552 matches
-
pretutindeni. Pentru noi, cei din „lumea veche′′ această desfășurare de mare anvergură este un cadou prin care ne „încărcăm bateriile′′ pentru o lungă bucată de vreme și, cu toate că la un prim contact, acest itinerar poate apărea a fi epuizant, în ziua când are loc ultimul concert, când se cântă ultima simfonie al cărui acord final se stinge împreună cu luminile scenei, simți un profund regret că, deocamdată, nu mai există un mâine pentru a da un restart... cu orice preț
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și bem L'âme russe pe lada mortului / și de ce spunem Tatăl Nostru pe de rost? // ...ochi și priviri și flori de hîrtie / cad
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu. Editura Art, București, 2011, 386 p. Deși susțin de câțiva ani buni „cronica edițiilor” în revista „Orizont”, urmărind fenomenul în cultura română, nu credeam că se mai încumetă cineva la o asemenea muncă epuizantă, având în vedere și felul cum s-a derulat realizarea celorlalte ediții, dintre care două încheiate (Eminescu și Rebreanu), iar altele în derulare, în stagnare sau chiar abandonate ( G. Călinescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Aron Cotruș, Ion Vinea, Ion Agârbiceanu
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
valoare de epigraf - definitivă, în candoarea ei aparentă -, unei mărturisiri neașteptate, aparținîndu- i lui Ștefan Luchian. Se ivea amical, într-o scrisoare trimisă de la Moinești, unde pictorul, la zenitul acuității sale, nu-și cruța puterile, se așternea într-un umblet epuizant pe cît de rodnic. Smulgea acolo suferinței și bolii, condiției lui precare, cununi de strălucire intactă, de ferice izbîndă. „Ai să rîzi, dar simt că locurile astea mă iubesc.” Nu numai pictorul, așa dar, coincide cu peisajul într-un tropism
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
românească abundau poveștile ce descriau români ce emigrau doar pentru a afla că viața era mai dificilă în noul mediu și care se întorceau apoi, fericiți, în țară. Obținerea permisiunii de a părăsi țara era un proces îndelungat, costisitor și epuizant. Exista o mare probabilitate ca aceia care doreau să emigreze să fie dați afară din serviciu sau angajați, cu bani puțini, pe slujbe de mâna a doua. Li se refuza asistența medicală și alte servicii sociale, iar copiilor lor nu
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
autor nu-și „dă drumul la gură” în această chestiune. Cel puțin până la această pagină.) „- Ce vei fi găsit tu la mine?” Așa îl va chestiona ea ceva mai târziu, într-un moment de absolută intimitate când, copleșită de plăcerea (epuizantă, totuși) a unor orgasme succesive, se teme, oarecum instinctiv, că el nu simte tot atât de mult, sau nu este la fel de „beat de ea” pe cât este ea de el. P.H.L. a anticipat acest moment, pentru a sublinia că, deși aparent fără motiv
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când m-am ridicat de acolo, și când mi-am luat cana de ceai, și când mi-am dat cu apă pe față, tot am plâns. Lung și epuizant. Lung. Ca la 9 ani. Părinții mei se despărțiseră. Plângeam după mama și fratele meu aproape în fiecare zi. Plângeam pe furiș, ca să nu mă vadă tata, care plângea și el, tot pe furiș, să nu-l văd eu. De
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trupă (și sigur și pentru impactul cu spectatorul) s-a situat colaborarea cu Alexander Hausvater. Imaginarul exploziv al acestuia, tendința de a converti printr-o dilatare extremă realul în oniric, creează pentru actor dificultăți a căror depășire presupune un efort epuizant. Deseori regulile jocului au la bază o cu totul altă logică decât a textului. Discursul regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par a veni în ajutorul actorului, căci în realitate sunt ca un cuțit cu
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
spirit corect capitalist, cu profit interpretativ. O dovadă, văzută prin această lentilă necruțătoare, mi se pare exemplul celui mai vorace lector al ultimilor douăzeci de ani, Dan C. Mihăilescu. Nu e deloc lipsită de însemnătate intersecția dintre practica susținută a epuizantului, polivalentului și neîntreruptului jurnalism cultural (pe de-o parte) și fascinația autentică pentru literatura memorialistică (pe de altă parte). E, în acest amestec, un mic și stimabil bovarism al oricărui cronicar: acela de a se întâlni - el, omul prezentului - cu
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
și Clody Berthola, a interpretat pe Kurt cu o distanțare subtilă, lipsită de ostentație, rezultatul fiind o compoziție atent elaborată până în cele mai mici detalii de expresie și direcționare a efectelor. O altă prestație de o valoare ieșită din comun, epuizantă, unde stările personajului Gerstein, cel mai complex și dificil din piesă, permanent la limita imprevizibilului ca tonuri și atitudini, ating paroxismul, am consemnat-o doar după câteva luni în Vicarul de Rolf Hochhuth, în regia lui Radu Penciulescu. Întâlnirile cu
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
minune, o vreme, singură acasă este însă tot o imagine (în negativ) a vieții sale obișnuite. Paradisul construit cu gândul e "poetic" și neconvingător. Valoarea lui pare mai mult contrastivă, reliefând purgatoriul cotidian. Ieșirile din spațiul și timpul date, apăsătoare, epuizante (Natură moartă cu narcisă, covrig și cupă, Scorpioni), nu exclud parcurgerea traseului în sens invers. În câteva rânduri, din tablourile vechi, desenele unui personaj ori paginile de literatură ale unei prozatoare numite... Adriana Bittel se desprind pentru a deveni autonome
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
alții acte de eroism, în timp ce tu îți vezi de viața ta banală și mai mult sau mai puțin "normală", înscrisă în legile firii? Credeți că ar trebui să ne facem din "martiraj" o vocație, o profesiune de credință? Rezistența este epuizantă și dacă nu își vădește roadele într-un timp omenește cuantificabil devine ridicolă. Câți disidenți a avut România înainte de 1989? Și asta într-o epocă în care un asemenea gest avea o rezonanță, conta în economia destinului colectiv! Astăzi, nimeni
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
Barbu Cioculescu Se apropiau sfintele sărbători, o neliniște pulsând din necunoscute straturi, o stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
s-o întreb: "Îți place să stai întinsă pe burtă și să cauți chestii sub gheață?" " Îți plac piesele de teatru?" "Îți place când auzi ceva înainte să vezi?" M-am dus din nou în ziua următoare, plimbarea a fost epuizantă, cu fiecare pas mă convingeam singur că ea își făcuse o părere proastă despre mine sau, mai rău, că nici măcar nu se gândea la mine, mergeam cu capul plecat, cu pălăria cu boruri largi trasă pe ochi, când îți ascunzi
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul mamei care mă striga: Diana! Diana! Draga mea, dragă! Totul o să fie bine. Ajungem la spital În cel mai scurt timp. Fii puternică!! Am născut În acea noapte după un travaliu cumplit, epuizant... un băiețel de 3,800 Kg. Stăteam Într o rezervă și prin geamul Întredeschis, razele blânde ale soarelui Îmi mângâiau fața. Am deschis ochii cu oarecare teamă și am privit În jur: eram Înconjurată de jucării, baloane, iar În două
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să nu stea mult Într-un sin gur loc!), a reușit să găsească totuși, răgaz pentru creație , strecurîndu-se printre desele serate mondene, printre pri mirile serale ale musafirilor care uitau să mai plece, Între reprizele de corespondență, mergînd În călătorii epuizante ( vezi Insula Sahalin, spre exemplu!), ori În făcînd vizite ne lucrative la bolnavi („Bolnavii se Înghesuie aici și mă hărțuiesc: am văzut vreo cîteva sute În cursul verii și n-am cîști gat decît o rublă!”mărturisea În septembrie 1885
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
personale și au plecat în alte garnizoane; am rămas și tată și mamă pentru vânători și pentru chimiștii mei. Nu am dezarmat ci m-am montat, simțeam viitorul era în mana mea și m-am înhămat la o muncă, aproape epuizantă, dar ambiția și Școala Vânătorilor de Munte, m-au ținut în picioare, devenisem ,,cineva”; - am devenit S. Pr. A. Ch., fără ,,patalama”, dar eram șef. Pusesem la punct subunitatea de Pr. A. Ch. și am trecut la treaba cu vânătorii
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
în zori o să te simți ca nou, începe să-și facă socotelile, simțind cum mintea i se încețoșează tot mai tare. O să urmeze și zile mai bune, cînd nu va mai fi nevoie să faci tururi din astea de forță epuizante, cînd fantomele revoluțiilor o să te lase în pace, cînd îți vei găsi în sfîrșit liniștea alături de Delfinaș, sau poate de Tușica sau Angelina, cine știe? Din nefericire, pînă atunci probabil că Bătrînul o să facă o nouă criză de nervi cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu Întunericul. În mijlocul Încăperii era o masă și câteva scaune, Îngrămădite Într-o parte. Cu un gest obosit, Pieplack arătă spre cele din urmă, apoi ușa se trânti, fiind zăvorâtă. Mă cam Îndoiam că ofițerii au procedat conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Portnoy, pune masa în sufragerie - îi avem invitați la prânz pe mama și pe tata, trebuie să sosească din clipă-n clipă, ca în fiecare duminică. Iată un posibil viitor, înțelegi? Un viitor simplu și satisfăcător. Un meci de softball epuizant, entuziasmant, în care să-mi istovesc vigoarea trupului - asta de dimineață - urmat, după-amiaza, de viața spumoasă, clocotitoare, de familie, iar seara trei ceasuri întregi dedicate celor mai bune emisiuni de divertisment de la radio: da, așa cum mă topeam eu, împreună cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcusem bagajele Într-o clipită. Megève, cel mai bizar orășel din Alpi, face Aspenul să pară doar un mall din America. Are străzi Întortocheate pavate cu piatră, patiserii Îmbietoare, buticuri Încântătoare și o piață a bisericii imaculată. Călătoria noastră fusese epuizantă - luaserăm un zbor de noapte către Paris și apoi o cursă foarte devreme dimineața spre Geneva, dar a meritat efortul atunci când, În cele din urmă, am ajuns la destinație. Cu țurțuri unul lângă altul, căbănuța noastră părea desprinsă din povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atunci să se simtă într-atât de oprimat de încrederea în sine și masculinitatea incontestabilă a acestora. Mergea pe străzile din Bexhill către De La Warr Pavilion, pe faleză, la întâlnirea cu iubitul său. Alan avusese parte de încă o zi epuizantă la Competiția Educațională. Măcar vremea bună se menținuse. Numai că exercițiile elaborate de facilitatori fuseseră și mai idioate decât cele din ziua precedentă. Trebuiseră să joace diferite roluri. Medicii își asumaseră statutul de pacient și trebuiseră să dea curs frustrărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noaptea de dinainte. Fusese bătut pe spate și pocnit prietenește. Încă o dată, camaraderia masculină îi dădea un sentiment al apartenenței, dar se simțea și cumva fals, ca un impostor. Nu putuse ajunge la Londra decât după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
erau superioare mîncării. Trebuie să țineți minte că aceste puțuri intramurale se aflau În obscuritate totală. Am o vedere de noapte excelentă, Însă aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spălătorie, rulourile continuau să se scurgă tăcute în întuneric. În jurul mașinii, o baltă imensă de clăbuci albi se făcea una cu cimentul ud. Capitolul 18 Pe autostradă nu era trafic. Pentru întâia oară de la externarea mea, străzile erau goale, ca și când epuizantele acte sexuale dintre Vaughan și Catherine ar fi izgonit pentru totdeauna vehiculele. În vreme ce conduceam mașina spre imobilul nostru din Drayton Park, felinarele stradale iluminau fața adormită a lui Vaughan, abandonat pe bancheta din spate, cu gura desfigurată de cicatrice deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]