197 matches
-
de reiterare ale codurilor întemeietoare sânt mai frecvente. La noi, de pildă, "cosmosul Noica" este amenințat să se destrame pentru că el nu este susținut prin recitări periodice, pentru că nu există comentatorii meniți să reproducă simbolic și ritualic gestul-cod al strămoșului eponim. Cultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puțin ― nu poate "ține în viață". Actul originar al creației, odată împlinit, nu poate fi perpetuat pentru că nu e nimeni care să preia și să execute ritualurile de perpetuare. În filozofie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
astfel, la limită, el trebuie să recurgă ― în această apărare ― la lucrul care îi repugnă cel mai tare: crima. El trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei, a balaurului, pe scurt, a întruchipării Răului. Toți eroii eponimi de la Teseu și Heracles la Făt-Frumos și Sfântul Gheorghe sânt ucigători ai Răului și, tocmai de aceea, garanți ai perpetuării vieții și apărători ai libertății. Pentru a se apăra ca omenire, omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl judece
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta apar și în operele precedente. și bărbații au mai fost amintiți: Panfilo este iubitul trădător al Fiammettei, Filostrato este eroul unui poem eponim și Dioneo își face prima apariție în Comedia delle ninfe fiorentine. Celelalte trei doamne sunt un fel de omagiu pe care Boccaccio îl aduce unor poeți pe care i-a admirat în mod deosebit: Virgiliu, deoarece Elisa este un alt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta apar și în operele precedente. și bărbații au mai fost amintiți: Panfilo este iubitul trădător al Fiammettei, Filostrato este eroul unui poem eponim și Dioneo își face prima apariție în Comedia delle ninfe fiorentine. Celelalte trei doamne sunt un fel de omagiu pe care Boccaccio îl aduce unor poeți pe care i-a admirat în mod deosebit: Virgiliu, deoarece Elisa este un alt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și inspirat de Defoe. O dată definitivat titlul, se concretizează și faptic răsturnarea statutului protagoniștilor, căci Robinson pare a fi doar un pretext pentru aducerea în scenă a lui Vineri, care nu numai că a fost "înnobilat" la gradul de personaj eponim, dar își va dovedi superioritatea grație deznodământului, fiind singurul care părăsește, printr-un vicleșug, insula Speranza, abandonându-l pe cel care-i salvase viața. Evoluția sa primează în atenția receptorului de secol XX, în ciuda faptului că paginile care o înfățișează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sensul de sumă de comportamente eliberate de sub spectrul "coruptibil" al educației -, și dezvoltă numeroase secvențe parodiind textul ales drept model. De-abia ultima parte a romanului marchează (și scriptic, prin integrarea episodului între blancuri tipografice) cedarea "puterii" narative către personajul eponim, pe care Robinson îl salvează accidental, nu dând curs dorinței sale de a-și găsi un camarad. Nararea "aventurilor" romanești este anunțată printr-un prolog, care pune naufragiul Virginiei atât sub semnul fatalității, cât și sub cel al circulației mitului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De exemplu, în romanul Ion de L. Rebreanu principalul fir epic care urmărește destinul eroului eponim - dezvoltând conflictul de interese dintre Ion și Vasile Baciu (Glasul pământului) și conflictul erotic (Glasul iubirii), ambele instituite în scena horei duminicale din primul capitol - se împletește cu fire epice secundare, urmărind destinul tânărului intelectual Titu Herdelea și destinul familiei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care să faciliteze relațiile dintre oameni, și nu să ne conducă viața, izolândune de semenii noștri. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintrun text dramatic postbelic Marin Sorescu, Iona (particularitățile de construcție a personajului eponim) INTRODUCERE: Personajele teatrului contemporan Spre deosebire de „ființele de hârtie“ (R. Barthes) care dau viață operei epice, personajele dramatice reprezintă oameni transfigurați artistic prin prezența scenică a actorilor. Personajele teatrului postbelic nu mai sunt „caractere“ clasice ori tipologii realiste, ci ipostaze existențiale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o funcție actanțială, fiind implicate în seria de evenimente ce alcătuiesc acțiunea operei epice. Prezențe dinamice, caracterizate complex, personajele realiste au destine semnificative, întruchipând ipostaze și relații umane diverse. În romanul Enigma Otiliei de George Călinescu (1938), de pildă, personajul eponim este situat în centrul unei rețele de relații, Otilia Mărculescu fiind „orfana“ la care se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ține de cuvânt. Daimon răzbunător, erou protector sau prezicător al morții și al răzbunării, Oedip mort nu mai rătăcește, dar nici nu poate fi localizat. Are un mormânt, dar e unul invizibil, ascuns nu departe de statuia - vizibilă însă - a eponimului locului, eroul Colonos. Oedip nu va avea un colossos. Nu va exista nici o piatră, nici o statuie unde psyche-ul lui să poată fi invocat sau evocat. Destinul lui Oedip se sfârșește în umbră și tăcere, în adâncul unei văgăuni neștiute. Statuia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De exemplu, în romanul Ion de L. Rebreanu principalul fir epic care urmărește destinul eroului eponim - dezvoltând conflictul de interese dintre Ion și Vasile Baciu (Glasul pământului) și conflictul erotic (Glasul iubirii), ambele instituite în scena horei duminicale din primul capitol - se împletește cu fire epice secundare, urmărind destinul tânărului intelectual Titu Herdelea și destinul familiei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care să faciliteze relațiile dintre oameni, și nu să ne conducă viața, izolândune de semenii noștri. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintrun text dramatic postbelic Marin Sorescu, Iona (particularitățile de construcție a personajului eponim) INTRODUCERE: Personajele teatrului contemporan Spre deosebire de „ființele de hârtie“ (R. Barthes) care dau viață operei epice, personajele dramatice reprezintă oameni transfigurați artistic prin prezența scenică a actorilor. Personajele teatrului postbelic nu mai sunt „caractere“ clasice ori tipologii realiste, ci ipostaze existențiale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o funcție actanțială, fiind implicate în seria de evenimente ce alcătuiesc acțiunea operei epice. Prezențe dinamice, caracterizate complex, personajele realiste au destine semnificative, întruchipând ipostaze și relații umane diverse. În romanul Enigma Otiliei de George Călinescu (1938), de pildă, personajul eponim este situat în centrul unei rețele de relații, Otilia Mărculescu fiind „orfana“ la care se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de a spune că ceea ce aparține superficiei comunicării trebuie remaniat, "rescris". Indiferent dacă sursa acestui discurs este vocea culiselor, naratorială, sau a protagoniștilor, romanul profită copios de spectacol. Pentru G. Călinescu, apetitul ironic enorm face ca, în concurență cu personajul eponim, naratorul să se exprime cînd cu o distanță suspectă, cînd cu o indiscreție mușcătoare: omnisciența lui provoacă, mustește de atitudine. Opera minează insidios modelul. Ascultă de un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
bouc émissaire, un țap ispășitor care duce povara tuturor păcatelor celorlalți. Partea întîi a romanului, pînă la intrarea personajului în ocnă, progresează lent, dar sigur spre un asemenea deznodămînt de parcurs. CERCURILE DESTINULUI Articulată, ca într-o nuvelă, în jurul personajului eponim, narațiunea romanului îl fixează pe Zahei în manieră dramatică, teatrală: intrarea în scenă, descrierea, luminarea unei realități exterioare a orbului tăcut, cu toate semnalele anticipînd o direcție a devenirii, deslușite pe parcurs de spectator. În aceeași măsură, "culisele" acestei scene
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de căldură, și țânțarii te chinuiesc amarnic"). Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola. Istoricul publicărilor: Amintiri din copilărie sunt, împreună cu portretul lui Isaia Teodorescu ălucrare intitulată eponim Popa Duhu), una dintre lucrările memorialistice ale lui Creangă, lucrări diferite de celelalte din corpul operei, care aparțin genurilor povestirii și anecdotei. Cele patru capitole au fost scrise în mai multe etape consecutive de scriere, despărțite de intervale de timp
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l de funcții serioase, ruinând Familia și Societatea, asemeni lui Nana în românul eponim. Răutăcioasa și de o imoralitate contagioasă, cu o putere nefasta, ea distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să exprime, cu aceeași concretețe rafinată, întâlnită în rândul Generației sale, idei filozofice, în fond, raporturi de cunoaștere între eu și lume, punctul de plecare al oricărei poezii"88, critica de dicționar, cum o numește Ion Simuț într-un articol eponim, din "România literară"89, rămâne "un instrument de lucru indispensabil"90, în care "deceniul este un segment temporal indiferent, (...) numele scriitorilor sunt etichete, iar cărțile suportul de hârtie al unui text oarecare, fără legătură nici cu viața socială, nici cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor scriitori talentați și non conformiști (vezi Proust, Céline etc.)? Răspuns: Gallimard, desigur. Philippe Djian e relativ puțin cunoscut cititorului român. Poate mai degrabă cinefililor, căci filmul 37,20C dimineața, al lui J.-J.Beineix, realizat în 1986 după romanul eponim al lui Djian, cu sulfuroasa și Beatrice Dalle în rolul principal, i-a adus acestuia, paradoxal, recunoașterea și notorietatea internațională ca scriitor. Un talent imens, de altminteri, stupefiant prin virtuozitatea și sofisticarea "scenariilor" narative căci Djian scrie cinematografic -, a montajului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
engleză, moda tragediilor având la bază motivul răzbunării. Ulterior, la Shakespeare, fantoma răzbunătoare a regelui ucis din Hamlet (aprox. 1599-1601) constituie o reificare a terorii. Același motiv, recontextualizat și rafinat în direcția cruzimii, apare în Macbeth (aprox. 1603-1606), atunci când eroul eponim trebuie să se confrunte cu fantoma lui Banquo. În fine, mai puțin titratul John Webster este autorul a două piese, The White Devil (1612) și The Duchess of Malfi (1614), ambele cuprinzând, embrionar, teme tipice ale goticului macabru. Dacă prima
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Beckford. Excentricul și luxuriantul său roman Vathek (1786)26 nu se înscrie în tipicul goticului, ci reifică propensiunea pentru exoticul oriental al Califului de la Fonthill, cum era poreclit autorul său. Publicată, inițial, în franceză, opera descrie aventurile rocambolești ale eroului eponim, nepot al lui Harun al-Rashid, și ale iubitei acestuia, Nouronihar. Setting-ul pare desprins din Halima, duhul Șeherezadei bântuind (și sădind, iată, semințe fertile ale epicului) întreaga adolescență a autorului. Mai mult, stilul contrapunctic al lui Beckford, precum și permanenta raportare speculară
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
referințele la arta sunetelor și la instrumentarul adiacent, cât și de joncțiunea supraetajată dintre planul trecutului și cel al prezentului, dintre descriere și rememorare. Atmosfera de comminatio, de amenințare implacabilă este generată tocmai de o secvențialitate obscură, aparent haotică. Personajul eponim, Trubadurul, este un anxios aflat la limita verosimilului, pe care C. Mille, contemporan al scriitorului, îl apropie de doctorul din Liniște, amândoi fiind "uriași ai maniei" (1975: 35). Mai recent, Ioana Em. Petrescu subliniază caracterul esențialente romantic al Trubadurului, care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care să prezinte exteriorului persona convenabilă, eticheta caracterizatoare, pentru cunoașterea lor fiind necesar un proces de de-mascare care începe prin a asculta propriul discurs despre sine ca proces de autoreflectare și autodefinire. Ion Luca se percepea ca și eroul eponim al nuvelei fantastice Kir Ianulea ca fiind "sămînță de idriot, doritor de alte orizonturi", imposibil de fixat intr-un clișeu al specificului imuabil: "eu cu sufletul sunt mai mult ieșan decît bucureștean, deși de fel sunt ploieștean". S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mare intuiție și rafinament, așa cum demonstrează și ultimele exemple pe care le selectez din opera sa: suceala lui Cănuță (Cănuță, om sucit) constă și în raportul oximoronic dintre soarta omului și sugestia numelui; oricît ar părea de ciudat, numele personajului eponim derivă de la Radu, în slavă cu sensul de bucuros, trecut prin formele Răducanu, Răducu, Răducăniță; cel care nu a știut să se bucure este și un vas, un recipient (cană, căniță, cănuță) în care călăuzitorul destinelor a refuzat să depoziteze
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
măsură, autorul se reflectă în propria sa operă poate nu într-un procent atît de covîrșitor ca Rebreanu, Călinescu sau Preda dar, totuși, semnificativ. Citească cineva cu atenție nuvela Kir Ianulea și va observa cu ușurință că în monologul personajului eponim sunt introduse discret elemente din experiența formatoare a autorului, ceea ce proiectează protagonistul în postura de alter-ego: Am învățat, cât am colindat pîn lume, purtările cele frumoase; știu destule limbi străine încai despre a rumânească, pot zice, fără să mă laud
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]