121 matches
-
oferit detalii despre acțiunea filmului: Sunt cumva acel gen de desene, dar sunt dinozauri; acum, sigur, nu umblă îmbrăcați cu haine ciudate sau lucruri de genul acesta, sunt un tip aparte de dinozauri. Ne-am focusat mai mult pe dinozaurii erbivori, nu pe carnivori ... Societatea lor devine una mai agrară, referindu-ne aici la fermieri. De fapt, ei devin fermieri. Este o poveste haioasă despre calea sigură pe care un dinozaur a urmat-o în viața sa, iar aspectul cel mai
Bunul Dinozaur () [Corola-website/Science/334392_a_335721]
-
în general, grupul primitiv al insectivorelor este important, căci din el se trag probabil celelalte placentare. Carnivorele au început cu forme primitive în Paleogen (cum ar fi strămoșii hienei), ajungând până la forme evoluate, ca Machairodus, cel mai temut dușman al erbivorilor, ce avea colți ca niște baionete de o jumătate de metru. Erbivorele au început tot cu forme primitive, pentru ca, pe la mijlocul Paleogenului să se diferențieze cele trei ordine importante ce cuprindeau proboscidienele (de exemplu elefanții), animalele cu copite perechi, paricopitatele (de
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
vegetală și animală a Neozoicului era adaptată unui relief variat și unor climate diversificate pe care le crease marea revoluție tectonică alpină. În general, climatul era mai cald decât cel actual, de unde și răspândirea savanelor, pe care le populau turmele erbivore, pândite de rapacele carnivore. Aceste savane vor fi distruse în mare măsură de urgia glaciară. Marea fărâmițare a continentelor, pe care o cunoaște astăzi globul, s-a realizat în Neozoic prin separarea mai departe a plăcilor, proces început in Mezozoic
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
ul ("Equus caballus") este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă, fiind una dintre cele șapte specii moderne ale genului "Equus". Face parte din ordinul "Perissodactyla", familia "Ecvidee". Originar din Europa și Asia, este răspândit în prezent pe toate continentele; provine din trei strămoși: cal diluvial (Equus
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
câine, având mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce trăia în păduri, hrănindu-se cu frunze. Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul erbivor, cu forma și mărimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluția calului s-a putut urmări în mod deosebit în America de Nord. Această evoluție are loc treptat, fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
semăna mai mult cu cel extrem de grijuliu al erbivolilor, decât cu restul Theropozilor, care se descurcau singuri de la eclozare. Ceratosaurii erau și înotători foarte buni, calitate neîntâlnită la ceilalți dinozauri tereștri. Astfel, agilitatea lor creștea mai ales la atacarea turmelor erbivore, al căror dinozauri nu aveau simțurile foarte dezvoltate. Ceratosaurus a fost una din primele descoperiri, fiind scos la iveală primul schelet în 1884 de celebrul Othniel Charles Marsh. Locațiile unde se aflau acești dinozauri sunt în mai multe zone din
Ceratosaurus () [Corola-website/Science/308892_a_310221]
-
în câteva luni, iar Cadmann devine eroul lor. Liniștea coloniștilor durează puțin. Principala sursă de hrană a grendelilor, sonomii, se dovedește a fi una și aceeași specie cu grendelii. Ciclul lor de viață este similar cu al broaștei terestre - sonomul erbivor este forma juvenilă a grendelilor carnivoroi și, la fel ca multe broaște, își schimbă sexul de-au lungul vieții: Sonomul pui e mascul, grendelul adult e femelă. Tot asemenea unor specii de broaște, dacă nicio altă pradă nu se găsește
Moștenirea Heorot () [Corola-website/Science/322639_a_323968]
-
din grupa să, el avea o lungime de până la 6 m. Numele său înseamnă „reptilă cu cap îngroșat” și era cel mai mare dintre dinozaurii cu capul tare. Era foarte mare, cu ochii de mărime unor mingi de tenis. Era erbivor și avea simțul mirosului foarte dezvoltat. El a fascinat dintodeauna generații întregi de paleontologi, probabil prin ciudățenia ridicăturii sale osoase de pe cap. Capul său era bombat, cu o porțiune foarte ridicată, si atingea o grosime de 25 de centimetri. În jurul
Pachycephalosaurus () [Corola-website/Science/321643_a_322972]
-
ele reduc dioxidul de carbon (CO) în metan (CH) în condiții anaerobe: Sunt reprezentate de genurile "Methanobacillus" și "Methanothrix". Bacteriile metanogene sunt răspândite în bălți și lacuri, în nămolul mlaștinilor și în apele de canal. Trăiesc și în stomacul animalelor erbivore, unde participă la degradarea hranei vegetale. Ele sunt importante pentru producerea de biogaz. Bacteriile metanogene formează cantități mari de gaz metan în straturile profunde de nămol din apele stătătoare, care se ridică sub forma unor bule la suprafața apei. Bacteriile
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
aspectul unor urși de dimensiune mai mică, cu picioare pentadactile scurte și coadă scurtă. Au un marsupiu care se deschide înainte. Formula lor dentară este 1•0•1•4/1•0•1•4 = 24, nu au canini, iar regimul alimentar erbivor. Sunt răspândite în regiunile muntoase din Australia și insulele de la sudul său, unde își sapă vizuini în pământ. Cea mai bine cunoscută specie este "Vombatus ursinus", vombatul (wombatul) comun. După aspectul exterior vombații se aseamănă cu urșii mici: corpul gros
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
cardiace specializate (sau o pată glandulară) în curbura mică a stomacului - o trăsătură particulară a vombaților, întâlnită și la ursuleții koala și la castori. Formula dentară: 1•0•1•4/1•0•1•4 x 2 = 24, iar regimul alimentar erbivor. Dinții hipselodonți cu o creștere continuă. Incisivii de dimensiuni mari, acoperiți cu smalț doar anterior și lateral. De dinții jugali ei sunt separați de o diastemă. Nu au canini. Premolarii și molarii mari, cu tuberculi mici pe suprafața de masticație
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
solitari, fiecare individ având teritoriul său de activitate; nu stau perechi decât în perioada de reproducere. La o privire superficială, indivizii unei populații pot apărea ca alcătuind o colonie, dar în cadrul ei, aceștia nu-și încalcă teritoriile. Regimul alimentar este erbivor. Vombații se hrănesc mai ales cu ierburi, scoarță și rădăcini de plante superioare, dar și cu alge. Au preferințe pentru muguri și semințe încolțite, pe care le scot răscolind pământul cu labele anterioare. Pot doborî arbori mari, la fel cum
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
inclusiv în Mexic, Costă Rica și Guatemala. Este specia tip a genului "Bagheera", care mai include o altă specie, "B. prosper". "B. kiplingi" e notabilă pentru dietă să ciudată, care, unica pentru un păianjen, este în cea mai mare parte erbivora. Nici un alt paianjen cunoscut nu are o dietă erbivora așa de consistentă. Numele genului e derivat din Bagheera, Pantera neagră din Cartea junglei scrisă de Rudyard Kipling, numele specie onorându-l chiar pe Kipling. Alte genuri salticide cu nume ale
Bagheera kiplingi () [Corola-website/Science/318818_a_320147]
-
simbiote, si ocazional mai fură larve de la furnicile muncitoare pentru a le mânca. În mod special în timpul sezonului secetos ei mai canibalizează ocazional alți "B. kiplingi". În ciuda consumului ocazional de carne, țesutul păianjenului prezintă o semnătură izotopică tipică pentru animale erbivore, implicând faptul că cea mai mare parte a hranei lor provine din plante. În timp ce au o dietă aproape exclusiv erbivora în Mexic unde populează mai mult de jumătate din copacii acacia collinsii, populații din Costă Rica, unde mai puțin de
Bagheera kiplingi () [Corola-website/Science/318818_a_320147]
-
Cămila ("Camelus") este un mamifer erbivor rumegător din Africa de Nord și din Asia, de talie mare, cu o cocoașă de grăsime pe spate (cămila dromader - "Camelus dromaderies") sau cu două cocoașe (cămila bactriană - "Camelus bactrianus"), folosit la transport în regiunile de deșert. Cămila bactriană sălbatică (C. bactrianus
Cămilă () [Corola-website/Science/308505_a_309834]
-
ciclul acidului citric - ciclul Krebs - citosol - ciuperci - cladistică - clasificare științifică - clasificarea virusurilor - clonare - clorofilă - cloroplast - cod genetic - coenzimă - colchicină - colesterol - comportament - cotiledon - cromozom - cromozomul X - cromozomul Y - cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate - Escherichia coli - eucariote - eugenie - evoluție - ex vivo - extincție în masă - fagocitoză - febră aftoasă - fenotip - fetus - ficat - ficocianină - ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton - fotosinteză - frunză - fungi - gamet - genă - genotip - glicoliză - glucoză - grăsime - hemogramă - Hepadnaviridae - hermafrodit - herpetologie
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
se închide și apare bazinul Neotethys. Clima este caldă și umedă, fără dovezi ale glaciațiunilor. În dreptul polilor nefiind masă continentală nu au existat calote polare extinse. Uscatul era dominat de reptile. Jursicul a fost epoca de aur pentru marii dinozauri erbivori cunoscuți sub numele de sauropodele — "Camarasaurus", "Apatosaurus", "Diplodocus", "Brachiosaurus" și multe altele, care au cutreierat pământul până în perioada târzie a perioadei. Deși mărimea lor ar putea sugerea că erau invulnerabili (puteau atinge 35 metri lungime și 60 tone greutate), ei
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
sunt cele care precizează că anatomia omului este mai asemănătoare cu a erbivorelor, cu tracte intestinale lungi și dinți neascuțiți, spre deosebire de omnivore și carnivore. Dinții umani, cu tot cu caninii relativ tociți, sunt mai asemănători cu cei găsiți la animalele cu diete erbivore. Experții în nutriție cred că primii oameni neevoluați au ajuns să mănânce carne ca rezultat al schimbării drastice a climatului, care a avut loc acum 3-4 milioane de ani în urmă, când pădurile și junglele s-au uscat și au
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
stomac, mâncarea trece în intestinul subțire, unde sunt amestecate cu lichidul biliar și unde sunt extrase substanțele nutritive și transferate în sânge. Resturile nedigerate, împreună cu celule moarte și ajung în intestinul gros, înainte de a fi eliminate prin anus. Unele mamifere erbivore, ca iepurele, alimentele trec și prin cecum, unde vegetalele sunt digerate de către niște bacterii, înainte de a ajunge în colon. Este format din căi respiratorii și plămâni. Aerul pătrunde prin cele 2 nări ale nasului, apoi trece prin faringe, laringe, trahee
Mamifer () [Corola-website/Science/300071_a_301400]
-
genul "Philoponella" (familia Uloboridae), "Agelena consociata" (familia Agelenidae), "Mallos gregalis" (familia Dictynidae) etc. Păianjenii sunt uneori nevoiți să să-și apere prada împotriva unor paraziți (cum ar fi păianjenii-hoți), și coloniile mai mari au mai mult succes în acestă direcție. Erbivorul "Bagheera kiplingi" trăiește în colonii mici, ajutându-se la protejarea ouălor și juvenililor. Chiar păianjeni de genul "Latrodectus" (care include speciile de Văduva neagră), vestiți datorită agresivitate și canibalism, construiesc în captivitate pânze comune. Nu există nicio legături consecventă între
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
a fost un dinozaur erbivor care a trăit la sfârșitul stadiului Maastrichtian din perioada Cretacicului Târziu, în urmă cu 68 sau 65 de milioane de ani în ceea ce este acum America de Nord. A fost unul dintre ultimii dinozauri apăruți înainte de dezastrul cauzat la sfârșitul Cretacicului care
Triceratops () [Corola-website/Science/308810_a_310139]
-
greacă: "tri/τρι" înseamnă "trei", "ceras/κέρας" înseamnă "corn", iar "-ops/ωψ" înseamnă "față". Această denumire i-a fost atribuită datorită faptului că avea două coarne de 90 de centimetri deasupra capului și unul mai mic pe nas. Triceropts era erbivor, și din cauza capului său mic probabil mânca plante mici, deși ar fi putut demola plante mult mai înalte cu coarnele lui. Avea un cioc profund și îngust, și se crede că era mai bine folosit pentru apucare și jumulire decât
Triceratops () [Corola-website/Science/308810_a_310139]
-
de melc. Are o cochilie de până la 5 cm înălțime și aprox. 4,5 cm diametru. Este răspândit în toată Europa, cu excepția zonelor nordice, și preferă arbuștii ca landșaft, în poienele luminoase de la liziera pădurilor, în livezi și parcuri. Este erbivor și se hrănește cu plantele mici și proaspete, dar și cu viță-de-vie. Acceptă și rămășițe de plante, iar pentru a-și menține cochilia sănătoasă, consumă săruri de calciu. Este activ din primăvară până la primele zile cu temperaturi negative, când se
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
sɔrəloʊfəs ˌ pærə / Parr-ə-SAWR-ə-LOH-fəs; însemnând "șopârlă cu creastă", cu referire la Saurolophus) este un gen de dinozaur ornitopod din perioada cretacicului târziu, care trăia în ceea ce este acum America de Nord, cu aproximativ 76-73 milioane de ani în urmă. A fost un erbivor, care se deplasa atât ca biped cât și ca patruped. Trei specii sunt recunoscute: "Walkeri P.", "P. Tubicen", și "P. Cyrtocristatus". Rămășițele sale au fost găsite în Alberta (Canada), New Mexico și Utah (SUA). Acest dinozaur a fost descris pentru
Parasaurolophus () [Corola-website/Science/321874_a_323203]
-
năpârlesc segmentele și picioarele se adăugă. Unele specii construiesc camere special din cuticula năpârlită, în care trăiesc în sezonul uscat. Iar cele mai multe specii mănânca exoscheletul rămas după năpârlire. Diplopodele trăiesc până la zece ani, în dependență de specie. Cele mai multe chilopode sunt erbivore și se hrănesc cu vegetație sau materie organică aflată în descompunerea materiei. Câteva specii sunt omnivore sau carnivore și vânează alte artropode mici, cum ar fi insectele minoscule sau chilopode, sau chiar râme. Unele specii au Aparatul bucal adaptat suptului
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]