247 matches
-
să știu. Praida: Drăcească abilitate!"218 În Hamlet și operele lui Camil Petrescu, ivirea duhului patern este augmentată de fenomene apocaliptice. Lui Horatio, strania înfățișare îi amintește de moartea împăratului Cezar, anticipată la acea vreme de un ansamblu de semne escatologice: morminte care se deschid, pete în soare și planete cu niște cozi de foc. Nu-i vine greu să realizeze că puternicul regat al Danemarcei va traversa momente de cumpănă: "Aceleași prevestiri îngrozitoare,/Ai soartei înainte-mergători/Și crainici ai restrișei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de mâncare. Pe cărți sta praful de un deget."267 Similitudinea spațiului interior a poeților Ladima și Eminescu, incuria în care se complac, se traspune în imaginarul cosmic al poeziilor. Înainte de a surprinde liric haosul ce premerge Genezei sau dezordinea escatologică, ei se așază, firesc, într-un univers domestic heteroclit. Comentând opera lui Xavier du Maistre, din perspectiva constelațiilor mitice, Gilbert Durand lansează ideea existenței unui voiaj sedentar aici. Acesta poate avea ca punct de plecare camera, urmată de exod și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
analiza, mai pe îndelete, ficțiunea iconică în secțiunea dedicată poeticii violenței, aici vom adăuga câteva observații cu caracter general și anticipativ. Observăm că imaginarul violenței, decupat în "cadre descriptive" care interferează cu diferite alte secvențe la nivel textual, captează elemente escatologice pe care le expune cu o detașare grotescă. Pathosul e suprimat în favoarea descrierii "la rece", semn al unui spirit anesteziat, abulic, incapabil să-și exprime trăirea emoțională. Iată un cadru de acest fel: "Morții adevărați și răniții adevărați umblă fără
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Regăsim mai târziu teatrul din Oklahoma, cu îngerii săi560, cuvintele sale evanghelice (cei din urmă vor fi cei dintâi, toată lumea e binevenită etc.), repetarea Cinei cea de Taină în care noii apostoli văd pâinea și vinul multiplicându-se. Un sens escatologic poate fi asociat acestor îngeri păzitori și acestei zeițe ale Americii care îi salută pe noii sosiți. Dar asocierea rămâne problematică, fiindcă dacă numeroase semne biblice și cristice parcurg povestirea, nimic nu spune că acestea trebuie luate la gradul întâi
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de faptul că, privind înapoi (s.m.), a văzut că șoferul murise. Eliade precizează de la început sursa gnostică a unor teme și motive din nuvelă, deși, în tratatele sale de istorie a religiilor 517 arată că aproape toate temele mitologice și escatologice folosite de autorii gnostici sunt anterioare gnosticismului stricto sensu, contribuția acestui curent fiind în reinterpretarea îndrăzneață și pesimistă a unor mituri și idei. Amnezia (sau uitarea propriei identități), somnul, captivitatea, căderea, nostalgia după țara pierdută sunt simboluri și imagini specific
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Despre cithared, "profetul lui Dionysos" (zeul la curțile cărora oamenii vor cunoaște beatitudinea fără margini - v. Dionysos sau beatitudinile regăsite, din Istoria credințelor...) și cel care "n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe escatologice"552, Eliade spunea că prestigiul său și episoadele importante din biografia sa amintesc de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește oamenii prin verb și poezie
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
jocurile de copii - considerate resturi din ceremonialele inițiatice și riturile agricole - Noaptea Sfântului Andrei, solstițiul de vară, misterul topitoriilor metalelor prețioase, teme care conduc către izvorul etern de creație, prezența fantastică 686). Teatrul înseamnă transpunerea unor scenarii "mitico-rituale", arhaice, soteriologice, escatologice, ritualice, erotice, inițiatice, simpla lor "desfășurare dramatică". Tetralogia de început cuprinde La început a fost sfârșitul, Războiul Troiei, Principatele unite și piesa al cărei erou este Brâncuși, geniul care ilustrează teza că artistul trebuie "să trăiască și să creeze incognito
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a memoriei. Nihilismul nu este întru totul contrar vestirii lui Dumnezeu; din contra, se poate afirma că „ceea ce se găsește la rădăcinile ni-hilismului zilelor noastre este în esență setea după Absolut pe care o experimentează omul”. Creștinismul, cu viziunea lui escatologică, poate oferi o ieșire pentru impasul unei culturi captivă în prezentism. Astă-zi, este în criză memoria: „Ceea ce riscă să dispară astăzi este trecutul, ca o continuitate a experienței, o înlănțuire de semnificații”. N-ar fi niciodată posibil, în timpul postmodernității, să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
băutură și renunțând să mai pună înaintea realității prezentului regretele pentru trecut și neliniștile pentru viitor. d) A ajuta la rezistența împotriva ispitei neo-păgâ-nismului. Până și în țările creștine se remarcă un evident simptom de criză, pierderea practico-existențială a dimensiunii escatologice. Dacă nu suntem escatologici, suntem „păgâni noi”. Viitor redus și insuficient este, prin urmare, și viitorul conceput de actualul vitalism. Este o ispită tipică acestei perioade de criză: „Acum, tocmai la sfârșitul creștinătății, în timp ce creștinismul se reformulează pentru oameni ca
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mai pună înaintea realității prezentului regretele pentru trecut și neliniștile pentru viitor. d) A ajuta la rezistența împotriva ispitei neo-păgâ-nismului. Până și în țările creștine se remarcă un evident simptom de criză, pierderea practico-existențială a dimensiunii escatologice. Dacă nu suntem escatologici, suntem „păgâni noi”. Viitor redus și insuficient este, prin urmare, și viitorul conceput de actualul vitalism. Este o ispită tipică acestei perioade de criză: „Acum, tocmai la sfârșitul creștinătății, în timp ce creștinismul se reformulează pentru oameni ca o problemă, păgânismul reînflorește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și pentru faptul că s-a accentuat foarte mult demnitatea credincioșilor, fie din partea Conciliului, fie de Codul de Drept Canonic (cfr. Cartea II: Il popolo di Dio). 6. Preotul nu este omul „lucrurilor penultime”. Toți creștinii trebuie să aibă sensul escatologic în prezența lor e-vanghelizatoare și sfințitoare în istoria oamenilor. Într-adevăr, aceasta o pretinde creștinismul ca religie a viitorului absolut. Animarea evanghelică a realităților pământești trebuie să se potrivească cu: 1) cu memoria bună a întregului nostru trecut, rădăcină ce
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
încă cu totul mântuirea noastră); 3) cu deschiderea spre viitorul ultim, deoarece numai la sfârșit harul creației și al istoriei salvifice va înflori în slava cerului trinitar. Se înțelege, însă, cât de mult îl privește pe preot să a-mintească perspectiva escatologică. Să nu uităm că politica este unul din penultimele bunuri care sunt importante pentru că sunt create de Tatăl și răscumpărate de Cristos, totuși nu sunt ultimele; de aceea, Sinodul Episcopilor din 1971 afirmă: „Prezbiterul, care este martorul realităților viitoare, trebuie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care este martorul realităților viitoare, trebuie să mențină o anumită distanță față de orice însărcinare sau pa-siune politică”. În sinteză, preotul nu se poate angaja în mod direct în animarea realităților pământești pentru că el este, prin consacrare și misiune, omul „rezervei escatologice” (J. B. Metz); es-te omul care anunță și solicită venirea împărăției, susținând aspirațiile de eliberare și de promovare prezente în istorie și contestând orice dominare asupra omului care nu este domnia iubirii Celui Înviat. 7. Preotul, omul amvonului și al
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
bine exemplificate de către companiile din SUA și guvernul american, prima forță în IT în lume, care au cheltuit între 150 și 225 miliarde $ (Dunn apud Myers, 2000) pentru a combate efectele negative ale Y2K - o combinație profitabilă între un milenarism escatologic și diverse interese economice - „efecte” care s-au rezolvat oricum de la sine! Un alt aspect al informatizării îl constituie faptul că organizațiile și-au dezvoltat sisteme de monitorizare a informațiilor pe care le vehiculează angajații, aceste sisteme fiind aplicate în
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
terorismul internațional modern a apărut prima dată, niciunul din grupurile teroriste identificate nu a putut fi clasificat ca religios. Teroriștii de azi privesc actele lor de moarte și distrugere ca o trecere sacramentală sau transcedentală către un nivel spiritual sau escatologic. Rezervările pragmatice ale teroriștilor laici nu i-au impresionat pe teroriștii religioși. Teroriștii laici pot vedea violența nedescriminatorie ca imorală. Pentru teroriștii religioși, violența nediscriminatorie poate să nu fie justificată moral, dar constituie o cauză dreaptă și necesară de promovare
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ta, Stăpâne îl va învinge dreptul pe cel păcătos, înainte chiar de pedeapsa hotărâtă de tine, Înțeleptule? Căci după cum se știe, în aceasta constă prefacerea existenței". Probabil de aceea este permanent amintită în textele sacre o regenerare universală, o înnoire escatologică, pentru ca materia și spiritul să-și regăsească pacea, armonia. Iar în noi, uneori, apar interferențe pe care căutăm să le-nțelegem. Unele tulburări neurono-gliale pot sugera aceste apropieri de masă și câmp biotic. Studiul și aplecarea asupra oamenilor ne poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
izvor, iar apa conduce prin tunelul inițiatic către originea focului. Din fântâna raiului țâșnesc cele patru râuri de care am amintit ducând înțelepciunea în cele patru zări un elixir al vieții. Cristelnița reprezintă intrarea într-o nouă dimensiune existențială și escatologică. Din centrul lumii izvorăște viața cosmică, iar după psihologia analitică a lui Jung eadevine, scăldând trupul, simbolul vieții interioare și al energiei spirituale, taina nerostită a sufletului așa cum îl vedem noi. De aceea tinerețea obținută prin baia într-o apă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
teză de doctorat, prezentată la Heidelberg sub conducerea lui Jaspers în 1926, se ocupa de filozofia religiei a lui Soloviov. La Paris, unde emigrase, a avut legături cu Berdiaev. Acesta, mai ales în Sensul istoriei (1923) și Eseu de metafizică escatologică (1941) concepuse, deja împotriva optimismului progresului și al "divinizării viitorului", motivul sfârșitului istoriei, inserându-l în cadrul unei escatologii milenariste. Kojève, în seminariile deja amintite despre Fenomenologia spiritului, este și el fascinat de teza "sfârșitului istoriei", dar o elaborează pornind de la
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Sufletul ne apare ca ceva care este dincolo de Eul personal și pe care Eul nu și-l poate reprezenta În planul conștiinței sale și nici prin acțiunile sale. Din acest motiv, trebuie să admitem că sufletul are un caracter pur escatologic. Corpul rămâne spațiul ființei mele, Eul este temporalitatea persoanei, iar sufletul, scăpând acestor două dimensiuni limitative, se proiectează În eternitate, având prin aceasta o semnificație transcendentă. De suflet se leagă destinul. Destinul sufletului se proiectează În viitor, Într-un viitor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma supremă și ultimă de eliberare a persoanei umane din situațiile Închise ale vieții. Ea este deschiderea, eliberarea totală, absolută a individului, experiența transcendenței. Mai mult chiar decât atât, creștinismul oferă perspectiva escatologică a fericirii, proiectată dincolo de lumea aceasta, În Împărăția lui Dumnezeu, ca o continuitate a vieții, considerată ca existență limitativă, Într-un spațiu atemporal, În care existența este deschisă și eternă, prin anularea oricăror limite. Semnificația fericirii ca experiență Fericirea este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu este o temă de speculație[...], ci un moment decisiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este anulat prin perspectiva transcendenței, al deschiderii de dincolo de moartea ființei. Dar această moarte va reprezenta nu Închiderea pe care o presupune perisabilitatea, ci deschiderea, ca formă de trecere dincolo, În registrul eternității, care anulează destinul, ca Închidere. Această speranță escatologică se transformă În năzuința spirituală a persoanei. Ea confirmă afirmația lui B. Spinoza: sentimus, experimurque nos aeternos esse - simțim și Înțelegem că suntem eterni (Eticaă. Împăcarea cu soarta este rezultatul acceptării și Înțelegerii continuității, și nu al unei atitudini prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de mii de ani a reprezentat „specimenul” minim nu doar al economiei rurale, ci și al civilizației religioase, a devenit acum „specimenul” minim al civilizației consumiste de masă. Biserica, în rigidul (și nereligiosul) său spirit practic și în triumfalistul optimism escatologic (acel Scop care, în mod atât de cumplit, i-a justificat toate mijloacele, de-a lungul istoriei), ignoră această transformare substanțială a Familiei; faptul de care ia notă este același act formal, și anume că Familia încă mai există (după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Rifondazione Comunista. Aceștia își pun nădejdile în mișcările sociale, la nivel național și mondial, percepute ca expresia aceleiași suferințe, prin urmare, ca actor colectiv radical. Cu toate că și-au extins câmpul de acțiune la cei săraci și excluși, își mențin tezele escatologice ale unei revoluții* izbăvitoare care ar trece neapărat prin preluarea puterii. Adeziunea lor la mișcarea „alter” vizează în primul rând transformarea acesteia în internaționalism*, ba chiar într-o a V-a Internațională care să poată să-i adune sub calificativul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]