1,539 matches
-
După cum la fel de kitsch mi se pare confundarea țării ca atare cu un partid, un guvern, un regim sau o linie politică predominînd la un moment dat, ca să nu mai vorbesc de tendința de a-i eticheta pe adversarii politici, cu epitetul de "trădător de țară", unul din cele mai răspîndite clișee-kitsch pe care le cunosc, agreate cu predilecție de mentalitatea totalitară, în locul oricăror alte argumente. Imaginea de care se folosește Milan Kundera în una din cărțile sale pentru a reda imaginea
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
motiv de încredere. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii noștri, el nu disprețuia muzeul, pentru că arta, când intră în lăcașul de conservare nu iese ci dimpotrivă poate pătrunde în conștiința publicului. Din păcate, adeseori astăzi, dintr-o interpretare grăbită, superficială sau tendențioasă, epitetul "muzeal" este conotat negativ, fiind echivalat cu "prăfuit", "demodat", "învechit". Ori dimpotrivă, în mod evident, muzeul este cel care expune conștiinței publice un obiect al memoriei, ceva care, din diferite motive merită să fie reținut și transmis generațiilor viitoare. A
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
le folosesc frecvent prin Nord America. Cum au ajuns în România ? În plus, mă surprinde limbajul vulgar care este la modă : « Mă, ba, tu...» sunt cuvinte folosite cotidian. Oamenii pe străzi apar obosiți, bolnavi, nervoși și gata să-și arunce epitete jignitoare, măi din nimic. De ce atâta tensiune în aer ? De unde vine ? Nu cumva poluarea și contaminarea cu fel de fel de substanțe și metale grele din praf le schimbă comportamentul ? Am mai scris pe această temă, inspirat și de Biblie
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
robot care citește și care își fixează tipul potrivit de lectură prin apăsarea unui buton. Seacă, agasantă imagine, pe care cititorul o uită repede, la distanță de nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
de control social e ideólogico en los cultos orientales en la Dacia romana, p. 493-580), evidențiază relațiile dintre divinitățile de origine orientală și cultele statului, în primul rând cultul imperial. Sunt avute în vedere inscripțiile unde divinitățile orientale apar cu epitetele augustus, augusta sau sunt asociate cu formula pro salute imperatoris, -orum, exemple care ilustrează, în opinia autorului, o relație de putere între princeps și masa provincialilor, între elitele locale și masa populației. Asimilarea diferiților zei orientali de structură ioviană cu
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de la numele proprii: scumpi „scumpule/ scumpo” (“serv ușor scumpi”), plicti „plictiseală” (“miroase a plicti”), supi „supărat” (“te-ai supi?”; “șunt supi”). În rest, regăsim trăsăturile excesive ale limbajului juvenil actual - diminutive (“scumpișor”, “pupici la toti”, “pupici pe năsuc”), substantivarea că epitet a adjectivului dulce (“ești o dulce”), folosirea că marca de superlativ, dar și ca adverb de întărire, a lui super (“piticule fă ceva că mă super supăr”). Ridicol și înduioșător, pe ecranul televizorului alunecă texte din cele pe care pînă
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
ro/ forum); “eu zic că fătuțele astea sunt cam fițoase” (fanclub.ro). Doar rar e asumat ca trăsătură mai curînd pozitivă, și în acest caz păstrînd o notă (auto)ironică: “gașca «trendy» - moderni, fără prejudecăți, haioși, fițoși” (prieteni.ro). Ca epitet pentru persoane, adjectivul se substantivizează ușor: “nu vreau să par un fițos care se dă mare cu ceasurile lui” (121.ro); “înainte să o nasc pe fetița mea, Michelle, eram o fițoasă ” (copilulmeu.ro). Mai interesantă e folosirea adjectivului pentru
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
atunci mă gândesc că am trecut prin scenă unei vieți În care cuvântul a născut iubiri, speranțe, vise, Împlinite sau nu, dar toate comori adunate de Poet În șaptezeci de ani care l-au păstrat tânăr și , da, neliniștit, chiar dacă epitetul Îmi desenează un zâmbet pe buze. Undeva, Într-un colț, Îngerul albastru Își acordează harfa. Oare pe struna cântă sufletul Poetului la moment aniversar? George Filip: Sufletul meu cântă pe o struna imaginara, Într-o catedrală fără auditoriu. Lira, ambrozia
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
să existe în peisajul public din Ucraina, Rusia și Ungaria vreo critică serioasă la adresa acestor titani ai romantismului, care - așa cum era firesc, moral și drept atunci - îi proslăveau pe ucraineni, pe ruși și, respectiv, pe unguri, în detrimentul străinilor, dăruiți cu epitete teribile și sortiți pieirii. Nu am auzit niciodată ca vreun analist politic sau eseist să fi spus sau scris că Ungaria nu va putea intra în NATO sau în Europa cu un simbol național ca Petőfi Sándor, denigratorul de popoare
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
El a fost omul vremii sale, cu mărimile și cu micimile sale, cu ideile general valabile și cu lamentabile, pentru noi, obsesii locale și trecătoare. Poetul și publicistul a scris uneori cu asprime despre anumiți străini, i-a veștejit cu epitete grele, pentru venalitate, politicianism, rapacitate, dar, câteodată, și numai pentru „vina” de a fi fost străini. Ca și alți contemporani din elita intelectuală, Eminescu voia să-i vadă pe români stăpâni, în fine, în România și să vadă România întreagă
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
în același timp, rafinate, într-un ceremonial gastronomic, într-o orgie de arome, culori și forme apetisante și într-o adevărată vehemență a senzorialității. Efectul liric irezistibil reiese, însă, din asocierea sugestivă a elementelor de robustă materialitate și a unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
un ceremonial gastronomic, într-o orgie de arome, culori și forme apetisante și într-o adevărată vehemență a senzorialității. Efectul liric irezistibil reiese, însă, din asocierea sugestivă a elementelor de robustă materialitate și a unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
au avut viață scurtă. în schimb, magazinul ŤLa Paris chicť și-a prefăcut firma în ŤLa lumea elegantăť, iar merceria ŤLa moara roșieť (exista, și la Piatra Neamț, un ŤMoulin rougeť!) a înlăturat adjectivul cu iz bolșevic, lăsînd moara fără nici un epitet. în 1941, după izbucnirea războiului cu rușii, am văzut o unitate germană staționînd în centrul orașului, iar apoi pornind în marș în acordurile unei fanfare stranii, care răsuna cu totul altfel decît cele cu care eram obișnuit: dominau instrumentele de
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
Poezie și realitate Gheorghe IzbĂȘescu e un poet onest din Onești. Adevărul este că îmi este prieten. Cum se poate scrie cinstit despre cărțile lui? Cred că se pot cita câteva versuri și se pot urmări, școlărește, figurile de stil, epitetele, comparațiile și motivele „universului poetic." Cartea ieșită în 2003 de la Editura Vinea și intitulată Melodrama realului, (îmi place titlul), adună cele mai bune poeme din ultimii 15 ani și din șase volume. Despre Gheorghe Izbășescu au scris Laurențiu Ulici, Al
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
al acestui volum, publicat postum, în 1947. Din păcate, Simone Weil e prea puțin sau deloc cunoscută la noi. Filosof, mistic și militant politic, aceasta e descrierea ce îi e de obicei asociată. Dar o serie de alte supranume și epitete i-au fost atribuite. În prefața la ediția în limba română, Anca Manolescu trimite la Cioran care o considera o Antigona. Pentru Gide, Simone Weil e „cel mai spiritual scriitor al secolului al douăzecilea", iar Camus, cel care i-a
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau "Ori de câte ori îmi lipsești te caut ca pe cealaltă jumătate a mea pentru a-mi reîntregi ființa..." sau "Cerul ochilor tăi în care strălucea roua pură a melancoliei..." și așa mai departe... Metafore simple, epitete ornante, vocabular cioranian 100%, efect zero. Autorul se prea poate să fie un om sensibil, o structură melancolică, un poet. Tehnic vorbind, jurnalul mai permite abateri de la literar, lamentații și patetisme, cu singura exigență a autenticului. Îi recomand lui Teofil
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
malefică". Arta fusese înlocuită cu ideologia, libertatea scriitorului, cu "sensul unic", fără nici o putință de alegere. Ori "aderai", ori dispăreai. De aici, campania furibundă contra lui Arghezi, Blaga, Ion Barbu, ca să dau doar câteva exemple, stigmatizați cu cele mai defăimătoare epitete. Sarcina ideologizării este preluată, în 1947, ne informează, mereu cu exactitate, Ana Selejan, de Contemporanul și Revista literară (redactor responsabil: M. R. Paraschivescu), dar problemele mari nu vor fi ocolite nici de Scânteia și România liberă. Mai apoi, se adaugă
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
mai invidioși ca niște copii...) Totuși, a primit acasă, prin poștă, și celelalte diplome, lucru care nu l-a determinat niciodată să și folosească titlurile în activitățile sale academice juridice, economice și medicale, punându-și pe cartea de fizică doar epitetul, doctor în filozofie, adică doar doctoratul obținut cu calificativul maxim. A fost profund șocat când a fost numit președintele judecătoriei, dar și mai jignit când a primit, tot prin poștă, președinția tribunalului și a refuzat să se prezinte la ședințele
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
despre volumul De la Zalmoxe la Gengis-Han (p. 584). De ce oare nu ne informează că prefața versiunii românești a acestei cărți a fost semnată de Emil Condurachi (1912-1987), tatăl Dnei Zoe Petre. Nu i-ar putea aplica autorului prefeței același infamant epitet? Exemplific: "Marele prestigiu de care se bucură de multă vreme și pe drept cuvânt Mircea Eliade... O metodologie științifică severă și bine articulată...operă magistrală... mari maeștri ai antropologiei culturale" (p. 5)... "Prin bogăția informației, ca și prin logica argumentării
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
la un moment dat, pentru ca, în clipa următoare, să adauge explicativ și complice: ,...e întinsă ca o orgă", dînd semnalul rîsetelor prin propriul său hohot, ce-i scutura îndelung rotunjimea bonomă a pîntecului. Jocul etimologic fusese o eschivă abilă, smulgînd epitetul riscat din sfera imundă a ,orgiei" și dăruindu-i ad hoc o ascendență elevată. Sintagma ,expresivitate orgiastică" mi-a revenit de curînd în memorie, în împrejurări despre care voi relata îndată. }in în mînă un volum fastuos: ,Deocheatele lui François
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
fragmentele Ťpe care cu greu publicul francez le-ar fi înțeles ori gustatť. Operațiune considerată de el Ťtravail critiqueť. Traducerea prozatorilor nu a avut de întîmpinat mari greutăți; uneori, doar, frazele prea lungi au fost tăiate și au fost suprimate epitetele excesive. Se menționează, pentru explicarea procedurii, că în secolul al XIX-lea scriitorii români se găseau într-o situație dificilă, limba, se înțelege că literară, nefiind prea evoluată, încît ei aveau Ťingrata sarcină de a-și făuri instrumentul înainte de a
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
o țintă deplorabilă: gnomul, foarte periculoasă însă, din cauza neghiobiei sale. Substituția avatarului este determinată, așadar, de necesitatea ca eul liric să dezvolte un alt tip de comportament. În locul îndurării demne a suferinței, realitatea impune neîntârziatul atac la beregată, descris de epitete ale violenței, precum „crunta înnoptare” și „câmpul sfârtecat”. Acestea caracterizează, pe de o parte, atitudinea și acțiunea protagoniștilor, pe de alta, califică urmarea, pe termen scurt, a faptei. Apoi, referința lor se amplifică: reverberațiile cuprind, din aproape în aproape, întregul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Circe, sora regelui Aiete din Colchis, a avut cu Ulise doi fii, pe Agrius (Rusticus, adică Țăranul, numit de Plutarh Romanus) și pe Latinus. Hesiod (Theog., V. 334) și Homer (Odisea) numesc țara hiperboreienilor „eremna gaia”, care este doar un epitet geografic care provine din numele etnic al arimilor. Aici se retrăgeau sufletele eroilor decedați pentru a se bucura de o viață veșnică și fericită. Sub forma erimnos apare și în Argonautica lui Orpheu: aici puternica cetate a lui Aietes este
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
izvorăște din muntele Armenios. Pe malul lui găsim o populație de ryndaci, o formă coruptă a numelui de rymdaci. În versetul 1063 arimaspii sunt vecini cu sauromații și geții. Și la Appian (Mithr. c. 15) colchii, supuși regelui Aietes purtau epitetul arimani. Hesiod (fragm. XXXII) considera că Arabus a fost fiul lui Ermaon sau Ermas, adică Hermes. La Ptolmeu râul Jiu este numit „Arabos Patamos”. Strabon (lib. I. 2. 34) consideră că de la acest Arabus își trage numele țara. De aici
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
N. Densușianu, D.P.,Vol. I, pag. 605). Arabia pontică a lui Plaut se întindea de la muntele Hem de lângă țărmul Mării Negre în sus către apele râului Boristene (Nipru). Homer (Odisea, IV. 563) se referă la aceeași regiune cu atributul felix. Același epitet „felix”, cu sensul de bogat, nu de fericit apare mult mai târziu la Pliniu: „gens felix, si credimus, quos Hyperboreos appellavere” și mai apoi pe monedele bătute de împăratul Aurelian cu mențiunea „Dacia felix”. Alexandru Odobescu asociază numele Arabiei de la
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]