462 matches
-
chip de ciornă, de schiță sau de schemă. Căci a desena o problemă înseamnă a-i da un contur sesizabil. Așa se face că desenele și schemele pe care autoarea le inserează în carte, menite a micșora cît mai mult ermetismul textului maimonidian, sunt binevenite. Ele sunt precum luminișurile presărate într-o pădure de obscurități. Te ajută să-ți tragi sufletul de-a lungul unui urcuș exegetic arid și abstract. Și tot desenele împrumută demersului Madeei Axinciuc o tentă vădit didactică
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
aparența lui de explicit, sensul e, de fapt, bine ascuns. „C’mon, toți jucăm în filmul ăsta.” (p. 100) Care film? Viața însăși. Lung metrajul supravieț uirii prin poezie. Întrebarea care se ridică este dacă nu cumva ceea ce numesc eu ermetism nu e, cumva, în realitate, o banală înclinație spre imagism. Lui Manasia îi plac senzațiile difuze, îi plac regnurile rare, îi plac scenariile imprecise. În consecință, transcrierea lor are, automat, efecte poetice. Aceasta ar fi, s-o recunoaștem, calea comodă
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
se rușinează, sindicatele lor/ Stau încruntate că n-au avut nici o oră/ De grevă." (Rafinăriile de sudoare, pp. 178179) Cu astfel de jocuri de coloratură, fondul cumva militant al cărții nici nu se mai observă. Distinctiv, aici, e un anume ermetism patriotic. Formula e riscantă, mai ales pe cel de-al doilea versant al ei. Ce o salvează (când o salvează) e aerul concret, contemporan, cotidian, familiar în cele din urmă. Căci, dacă despre Iancu Arsene sau despre multele priceperi ale
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
fără emfază, dar si fără a glumi câtuși de puțin: „Cu modestie vorbind, ceea ce-mi propun e să transform științele umaniste." Am văzut părerea lui Waters despre „starea umanioarelor": declasate, condamnate la irelevanță și la dezinteresul cititorului, tehnicizate până la ermetism, supuse modei și superficialității ale căror unic scop este promovarea academică. Într-un cuvânt, ele au atins pragul putrefacției. Din acest punct de vedere, atât Greil Marcus, cât și Werner Sollors sunt alegeri atent cumpănite. Primul a strălucit în scrierea
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
până în 2023 (moștenitorii hotărând totuși „ridicarea vălului” în 2008), a stârnit senzație mai ales în lumea de limbă germană. Erau limpezite momente de viață, ieșeau la iveală amănunte legate de traducerile lui Celan, de proza poetică a celor doi, de ermetismul poeziei lui Bachmann sau firea lui Max Frisch, de rolul pe care l-au jucat gândirea lui Heidegger și a lui Wittgenstein. Faptul că Editura Art a publicat atât de sincron, într-o excelentă traducere (rețineți numele Iulia Dondorici) ediția
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
Geo Vasile Ermetismul și ereticii săi: Montale, Saba, Quasimodo Odată cu Giuseppe Ungaretti (1888-1970), procesul de introvertire a liricii în primii ani ai veacului XX și-a aflat apogeul în vecinătatea ermetismului: nu altceva decât o codificare în care cuvântul va pierde mult din
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Geo Vasile Ermetismul și ereticii săi: Montale, Saba, Quasimodo Odată cu Giuseppe Ungaretti (1888-1970), procesul de introvertire a liricii în primii ani ai veacului XX și-a aflat apogeul în vecinătatea ermetismului: nu altceva decât o codificare în care cuvântul va pierde mult din densitatea lui logică, devenind aluziv, neliniștitoare sugestie polisemică, găsindu-și forme și sinteze indirecte, simbolice, ocult revelatoare. Și Montale a fost încadrat într-un context „ermetic” ( a nu
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
cuvântul va pierde mult din densitatea lui logică, devenind aluziv, neliniștitoare sugestie polisemică, găsindu-și forme și sinteze indirecte, simbolice, ocult revelatoare. Și Montale a fost încadrat într-un context „ermetic” ( a nu se confunda cu ceea ce va fi definit Ermetismul propriu-zis). Însă, după cum scrie Edoardo Sanguineti („Tra Liberty e Crepuscolarismo”), Montale n-ar fi nici mai mult nici mai puțin, mai ales prin Ossi di seppia și Le occasioni, decât continuatorul sau moștenitorul direcției crepusculare inaugurate de Guido Gozzano. Există
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
că poetul poate oferi prin poezie, direct și fără simboluri intelectualiste, un dar al inimii sale. Saba este una dintre puținele excepții de erezie în panorama poetică a primei jumătăți a veacului XX, când modelul estetic predominant este mai ales Ermetismul. La fondarea căruia sicilianul Salvatore Quasimodo, stabilit la Milano, furnizează, mai curând spre a fi à la page, un aport semnificativ prin culegerile Acque e terre (1930, Ape și pământuri), Oboe sommerso (1932, Oboi scufundat), Erato e Appólion (1936), pentru ca
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
apoi, spre sfârșitul anilor patruzeci ai veacului trecut, să-l renege sistematic, atât prin eseuri-manifest, cât și prin volume ulterioare de poezii. O „umanizare” similară va cunoaște poezia unui Alfonso Gatto, Mario Luzi, Piero Bigongiari și Carlo Betocchi, protagoniști ai ermetismului anilor treizeci-patruzeci (cu epicentrul la Florența, Roma, Milano) alături de care pot fi plasați Leonardo Sinisgalli și Libero de Libero. La Sereni însă, spre deosebire de „florentini”, a trăi în literatură nu înseamnă o reparație, o mângâiere, o consolare vs. experiența negativă a
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
mai acut sentimentul de exil, ca și cum literatul ar fi damnat să îndure dureroasa amenințare a unei solitudini nemântuite; departe de a fi un refugiu, poezia este de fapt, psihologic vorbind, malignă și alienantă. Formula de „literatura ca viață”, ce definește ermetismul florentin, capătă la Mario Luzi înfățișarea cea mai originală și înțelesul cel mai profund. Încă de la debutul din anii treizeci, poezia lui Luzi se configurează de fapt ca un fel de „cunoaștere prin cifruri și sclipiri” a esenței transcendente a
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Poezia nu mai poate continua să fie un joc literar, iar poetul un individ însingurat, străin față de viața comunității, și care noaptea urcă scările turnului său de fildeș pentru a contempla cosmosul. Ceea ce sună ca un fel de autocritică a Ermetismului, pusă în operă din 1953 chiar de unul dintre reprezentații emblematici ai acestui curent, ne referim desigur la același autor mai sus amintit. Între principalii exponenți ai acestei linii polemice vs. poezia dintre cele două războaie mondiale, memorabil este Pier
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Tot pe direcția opusă dominantei veacului XX, numită „antinovecentista”, pot fi plasați poeți precum Sandro Penna, Attilio Bertolucci și Giorgio Caproni (de la a cărui naștere s-au împlinit în 2012 o sută de ani). Prin denunțarea, ca să nu zicem negarea ermetismului, ei și-au impus propria originalitate, alăturându-se din acest punct de vedere lui Umberto Saba. Mai aproape de zilele noastre o avem pe Amelia Rosselli (1930-1996), o pildă de însingurare și stranietate, un fenomen unic în panorama literară italiană, relaționându-se
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
colaborează cu artiști plastici și formații muzicale, la realizarea unor expoziții, spectacole sau campanii internaționale în Chile, Spania și în alte țări. Originalitatea operei laureatului Cervantes de anul acesta o constituie antipoemele, ilustrare a propriului proiect artistic novator, împotriva retorismului, ermetismului, sentimentalismului și a artificiilor sterile în poezie. Esențiale sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
un ton familiar. De necesitatea unui asemenea demers, în sensul simplificării și decantării, pentru reînnoirea discursului poetic și identificarea poetului cu semenii săi, deveniseră conștienți și alți poeți ai anilor ’50. Însuși Pablo Neruda, cel parodiat de Nicanor Parra pentru ermetismul din volumul Residencias, publica, tot în anul 1954, Odas elementales, care se înscriau în aceeași direcție a simplificării și colocvializă rii limbajului poetic. Dincoace de Ocean, în Spania, poetul Vicente Aleixandre, în Historia del corazón (1945-1953), pleda și el pentru
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
a notației prozaice”, e situat de criticul său „într-o filiație de nume consacrate ale literaturii române și europene!” (semnul de exclamație nu-mi aparține - N.M.), precum „A.E. Baconsky, Salvatore Quasimodo (admirat, probabil, până a se îneca acesta în ermetism), Paul Eluard, Giuseppe Ungaretti și atâția alții”. Criticul se întâmplă să fie un poet adevărat și bun cunoscător de poezie. Comparațiile însă nu sunt doar exorbitante, ci fără sens, numele cu pricina neavând prea mare legătură nici între ele. À
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
naive ca și apariția fiuluimaimuță, avatarul cu aspect de maimuță este recuperabil din fotografiile cu tineri thailandezi cu fețe surâzătoare, dar înarmați până în dinți. În acest viitor aluziv, prezența non-umană a lui Boonmee reflectă angoasa și inaderența prin contrast. Prin ermetism ironic, regizorul se plasează la granița oricărei existențe cu istoria, fantomele defuncților coexistă cu fantomele istoriei. Ambele triburi spectrale bântuie în filmul său, iar o altă secvență aparentă inocentă devine semnificativă în acest sens. Jen și cu fiica sa se
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
90 și recuperați ulterior de critica ultimilor ani. S-a spus despre poezia lui Gamoneda că ar fi influențată de curentele avangardiste din Franța - unde de altfel a stârnit interes din primul moment -, comentatorii invocând factura suprarealistă, dificultatea și chiar ermetismul. De fapt, asemenea particularităț i decurg din modul personal în care Gamoneda traduce în limbaj poetic propria experiență de viață, așa cum este percepută în ființa sa interioară și recuperată din amintire. Poetul pare îndreptățit să afirme că poezia sa are
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
despre eficacitate. Procedând altminteri, pare să fie convingerea lui Mihai Zamfir, omul de litere ar cădea, mai devreme sau mai târziu, în eroare. Franchețea nu înseamnă grosolănie. E drept că, pe de altă parte, excesul de eleganță riscă să devină ermetism. Dar, cel puțin în Jurnalele indirecte, nu e cazul. Recent a apărut cel de-al treilea volum al acestei serii. Deși conțin „puțină politică, iar polemici - doar aluziv”, articolele de aici (publicate inițial, aproape toate, în paginile României literare între
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
ca o rugăciune/ Sufletul e apă sau tăciune...” (Ultima dăruire). De fapt sunt amurguri multe, mulți hulubi (Hulubi albi era să fie titlul volumului). Multe stele și suficient azur în poezia mea. Formula sub care lucrez e o fuziune între ermetism, mai bine zis poezia pură, și lirismul direct, cu preponderența când a unuia când a altuia. În privința copertei, eu nu prea văd plastic. Am făcut însă unele prezentări prin reviste lui Brana 8, care au plăcut. Lui nu pot să
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
scara evoluției de om). Ideea e foarte interesantă și, în realitate, pe ea se fondează întreaga carte. La mijloc e, cred, un fel de tabu. Dar și o metodă inedită de distanțare față de limpiditatea prea accentuată a poeziei de azi. Ermetismul soft profesat constant de Manasia îl determină să refuze asemenea acte de directețe. O dovedește și primul poem de aici, care alunecă treptat dinspre un regim cotidian, localizabil, către unul al terorii difuze: „Rătăcesc printre blocurile Ostroveniului,/ proaspete, colorate,/ văzute
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
împrietenită cu el ,ca iedera cu mormintele! Același Ettore Caccia, mai înainte pomenit, observă cu multă finețe fenomenul unei resurecții a figurativului, mai cu seamă la numeroși poeți din veacul trecut care s-au apropiat sau chiar au plonjat în ermetism. Ungaretti, Montale, Saba, chiar și Luzi, au simțit în aceeași perioadă nevoia să recupereze un nou ,realism", să îmbrace cu concret ideile, după ce poezia se devitalizase în recuzita postsimbolistă. Ar fi vorba de un neosimbolism care întoarce spatele simbolismului decorativ
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
cenaclist la ,Sburătorul", Mihai Moșandrei debutează în 1929 cu volumul de poezie Păuni, urmat de Găteala ploilor, în care Pompiliu Constantinescu remarca muzicalitatea de sorginte simbolistă, dar și tentația academistă; în schimb, poemele din Singurătăți denotă o certă înrâurire a ermetismului profesat de prietenul său Ion Barbu. Decorat pentru faptele sale de arme în ambele războaie, căzut însă victimă ,stupidului război de clasă", Mihai Moșandrei refuză înregimentarea la politica regimului de democrație populară, drept care este exclus din Uniunea Scriitorilor. Taxat drept
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
prozei românești actuale. Nici nu este de mirare câtă vreme romanele sale, aflate la limita eseului (și uneori dincolo de ea), sunt o combinație destul de sofisticată (cert postmodernă) de ficțiune și realitate, de oniric și presă cotidiană, de abstract până în pragul ermetismului și transparență maximă, de teorie științifică și versuri reproduse cu generozitate din lecturile mai mult sau mai puțin întâmplătoare ale autorului. Viziunea lui Constantin Virgil Negoiță asupra vieții și, implicit, asupra romanului, este una fuzzy, antiaristotelică, în care terțul este
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
aproape că frapează omogenitatea eșecului liric, consecvența cu care autorul își ratează textele, cu încredințarea că face poezie adâncă. Imaginile sunt artificioase, transpirând în efortul semnificării. Neavând priză la real și construind haotic în planul ideii, Răzvan Țupa găsește în ,ermetism" o redută și un alibi. Se știe că poezia modernistă, pe latura ei criptică, poate oferi scriitorilor fără talent iluzia unui refugiu într-o mă sură mai mare decât poezia tradițională. E suficientă însă o lectură atentă pentru ca întreg edificiul
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]