitaful său de pe statuia de la Constanța, subiect al celor “două momente evocative” imaginate în ultimii ani, în Ovidiu la Tomis. Pe același orizont, compozitorul relaționează antichitatea cu un subiect contemporan asociat cuvintelor lui Ovidiu, “Celor a căror viață s-a spulberat
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
compusă în 1970, la începutul avangardei românești, în mod sigur o întâietate în componistica ieșeană. Dacă la prima audiție, realizată de Ion Baciu în 1971, se percepea autenticitatea expresiei românești, acum, după patru decenii, descoperim modernitatea creatoare, neuzată de timp. Epitaf, 1989 este ultima lucrare simfonică semnată de Vasile Spătărelu, versiune finală din anul 2002 a lucrării Pro memoria - Meditații la Enescu III (1996). Structura liberă, poematică este servită de o dramaturgie naturală, un complex de acumulare și detentă tensional-sonoră exprimată
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
formei referențiale. Împlinirea lucrării prin intonarea-prelucrarea imnului bizantin „Lumină lină” are valoarea unei sublimări, a unei înălțări spirituale, creată și de interpretarea orchestrei Filarmonicii „Moldova” sub bagheta lui Adrian Morar. Maestru al artei corale, Vasile Spătărelu transpune în poemul simfonic Epitaf 1989 idealul său de sonoritate-pastă și de curgere/devenire în timp, valorificând într-un mod subliniat artistic toate tehnicile/sintaxele plurivocale experimentate de componistica deceniilor anterioare dar rămânând fidel gândirii modale (model fiind, Anatol Vieru) și subtilității sonore a profilului
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
autorizați, conform Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Proiectul de restaurare, conservare și amenajare a Cimitirului Vesel presupune restaurarea crucilor sculptate și instalarea de bănci, corpuri de iluminat și pubele. După cum se știe, cele 300 de cruci cu epitafuri din Cimitirul Vesel de la Săpânța sunt sculptate în lemn de stejar, după metoda lui Stan Ioan Pătraș (care, din 1931 până în 1981, s-a dedicat sculptării crucilor din cimitir). Datorită climatului din zonă, în prezent crucile sunt în pericol de
Agenda2006-08-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284789_a_286118]
-
Poetul, Moarte în închisoare, Din Sonette an Orpheus de Rainer Maria Rilke (partea I, sonetele 22, 19, 7, 14, 1, 3, 9; partea II, sonetul 22), Insula de mărgean - I, Insula de mărgean - II, Pin din Roma, Scoica, Chiparosul, Împărtășania, Epitaf mărunt, Le grand matin, Lumière étouffée, Naissance de Vénus, Vague.... O parte din texte sînt datate „Aiud, 1949” (sau abreviat : A, 1949); este vorba, probabil, de poezii reconstituite din memorie, întrucît între 1949 și 1951 Wolf Aichelburg fusese întemnițat la
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
a comportat demn în timpul ocupației, refuzând, de exemplu, să-l primească pe fiul Mitei Kremnitz, pe care, cu decenii în urmă, îl învățase românește, dar care era acum ofițerul însărcinat de Statul Major german cu propaganda!), iar Călinescu scria teribilul epitaf înainte de un război care reațâța focul sacru al naționalismului. Nici atitudinea lui Slavici față de evrei nu s-a bucurat de un tratament corect. O veche broșură a lui pe această temă n-a fost reeditată vreme de un secol, iar
Cui i-e frică de Slavici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4315_a_5640]
-
căsătorește cu frumoasa târgului. Partenerul e îngropat și plâns... A doua zi,onorabilii cetățeni constată realitatea,că nu mai au locuri de muncă și nici salariile de mizerie. ”Rău cu rău,dar mai rău fără rău” sau yin și yang. Epitaf pentru Richelieu „Aici zac și sînt un oarecine Deștept zic unii,eu - un nătărău. Că binele făcut l-am făcut rău, Dar răul ce-am făcut l-am făcut bine”. 78 „Una este șansa ta De a deveni peren Să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
În docudrama nicolaesciană, Nicolaescu îl interpretează pe Nicolaescu, care-l joacă aproape postmodern pe Carol I, care grație lui Nicolaescu a redobândit demnitatea deplină, cea pe care ți-o conferă un film bine realizat pentru eternitate, un film ca un epitaf. Istoria rescrisă de regizor după chipul și asemănarea sa devine, paradoxal, istoria lui Nicolaescu în intepretarea lui Carol I, unde, pentru a face istoria să plângă în pumni că nu l-a încarnat direct în Carol I, el mai adaugă
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
doar pe Columb, ci își proclamă capacitatea și datoria de a-și onora toți "fiii predilecți". Am remarcat această nobilă propensiune peste tot aici, cu precizarea că, doar cu rare excepții, în toate aceste înscrisuri epigrafice, dar chiar și în epitafurile din catedrale, cuvântul honor e nelipsit în sintagme ca onoarea Spaniei, onoarea Catalunyei, onoarea națiunii. Onoarea și recursul la onoare sunt poate expresiile cele mai frecvente prin care se manifestă patriotismul spaniol. În eseul amintit, din 1930, Salvador de Madariaga
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
cala vasului în care se ascunseseră fugarii, iar supraviețuitorul, la capătul puterilor, leșină pe chei, fiind adus de grănicerii egipteni înapoi pe vas. Nuvela este, acum, de un atroce realism și se constituie într-un pandant al Hotarului..., ca un epitaf adus împrejurării că din fugari mulți au căzut victime tentativei, că riscul fugii a fost extrem, reușita o excepție. Fugarul cunoaște miza: Nu mai putem rămâne aici. Nu mai este țara noastră. Americanii sunt departe, își duc existența netulburat, senini
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
și a scrie în dodii terminologice nu-i semn de profunzime a gîndirii, ci doar un indiciu al manierismului la care au ajuns astăzi gînditorii contemporani. Pe deasupra, e un simptom al declinului de care suferă disciplina gîndirii speculative. Manierismul e epitaful filozofiei, certificatul ei de deces. Și atunci, dacă ne lepădăm de maniera terminologică, putem scrie despre un filozof făcînd uz numai de cuvintele noastre? Da, dar cu o singură condiție: să existe o idee pe care s-o poți desprinde
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
om, cum spun, fermecător. Dar așa era ziua și în spațiul casnic. În biserică era transfigurat. Mi-aduc aminte la Vinerea Mare, la Prohod, o noapte, parcă văd și acum, când purta pe spate - el era parohul - când purta pe spate epitaful Mântuitorului, plângea, îi curgeau lacrămi. Și eu, eram mititică și întrebam: dar bunicul de ce nu se uită la mine, nu mă cunoaște sau ce are în seara aceasta, e supărat? Nu realizam. Trăia pe Hristos cu o putere cum eu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
de înfățișat icoana, Rafael a plâns din nou, de data aceasta doar ca un om, de bucurie. Istoria picturii este o istorie a vedeniilor, în care nu există pictori, ci pictați. * Pe mormântul lui Cromwell, uzurpatorul, se poate citi următorul epitaf: „Aici odihnește călăul puterii legitime, / Până în clipa din urmă de cer favorizat. / A lui virtuți mai multe ar fi meritat / Decât un sceptru dobândit prin crime. Ce straniu destin și ce bizară lege / Fac astfel că celor născuți coroana să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
motive, cu marii stiliști - de narațiunile întinse, versurile lui Radu Cosașu merită, măcar acum, tratate în virtutea unei bune conștiințe a autonomiei. Interesant e însă că, spre deosebire de proza conținută în acest prim volum de Opere, poezia refuză să omologheze, ca gen, epitaful. Fraza opune rezistență temei morbide și ajunge chiar, deloc accidental, să i se substituie: " Mi-a murit un poet necunoscut din orașul natal,/ un critic îmi anunță vestea acestei morți,/ un alt poet mă întâlnește pe culoarul redacției și-mi
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
nume, majoritatea legate de literatură: "Unul dintre ele era luat dintr-o povestire pe care mi-o dedicase în secret, Ulrica (din Cartea nisipului). Am gravat-o pe mormântul din Geneva și în loc de María Kodama și J.L. Borges am pus epitaful ŤDin partea Ulricăi pentru Javier Otárolať, fiindcă erau nume foarte speciale pentru noi. Ulrica provenea un pic și din Elegia din Marienbad a lui Goethe, pe care el mi-o recita în germană. Ulrike von Levetzow era numele tinerei amante
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
Domnului este singura persoana dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduiala liturgică a punerii in mormânt, asemănătoare cu cea a Mântuitorului. Credincioșii care participă la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului cântă imnuri precum Prohodul și Binecuvântările Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locașului de cult, precum este purtat cel al Mântuitorului în Vinerea Mare. Această rânduială nu are menirea de a pune un semn de egalitate între ea și Hristos, ci de a arăta înrudirea cu
Zi liberă de Sfânta Maria by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/82128_a_83453]
-
schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale, și-a consemnat senin și lucid momentele premergătoare agoniei. Epitaful de pe mormîntul său sună frust și grăitor: "Sunt mulțumit că sunt ființă umană și fericit de a fi creștin." Și astfel, om și totodată creștin, Toni Halter cîntă la orga bisericii din orășelul Vella și totodată își acoperă paginile jurnalului
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
n-a avut de ales și a săpat trei lacuri, ca să poată fi acceptat alături de Huiyuan. După ce s-au cunoscut, cei doi au devenit prieteni buni. La moartea lui Huiyuan, Xie Lingyuan a venit special din Nanjing și a scris epitaful de pe placa funerară a mormântului acestuia. Templul Jinci Grădinile și parcurile din sudul Chinei sunt foarte cunoscute. Dar și în nordul țării se găsește o grădină la fel de renumită. Aceasta este la Templul Jinci dintr-o suburbie a orașului Taiyuan, provincia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fapt, „geniul” popular Patraș nu face decât să mâzgălească imaginea adevărată a crucii. Pe cruce nu are sens să fie scris altceva decât data nașterii, data morții, numele chiriașului crucii și numele proprietarului de sânge: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Orice epitaf, mai mult sau mai puțin versificat, e o prostie: seamă despre cine-ai fost, cum ai trăit și cum ai murit dau urmele, câte și cum sunt, lăsate de tine în ceilalți, acolo unde Dumnezeu va ști să te găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nici măcar de iubire. Cu asemenea principii, viața devenea foarte simplă... Înainte de a adormi, Hilfe citise: cu una dintre mîini ținea Încă deschisă o carte, pe pat. Rowe avea senzația că pătrunsese În cavoul unui tînăr student; aplecîndu-se, putu citi următorul epitaf, dar nu gravat În marmură, ci tipărit pe hîrtie: Denn Orpheus ists. Seine Metamorphose in dem und dem. Wir sollen nicht mühn um andre Namen. Ein für alle Male ists Orpheus, wenn es singt... Degetele ascundeau restul poemului. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]