2,988 matches
-
sau mai devreme, în funcție de rezistența fizică și cea morală. Și amîndouă nu sînt întotdeauna la același nivel. Cineva poate avea o bună rezistență morală și o slabă rezistență fizică la durere". Entuziasmul adolescentin îi inspiră "nebunia" de-a deveni o eroină, "un fel de Făt-Frumos feminin", o Zoia Kosmodemianskaia "dar împotriva comunismului". Un capitol relevant cu osebire e cel consacrat Monicăi Lovinescu, care, în surghiunul său parizian de aproape cinci decenii, "asumat pînă la absurd", a supraviețuit în temeiul misiunii justițiare
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
și, în cele din urmă, absența din ediția trecută. La un moment dat = o seară de ianuarie din 1937, un Hamlet (Laurence Olivier) și un Laertes (Michael Redgrave) se duelau. O luptă care a fost - nu eu zic asta, ci eroina acestui articol - una dintre cele mai scurte din tot șirul de puneri în scenă ale piesei. La finalul acesteia, parcă, Olivier a afirmat ceva ce avea mari șanse la acea vreme să fie o minciună: "O mare actriță tocmai s-
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
oțet abia născută și deja bătrână în cerul filigranat al memoriei tale ca-n hainele cele noi ale împăratului și cum a-nceput deja să ningă: atât de intrată în rol cu certitudinea ambițioasă că armata de fulgi doar pentru eroina din ea se dezlănțuie dintr-o eminență cenușie să o lase și mai frumoasă și mai neprețuită singură căci doar gândindu-mă mi se atrofiază aripile și distanțele atunci nu mai contează decât în intensitate am învățat să nu presimt
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
fi avut capul la locul lui, Victoria de la Samotracia ar fi dispus azi de o fizionomie a ei... încruntată, probabil, înverșunată, patetică, oricum, expresia Marseiezei turnată în marmoră. Nu. O asemenea Victorie nu ar mai fi fost o abstracțiune, o eroină legendară, un simbol ne-muritor, fără de chip. Așa cum arată cea din nord-estul Mării Egee, la o zi de mers în viteză până la Giurgiu, cu un Mercedes, cum spuneam rândul trecut. Speculații. Cert e că mâna de marmoră recent descoperită, cu trei
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
în tranziție. Confesiunile Luciei Hosta (între noi fie vorba, numai nimfomană nu este) dezvăluie și cheia acestui epatant succes social și profesional. Pentru a ajunge la asemenea performanțe, o femeie trebuie să aibă mintea lui Machiavelli și apetitul sexual al eroinelor lui Michel Houellebecq. Nimic din cariera Luciei Hosta nu este întîmplător sau gratuit. Ea este o self-made woman, o tînără care a știut de la bun început ce dorește să facă în viață și care și-a atins scopul cu o
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
dorește să facă în viață și care și-a atins scopul cu o luciditate și un cinism capabile să-ți taie respirația. Motorul acestei fabuloase ascensiuni sociale a unei tinere din Calafat este sexul. Fiecare lucru are prețul său și eroina lui Eugen Șerbănescu mărturisește că și-a plătit fiecare nouă treaptă urcată în carieră prin favoruri sexuale dintre cele mai diverse, de la deja banalizatele îngenuncheri sub biroul șefilor, pînă la practici sado-masochiste dintre cele mai sofisticate. Viața sexuală a Luciei
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
fie achiziționate altele, mai profitabile. Este un soi de joc Monopoly în care în locul proprietăților să află bărbații, iar miza finală este ascensiunea socială. Firește, un asemenea grad de luciditate cinică exclude orice urmă de sentimentalism, ceea ce mărește excitabilitatea jocului. Eroina acceptă cu voluptate perversă cele mai degradante ipostaze, umilințe greu de imaginat, cu satisfacția celui care crede că, în final, acestea se vor dovedi a fi cele mai rentabile plasamente. De altfel, cu pragmatismul extrem care îi caracterizează gîndirea, această
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
aceeași femeie. Primul scrie Jocurile Daniei, al doilea romanul Ambigen. Situația se repetă, parcă și mai spectaculos, în cazul Camil Petrescu/ Mihail Sebastian, iubind-o amândoi pe actrița Leny Caler. Aceasta ar fi fost prototipul Doamnei T. și totodată modelul eroinei din Jocul de-a vacanța. Revenind la străzile orașului, Ioana Pârvulescu o admiră pe cea mai reprezentativă, Calea Victoriei, cea mai animată, plină de o mulțime de pietoni, care abia mai lasă loc să se strecoare automobilele. Domnește voia bună și
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
doi practicanți ai acestei meserii absolut admirabili ca oameni!). Probabil, din acest motiv, mi s-a părut șocant ca într-un roman extrem de delicat al lui Tracy Chevalier, inspirat de biografia lui Vermeer, Fata cu cercel de perlă (Polirom, 2002), eroina principală să se mărite cu un măcelar. Trăim mereu cu spaima de moarte și orice ins care caută scurtături spre ea ne crează o stare de inconfort. În discuțiile prilejuite de măcelul de la Balc, mă mir că nimeni n-a
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
produse de mișcarea feministă, la noile valori pe care trebuia să le încorporeze, dar nu dădea prea mare atenție teoriei și analizei de film promovate de acest curent. Iar pe feministe nu le nemulțumea doar modul în care erau descrise eroinele, ci și modul de filmare, ultra-voyeurist, definit cel mai bine de John Berger: "camera e un bărbat care se uită la o femeie". Și totuși în sala de cinema s-au găsit întotdeauna și femei care se uitau la femei
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
uită la o femeie". Și totuși în sala de cinema s-au găsit întotdeauna și femei care se uitau la femei, și se modelau după ele... Nu se poate extrage o regulă pentru a explica metamorfozele prin care a trecut eroina de-a lungul timpului. Dar se pot face comparații de tip "atunci" și "acum"; prima categorie e la îndemâna spectatorului român pe DVD: Calea ferată (1966) și Vechiul Hollywood (1975). "Prezentul" poate fi la televizor - Viața mea fără mine (2003) - sau
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
muri în curând. Ascunde adevărul de mamă, soț și copii și-și face o listă de lucruri pe care vrea să le facă înainte de a muri. Ceea ce reușește, de unde finalul "pozitiv" al filmului. Sfârșitul e fidel titlului, nu vezi moartea eroinei, ci doar cum ceilalți își continuă viețile. Viața mea fără mine nu e un lungmetraj în care camera să fie masculină. Dimpotrivă, modul de filmare încearcă să prindă mereu auto-reflecția personajului, modul în care Ann se privește. Iar protagonista nu
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
Cicero îl alege drept protagonist al dialogului filozofic De republica pe Scipio Emilianul care expune rațiunile distrugerii cetății inamice, Cornelius Nepos inserează între biografiile oamenilor iluștri medalioanele dedicate generalilor Hamilcar și Hanibal, Ovidiu imaginează într-una din epistolele elegiace ale eroinelor sale apelul adresat lui Enea de către abandonata Didona, iar savantul păgân Macrobiu, ca și creștinii Tertulian și Augustin, meditează asupra măreției și a declinului punilor. Pentru a lua în discuție doar o singură specie literară, pe care anticii o socoteau
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
lectori pe două continente, intim legați de această limbă. Pe un palier secret, îndrăznim a crede că exercițiul acestei limbi, în ce are ea mai radiant, mai prehensiv, mai insinuant, se înstituie, în Poate mâine... în chiar substanța faptului romanesc " eroina narațiunii fiind, iată, o prozatoare, o artistă. Dar, la urma urmei, ce se petrece în acest roman, ca raport al unei existențe? O femeie la vremea rememorărilor, tânără spiritualmente și mai departe însetată a fi iubită, o femeie singură, departe
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
neînțelegere într-o societate ce nu-și examinează tabu-urile, întrucât, trecută printr-o încercare fără seamăn în istoria masacrelor lumii, și-a făurit un punct de vedere, trăindu-și pasional spaimele, cu reacțiile spasmodice ale celui constant agresat. Or, eroina, scriitoare, publicistă are opinii care nu consună neapărat cu cele ale semenilor înconjurători. Ea nu se teme, astfel, să așeze în același context holocaustul și gulagul, cu tipicele note structurale care le definesc. O discuție pe această temă, cu un
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
de dragostea la care constant aspiră, între persoane împlinite, însă în materialitate, între prieteni și prietene cu reacții imprevizibile, dar care îi reproșează ei comportamentele, în compania câte unui bărbat ce se rezervă evaziv, între sclavi ai unor ticuri existențiale, eroina notează recoltele zilelor, cu observații ce se transformă în maxime, aforisme ale înțelepciunii scump și inutil plătite. Dar unde este adevărul? Mergând mai departe, o voce secundară dă cuvânt celor care au lovit-o prin grosolănie, indiferență, insensibilitate, adică. Le
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
stalinistť. Stalinist, fără Stalin adică. Bun stalinist. Bun român. Bun francez. (Cei cu Algeria franceză OAS). Bun comunist. Bun evreu. Flaubert: Sunt la fel de francez pe cât sunt de chinez." Cincisprezece ani mai târziu, în acea fază a liberalizării mereu în discuție, eroina este copleșită de bogăția vitrinei de librărie. Numai că plus ça change... Apoi, în pasul destinului, la 12/8/1986: "Halal debutantă! "La cinquantaine bien sonnée", "on the wrong side of fifty": nu degeaba par a-mi repeta privirile jenate
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
inel de mire (...)". Indiscutabil, colindele sunt o performanță semantică și prozodică cu atât mai originală, cu cât ridică la putere nestematele liricii noastre folclorice, cu toată poliedrica ei putere sapiențială, mitopoetică, emoțională. Cele unsprezece pseudoelegii, tot atâtea autoportrete, amintind de eroinele lui Strindberg și de psihodramele în peisaj din poezia lui Ion Vinea, se adaugă stenogramelor metabolizării doliului din ciclul "Clepsidra" și viziunilor prozopoematice din "Șase poeme-vitralii"; zări și etape ale celebrării florii abia înflorite, secerată de moarte și adusă la
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
toți naveta în sate și comune cu nume improbabile din Sectorul Agricol Ilfov. Experiență centrală în viața lor, de vreme ce, atunci cînd, în 1983, zece dintre ei, scriitori în devenire și cenacliști cu experiență, au început să scrie împreună un roman, eroina acestuia era o nobilă navetistă, iar cartea se numea Autobuzul de Însurăței. Și nu era un moment bun să te ocupi cu literatura în 1983: posesorii de mașini de scris aveau viață grea, căci numai ce se reintrodusese obligativitatea înregistrării
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
Michael Moore nu e atît de inteligent pe cît se crede". Nici cinematograful lui Tarantino nu scapă de blîndul tir godardian: "Nici Tarantino nu merge pînă la capăt. Nu se servește de camera de filmat ca să privească, plin de curiozitate, eroina sau decorul. Eu, dacă filmez fața prietenei mele, o fac sperînd să descopăr ceva ce nici ea nici eu nu văzusem"... Despre omul Tarantino zice că e un tip foarte gentil, care are calități, dar care "n-a făcut decît
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
de caracter ale acestor femei sînt dealtfel explicate (justificate) pe parcurs prin datele lor existențiale: copilării dificile, lipsite de securitate și dragoste maternă (Ursula, Melanie), trecerea de la o stare materială prosperă la una de privațiuni și greutăți (evreica Miriam, singura eroină spre care pare să se îndrepte simpatia neprecupețită a autorului, dar care are și ea, uneori, reacții brutale, de incomprehensiune, față de fiul ei, Matei). Iată cum un roman social devine în același timp, aș zice, și unul intimist, axat pe
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
urma soarta și pentru a nu rata astfel împlinirea pămîntescă a iubirii, să trădeze și să fugă în brațele jucătoarei de go. Dar ea îl respinge. Totul se întîmplă exact ca în finalul clasicului roman Principesa de Clčves, a cărui eroină, după ce rămîne văduvă, refuză să se alăture bărbatului pe care-l iubea, pentru că iubirea lui era vinovată de moartea unui soț respectat dar niciodată iubit. Dragostea, la Shan Sa, nu e romantică, nici liber-individualistă, deși nu mai puțin pregnantă: un
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-ar vrea ei prezentați. Acestea fiind zise, cred că mai pot exista eroi și eroine: nu înnăscuți, ci creați de împrejurări. LV. Folosești cu mare economie, dar și cu excelent efect, peisajul. Spre deosebire de majoritatea autorilor contemporani - chiar poeți - care fug de descrierea realistă demodată, atât de compromisă de Balzac și alții, faci din fiecare peisaj
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
o altă personalitate a lui Marie și, odată ce afli asta, scenariul devine ilogic, neexplicând deloc de ce comite ea crimele, de ce o cruță pe Alex pentru ca apoi să încerce s-o ucidă etc. Ironic, există o aluzie la potențialul lesbianism al eroinei, la atracția reprimată pe care ea o resimte față de colega ei, dar acest fapt nu explică prea multe... Ca film de groază, lungmetrajul poate satisface fanii genului. Nefiind însă unul, am găsit un singur element original: începutul, revelat apoi ca
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
și de jurnale ale lui Jane Austen - de Patricia Rozema. Ea păstrează o tramă aidoma celei din roman, numai că în afară de aceasta, n-a mai rămas nimic din Jane Austen. Fanny Price e feministă și anticolonialistă avant-la-lettre; spiritele frivole ale eroinelor austeniene au fost înlocuite de cinism sarcastic, ba chiar Fanny, privind direct în cameră, își bate joc de viața acestui tip de eroine numind-o "o succesiune rapidă de fleacuri". Rozema accentuează voit artificialitatea romanului prin câteva artificii, ca de
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]