1,424 matches
-
și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl văzuse pe Dan trecând pe Fortune Green Road. Recunoscuse șapca de baseball pe care o purta uneori, umerii lui înguști și inconfundabila jachetă de piele, cu gulerul rotunjit și epoleți falși. Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere nimic, ar fi vrut doar să fie puțin mai prietenos. Îi privise îndelung silueta subțire și îl văzuse luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
au îndrăznit să-mi bareze calea, mama golise un borcan cu cremă de ciocolată și se perpelea fără să doarmă. Ne-am îmbrățișat tare, tare de tot, până am văzut o mulțime de steluțe verzi, nu câte trei pe-un epolet, aurii, cum purta tatăl noului-născut. Cam la o săptămână distanță, când, după consumarea formalităților vamale și medicale, noul Mircea a părăsit portul acela insipid și a pornit pe uscat, nu pe ape, către aleea Băiuț (ca să ia în stăpânire un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un luptător după ureche, ci unul bine instruit. Privind-o pe mama, care-și pusese o fustă de stambă și o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
teritoriul român - și mai ales zona petroliferă - pentru a-i lovi pe germani (Antonescu i-a și spus-o lui Hitler). Mai important pentru general era însă alt considerent. Națiunea și armata română suferiseră o traumă în vara anului 1940. Epoleții militari erau, cum spunea Antonescu, acoperiți de rușine. Pentru a reface moralul poporului român și al armatei române, era nevoie de o spălare a onoarei prin sânge și foc.” Datorită cursului războiului, care s-a schimbat în cursul anului 1944
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dintre treptele de fier. — Vă pricepeți să deslușiți cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la însemnele de grad cam ponosite, cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex Zinnober - mă prezint eu. Nu știu dacă pot fi numit locotenent. În regimentul nostru gradele au fost abolite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea asta nu poate intra în Ataguitania. E o carte interzisă. — Cum se poate...? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
conturul celor două diapozitive. Cineva a apărut În colțul Îndepărtat al Încăperii, nu era ghidul ei, cel cu hainele lăbărțate, ci o persoană mai tânără, Într-un costum elegant, oarecum soldățesc, nu chiar uniformă, dar nici cos tum civil, cu epoleți butonați și cu buzunare pe piept care-i dă deau o Înfățișare de explorator. Pe rever avea Înfiptă o plăcuță, ca o decorație militară, dar ea nu era sigură, nu era niciodată foarte si gură de asemenea lucruri. Înainta hotărât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit cu măsură, exact atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta, și zise: fac cinste. Ploua mărunt. Barul era gol. Domnul Arpi asculta muzică de jazz la un Maiak prăfuit care abia Își mai Învârtea rolele. Pentru știri, se servea de un Vef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai veniți pe la noi! Întoarse capul. Un bărbat robust, roșu În obraji, cu o mustață sură, stufoasă, cu un chipiu și În livrea cu epoleți, pantaloni negri Franz Joseph, cu vipușcă de general, Îi zâmbea cu toți dinții de viplă, din ușa monumentală a restaurantului, luminat ca la Revelion, dar gol cu desăvârșire: mobilier alb pe mochetă albastră. Își duse două degete la tâmplă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Să vedem cum fostul concherant stalinist s-a preschimbat, din prigonitor, în apologet al modernismului. "Ariel, arată-ne ce poți!", face Șichy apel la formula unui detergent. Liposystemul curăță impecabil sosul roșu. Tare-i curat românul. Spală și bani, și epoleți. De ce nu și-ar spăla amintirile? Îți brifez (apăs eu pe neologismul ăsta care abundă) cum își narează amintirile Croh. Cică ar fi fost grozăvie! dat afară de la "Contemporanul", pentru cosmopolitism. Ce mai! Era gata să intre-n sinaxar, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lumină și să vă pun să reparați toate stricăciunile pe care le-ați făcut. Curistul și Părințelul stau smirnă în fața sa, cu privirea în pămînt, pe întuneric nici unul dintre ei n-a apucat să numere cîte stele are Roja pe epoleți, colonel, locotenent-colonel? S-au pus pe scotocit fiecare colțișor, au oprit din drum ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-ți încropești un fel de viață de familie, angajînd imediat o guvernantă care să aibă grijă de el și o femeie de serviciu care venea aproape zilnic să facă curat în apartament. Între timp, începuseși să schimbi gradele de pe epoleți cum își schimbă alții ciorapii murdari, și în termen record ai dat stelele mici pe cele mari. Gheorghiu-Dej dăduse colțul și țara îl bocise trei zile ca pe un adevărat erou, iar Maurer slăbit la capătul atîtor lupte revoluționare îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le unele peste altele în colțul în care zăcea deja mantaua cu epoleții sfîșiați. Pe urmă fără să mai stea în cumpănă cum făcea de obicei, se îmbrăcă cît putu de repede cu ce-i căzu în mînă. Înainte să iasă, se privi totuși o dată în ciobul de oglindă care era atîrnat deasupra
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știm să-o exploatăm bine, dacă facem niște retușuri, în scurt timp, evanghelia va fi cartea de căpătâi a proletariatului, roșie va fi evanghelia și pe copertă, în icoană, portretul Fiului iubit. Mici reliefări tovarăși: popii vor purta sutană cu epoleți, steaua roșie deasupra bisericii, arhanghelul Mihail, în mâna dreaptă, cu un ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății, învelită într-un cearșaf, ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimicului. Neuronii sunt stele coapte: unele se sting în rouă, altele ard în fântână, unele se lipesc pe foaia velină a blocului de desen, în partea stângă a lunii; altele, ca întru-un exercițiu de libertate provizorie, fac tumbe pe epoleții generalilor. Nebunie, stare de creștere sub un alt cer sau de abandon, de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai marii politicii l-au excomunicat, breasla i-a întors spatele. Totuși pentru părinte nu exista pogorământ când era vorba de canoane. Mântuirea nu se negociază. Aici vin doar cei care-l caută pe Dumnezeu. Domnule comandant, Dumnezeu nu are epoleți. Libertatea se coace în inimă, nu în turnul cetății. Bă, mi se rupe de toate vrăjile lui! De toate descântecele lui mi se rupe, să o blesteme pe mă-sa nu pe mine! Marcu vreau să intre în stup! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar destul de lungă cât să îndrepte șalele celor care nu făceau ascultare de tataia. Însemnele monahicești, niște falsuri bine făcute, întărite cu semnătura și ștampila episcopului Iacov, stareț într-o mânăstire anthonită din muntele Athos și el, cândva, purtător de epoleți pe o navă comercială, la rândul său, frate de cruce cu unul, pe care mai târziu securitatea l-a uns președinte. Marcu nu a trecut niciodată frontiera. 49. Sunt vinovat, părinte. Am ucis patru oameni, patru îngerii se descompun într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o piatră ruptă de pe un versant înalt. Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un morman de oase: 19 cranii, vertebre, clavicule, coaste... groapă comună pe valea Bistriței, Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
măturoiul în mână, și mai încolo, în umbra coridorului care ducea spre secretariat, se aținea neclintit un individ în costum, care nu prea avea figură de profesor și căruia i s-ar fi potrivit mai bine o uniformă albastră cu epoleți înstelați. Individul era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la grijile presante ale celor din prezidiu care tocmai își făceau apariția și se grăbeau să-și ocupe locurile la masa ce îi aștepta pe mica scenă. Dintre toți a reținut atenția necunoscutul pântecos, mic de statură, în kaki, cu epoleți încărcați cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
șapca, o așezase pe biroul directorului, ca pe un trofeu, și o mângâia din când în când, de parcă aceasta era un animal de companie. Avea oarece probleme cu scaunul. Directorul școlii era cam pirpiriu și nu prevăzuse că burtosul cu epoleți va pune la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta ca un ins fatalist aflat în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
anarhist beat. Mă pune să suflu în fiolă, deși îl avertizez în prealabil că nu beau niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are bunul simț să nu se înverzească. Moment de tensiune poetică... Luna se reflectă lamartinian în tresele epoleților... Plutonierul pare frământat; fruntea, într-un suprem gest de concentrare intelectuală, îi este brăzdată de cute. Mă întreabă cu ce mă ocup. Student la Litere? Mormăie că ne știe el prea bine pe noi, ăștia care n-am fost în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de stemă roșie purtând sigla M.M. Un bărbat, probabil proprietarul, Moldovan, mic și gras, cu chelie, ieșise să îi întâmpine. Gesturile sale, voit studiate, copiate parcă de prin cine știe ce film unde văzuse vreun portar îmbrăcat în haine de general, cu epoleți aurii, păreau caraghioase. Arm sări dezinvolt din mașină, deschise portbagajul și scoase căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung și negru părea ireal. Fusta lungă, vișinie, i se lipise de picioarele care păreau și mai lungi. Bluza
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să nu-și recunoască comandantul și a început să numere, sublocotenentul i-a spus Să trăiți! și i-a dat voie să intre în cazarmă cu tot cu oamenii lui. Erau îmbrăcați care cu șube rusești, care cu mantale nemțești îmblănite, cu epoleții rupți, iar vreo cîțiva aveau niște paltoane civile prăpădite și lucioase de jeg. Scipion însuși era travestit în-tr-o șubuliță rusească și își înfășurase pe piept, să-i țină de cald, drapelul regimentului. |știa mai rămăseseră din toți cei cu care
Anestezie locală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7353_a_8678]