168 matches
-
ungurii în retragere din calea sultanului Murad. Cade prizonier la turci, dar va face parte din suita sultanului și apoi a fiului acestuia, Mehmet. Odată ajuns la Constantinopol, Jean Ange, senzor al dezastrului anunțat, narează la persoana întâi tensiunea sfârșitului (escatologie) când timpul și viața omului își pierd orice valoare. Este un chinuit al dilemelor religioase și al cunoașterii de sine: nu mai deosebește imaginarul de real, orgoliul de rugăciune, insurgența de căință. Este un spirit renascentist, sfâșiat între Occident și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cădelnițe, chivoturi; icoanele sunt luate pentru ramele de aur și argint, sunt jefuite veșmintele liturgice, cărțile cu legături de fildeș. Măcelul și prăduirea ating apogeul. Apocalipsa nu iartă nici Mânăstirea Pantocratorului, de vreme ce altarul și icoanele ard sub ceaunul ienicerilor. Semnele escatologiei se adeveresc. Toată piața Coloanei lui Arcadius se umple de capetele demnitarilor greci momiți cu promisiunea de a forma noul guvern și asasinați. Mehmet, proclamându-se eliberator al poporului grec, promite să facă din Constantinopol cetatea regină a Orientului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
moarte, se năruie în neant odată cu ocuparea Poloniei. În 1943, evreii din localitatea mai răsărită și vecină cu Străveacul, Jeszkotle, sunt "pacificați", adică prinși, deportați sau masacrați pe loc de un Kurt ce se crede înger exterminator și agent al escatologiei universale. Rușii, sosiți în 1944, vor răscoli și ei Străveacul, aflat pe linia frontului. Casa lui Michal va fi dărâmată, satul, intrat pe mâna Omului Rău (care până atunci se dedase la omoruri doar în pădure), va fi pustiit. Străveacul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
O altă rușinoasă filiație Îl punea În legătură cu Școala de la Frankfurt, a „intelectualilor burghezi apropiați de clasa muncitoare”. Filosofia lui Bloch mai era alăturată neotomismului, vitalismului și, În general, filosofiei religiei: Bloch n-ar fi Înțeles marxismul decât sub forma unei escatologii, În prelungirea profeților din Vechiul Testament, chiar dacă era vorba despre o religie fără Dumnezeu. Dezgolite de orice partinitate (Parteilichkeit), concepțiile sale idealist-reacționare nu ar fi fost decât mașcate de terminologia marxista (cf. Kapferer...). Ultimul proces de „erezie” a fost cel Înscenat
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
bancare. Tehnicul are nu numai o dimensiune obiectuală, ci și una profund antropologică, producând o rezonanță socială, umană, spirituală. Orice nou artefact de acest gen este „prefațat” de o anumită „profeție” și produce, prin efectele sale, o adevărată „mitologie”, chiar „escatologie”. E Întâmpinat cu nerăbdare, cu Încântare, dar și cu frisoane. Integrarea lui În mod practic conduce la o reechilibare a sistemului de reprezentări, la o recalibrare a raportului dintre om și univers, la o redefinire a persoanei În consens cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
un rol foarte important în conservarea tradiției și în definirea identității naționale și religioase a evreilor de pretutindeni. Cele mai cunoscute sărbători sunt: * Sabatul. Este considerată „cea mai importantă sărbătoare religioasă iudaică”. Simbolic, ea recapitulează ritualic scena egipteană. Anunță deopotrivă escatologia cu beatitudinea ultimă ce va urma. Timpul de după timp este unul al mântuirii. Această condiție postistorică și primordială e anticipată și simbolizată de ziua de Sabat. Există în iudaism și un ritual special al mesei de Sabat. vineri seara, mama
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cabala a cunoscut diverse versiuni populare. Nu doctrina, ci personalitatea Maestrului contează. În joc era acum modelul omului sfânt, care va salva Israelul. Se transmite secretul căii mistice de la individ la comunitate. Avem de-a face cu o socializare a escatologiei. Trăirea și fer voarea religioase au cuprins întreaga comunitate. Povestirile hasidice (M. Buber) joacă acum un rol capital în viața comunităților religioase. În centrul lor se află țadicul - un fel de guru. astăzi, adepții hasidismului reprezintă versiunea ultraortodoxă a iudaismului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
părinții săi spirituali) spre altar, trecând prin pronaosul și naosul bisericii.” Pronaosul simbolizează „timpul istoric al bisericii, dar și timpul devenirii creștinului, de aceea se pictează în el scene din istoria Bisericii”. * Naosul semnifică consacrarea, deschiderea, Împlinirea timpului istoric în escatologie. De aceea pe bolta din naosul bisericii se pictează Mântuitorul Hristos binecuvântând lumea. În joc este întâlnirea dintre timpul istoric, social și ceea ce-l transfigurează Împlinindu-l: eonul. * Iconostasul separă naosul de altar. Este prefigurat „în vechiul Testament de perdeaua
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
păgân al Dioscurilor - cultul sfinților nemercenari, elogie rea eroilor păgâni - modul de scriere a vieții sfinților, inițierea păgână - explicarea sacramentelor creștine catehumenilor. Unii creștini refractari la stilul de viață creștin al imperiului s-au retras în pustie spre a mărturisi escatologia Bisericii și pentru a reface idealul primei comunități creștine. în istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportului BisericăStat. Exemplu: Împăratul cucerește lumea în cea mai profană manieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „După căderea Bizanțului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
al imperiului s-au retras în pustie spre a mărturisi escatologia Bisericii și pentru a reface idealul primei comunități creștine. în istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportului BisericăStat. Exemplu: Împăratul cucerește lumea în cea mai profană manieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „După căderea Bizanțului, acest vis escatologic s-a întrupat în imperiul rus ortodox și în statele balcanice.” religia devine funcția cea mai puternică a Statului omnipotent. Cu timpul, funcțiile politice și religioase devin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
noul început să fie unul autentic, eficient, însă, e necesar ca vestigiile lumii trecute să fie complet eradicate: "pentru ca ceva cu adevărat nou să poată începe, este necesar ca rămășițele și ruinele ciclului vechi să fie complet nimicite", fiindcă orice escatologie presupune și o cosmogonie ulterioară.115 Prestigiul originilor s-a păstrat și în modernitate, conchide Eliade, fapt vizibil în primul rând în Reforma luterană, care încerca recuperarea creștinismului incipient, pur, dar și în Revoluția franceză, care recupera discursiv Roma și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
liturgic care se sustrage timpului profan, prin imitarea lui Cristos ca model exemplar, prin repetarea liturgică a vieții de la nașterea la crucificarea Lui, prin contemporaneitatea cu El, creștinul necomemorând răstignirea ca eveniment istoric, ci reactualizând un mister (finalul timpului în escatologia creștină se referă doar la timpul profan).117 Mitul nu poate dispărea, deoarece unele din notele sale esențiale (modelul exemplar, repetarea) sunt inerente oricărei condiții umane, funcția mitică fiind îndeplinită chiar prin educație, prin cultura didactică.118 Eliade mai atrage
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
exersată față de obiect", nivel la care se petrece interferența erelor vârsta de aur -, a omului primordial, a revelației inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În orice caz, "a stăruit
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
piesă veche pusă în scenă în diferite zone și epoci, cu costume locale"136, iar mitologia este "cântecul imaginației inspirat de energiile trupului."137 Mitul îndeplinește patru nevoi umane în cele patru ordine de mistere: al cosmosului (aspect cosmogonic geneză, escatologie, ordine sau haos, inteligența conducătoare, legi naturale fixe ori absurd dezlănțuite, toate acestea pentru a localiza persoana într-un "context al sensului"), al naturii (aspect metafizic efortul de identificare a naturii realității, a Naturii), al relației cu ceilalți (aspect sociologic
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu) fisurile prin care se infiltrează iraționalul și mistica, opinează Jean-Bruno Renard.371 Astfel, creația SF oscilează permanent între alegoria demistificatoare și mitologia "iraționalizantă", apropiindu-se de genul fantastic, pe temele majore ale miturilor de origine (geneza, edenul), ale miturilor escatologie (sfârșitul lumii, apocalipsa, diluviul), nemurirea, infernul, problema răului etc. Preluând clasificarea tematică a Christinei Renard-Cheinisse, care identifica șase teme majore prin care aspectul religios este abordat în genul SF (demistificarea, descrierea religiilor prin prisma ceremoniilor cultice, aculturația religioasă, valorizarea gândirii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
La Catéchèse aux premiers siècles, Paris, 1968. Daniélou, J., Les Origines du christianisme latin, Paris, 1978. Daniélou, J., Message évangélique et culture hellénistique aux IIe et IIIe siècles, Tournai, 1961. Daniélou, J., Théologie du judéo-christianisme, Tournai, 1958. D’Anna, A., „Escatologia e Scrittura in Ippolito : speculazioni cronologiche, antiromanismo, antigiudaismo”, în Annali di storia dell’esegesi, 16/1, 1999, pp. 179-196. Davies, J.G., „The Genesis of Belief in an Imminent Parousia”, în Journal of Theological Studies, 14, 1963, pp. 104-107. De Labriolle
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Traité d’histoire des religions, Paris, 1983. Eliade, M., Aspects du mythe, Paris, 1988. Fabrini, F., Translatio Imperii. L’Impero universale da Ciro ad Augusto, Rome, 1983. Fernández, A., La eschatología en el siglo II, Burgos, 1979. Filoramo, G., „L’escatologia di Agostino tra tempo ed eternità”, în Atti delle III giornate patristiche torinesi, R. Ugolino (éd)., Turin, 2002, pp. 289-309. Firpo, G., Le rivolte giudaiche, Rome-Bari, 1999. Florovsky, G., „Eschatology in the Patristic Age”, în Studia Patristica, K. Aland, F.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sur le patriotisme romain dans l’Occident latin à l’époque des grandes invasions, Neuchâtel, 1967. Paulin, A., Saint Cyrille de Jérusalem catéchète, Paris, 1959. Pavel, A., Le Livre du prophète Daniel, Sibiu, 2000. Pedicini, C., „Il significato politico della escatologia di Ippolito di Roma”, în Annali della Facoltà di lettere e filosofia dell’Università di Napoli, 4, 1954, pp. 97-122. Penna, A., Principi e carattere dell’esegesi di S. Gerolamo, Rome, 1950. Peretto, E., La Giustizia, Rome, 1977. Perrin, M.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l’Apocalypse”, în Theologische Zeitschrift, 28, 1972, pp. 391-412. Prigent, P., L’Apocalypse de Saint Jean, Genève, 2000. Prigent, P.; Stehly, R. , „Les fragments du De Apocalypsi d’Hippolyte”, în Theologische Zeitschrift, 29, 1973, pp. 313-333. Prinzivalli, E., „Note sull’escatologia di Ippolito”, în Orpheus, 1980, pp. 305-333. Propp, V., La Morphologie du conte, Paris, 1970. R. Pettazzoni, Essays on the History of Religions, Leyde, 1954. R. Yates, „The Antichrist”, în Evangelical Quarterly, 46, 1974, pp. 42-50. Rahner, H., L’Église
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Opposition History under the Roman Empire”, în Clasical Philology, 25, 1940, pp. 1-21. Teyssedre, B., Le Diable et l’enfer au temps de Jésus, Paris, 1985. Thomson, L.L., The Book of Revelation. Apocalypse and Empire, New York, Oxford, 1990. Trapè, A., „Escatologia e antiplatonismo di Sant’agostino”, în Augustinianum, 18, 1978, pp. 237-244. Trites, A.A., The New Testament Concept of Witness, Cambridge, 1977. Trocmé, É., L’Évangile selon Saint Marc, Genève, 2000. Van der Woude, A.S. (éd.), The Book of Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Simonetti, op. cit., p. 6. . Regensburg, 1853, apud Simonetti, Bénédictions..., pp. 8‑9. . M. Simonetti, op. cit., p. 11. E. Prinzivalli face o demonstrație incontestabilă privind existența a două personaje cu numele Hipolit, unul milenarist, celălalt non‑milenarist, în articolul „Note sull’escatologia di Ippolito”, în Orpheus, 1980, pp. 305‑333. . P. Nautin, Hippolyte et Josipe. Contribution à l’histoire de la littérature chrétienne du troisième siècle, Paris, 1947; Idem, Lettres et écrivains chrétiens des IIe et IIIe siècles, Paris, 1961, pp. 177‑209
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sur Daniel, intr. de G. Bardy, text selectat și tradus de M. Lefèvre, op. cit. . IV, 13, 1; IV, 24, 7. . Vezi Maraval, Les Persécutions, pp. 55‑61. . Este, îndeosebi, cazul lui C. Pedicini, în studiul său „Il significato politico della escatologia di Ippolito di Roma”, în Annali della Facoltà di lettere e filozofia dell’Università di Napoli, 4, 1954, pp. 97‑122. . „Lumea” este supusă păcatului și trebuie răscumpărată prin jertfa lui Isus (In. 1,29; 3,17; 4,42); ea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cea de „puteri cosmice”? Comentariul lui Daniel înclină către această din urmă semnificație. În legătură cu acest termen, cf. O. Cullmann, Dieu et César, Paris, Neuchâtel, 1956, pp. 97‑120; F. Paschoud, Roma aeterna, Neuchâtel, 1967, p. 170. . Vezi A. D’Anna, „Escatologia e Scrittura in Ippolito: speculazioni cronologiche, antiromanismo, antigiudaismo”, în Annali di storia dell’esegesi, 16/1, 1999, pp. 179‑196. Acest articol prezintă foarte clar principalele trăsături ale anticristologiei lui Hipolit. . ∼ΣΦΒγΔ (Δ ϑ∈ 20Δ∴≅<, ≡ Δ6≅Η, ΛΒ∀Δ< ƒΦϑ4
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
A. Kalb, intr. și note de G. Bardy. Saint Augustin, La Cité de Dieu, trad. fr. G. Combès, revăzută și corectată de G. Madec, Paris, 1995. Am folosit această traducere. . Referitor la problema eshatologiei lui Augustin, cf. G. Filoramo, „L’escatologia di Agostino tra tempo ed eternità”, în Atti delle III giornate patristiche torinesi, Torino 23‑24 septembrie 2000, în curs de apariție. Cf. A. Benoit, Remarque sur l’eschatologie de S. Augustin, în M. Geiger (ed.), Gottesreich und Menschenreich, Bâle
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Atti delle III giornate patristiche torinesi, Torino 23‑24 septembrie 2000, în curs de apariție. Cf. A. Benoit, Remarque sur l’eschatologie de S. Augustin, în M. Geiger (ed.), Gottesreich und Menschenreich, Bâle, 1969, pp. 1‑9; A. Trapè, „Escatologia e antiplatonismo di Sant’Agostino”, în Augustinianum, 18, 1978, pp. 237‑244. . Despre milenarism, cf. M.G. Mara, „Agostino e il millenarismo”, în Annali di storia dell’esegesi 15/1, 1998, pp. 217‑230. Dosarul milenarist al lui Augustin cuprinde patru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]