115 matches
-
dritte Reich, 1923); marele Conducător istoric, Dux, pe care Îl regăsim la Marx și la Hitler (precum și, s-ar mai putea adăuga, În italianul Duce); Profetul unei Noi Ere, confundat uneori cu liderul (Marx, Hitler); și, În sfîrșit, ideea erei eschatologice - văzută ca o comunitate de persoane autonome, aflate În contact direct cu Sfîntul Duh, fără medierea sfintelor taine și a harului (comunism). Voegelin denumește „gnoză” marele curent milenarist-apocaliptic ce Însoțește creștinismul Încă de la origine. Atît pentru Taubes cît și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
concepțiile dinainte în articolele politice" (E. Simion), criticul încercând o interpretare obiectivă, departe de orice exagerări. La baza multor articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea și desfacerea, geneza și extincția, fundul cosmogonic și fundul eschatologic. De aici derivă toate atitudinile (miturile) poetului: lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a identificat o serie de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bolului, potrivit căruia, din punctul de vedere al contextului iudaic, simbolul funcționează în manieră deconstructivă: textul este simbolic nu pentru că trimite la ceva în afara lui, ci pentru că devine o modalitate concretă a Revelației. La fel cum revelația este plurală, orientată eschatologic, textul se rescrie în continua sa recitire: „The ultimate truth is that the text is a mere play of differences and displacements“. Ca simbol, textul capătă viață și trebuie, așadar, asumat în infinitatea scriiturii sale. Alegoria, după cum spuneam mai sus
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
un adevăr metafizic, ci o voce personală. În acest fel, Israel se constituie ca opoziție față de lume și, arată Taubes, ca posesorul unui sens singular: „Iar faptul că Dum ne zeul lumii rămâne și Dumnezeul lui Israel dă un avânt eschatologic apocalipticii iudaice“. Fapta poporului ales este, în virtutea singularității revelației care i se dă, și ea singulară, având un final absolut, irepetabil. Ea are loc în orizontul unei temporalități inedite, liniare. Acțiunea este asumată deplin, cu responsa bilitatea care decurge din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Kraft in der Geschichte fest.“ Faptul că mesianismul nu este la Benjamin o chemare explicită, iar ocazia manifestării sale este, de fiecare dată, secun dară în raport cu destinul triumfal al învingătorilor este important: el clarifică, de fapt, modul în care răscumpărarea eschatologică aparține, în mod privilegiat, ruinei și marginalului, având ca miză actualizarea potențialităților rămase în derivă în urma eșecului istoric. „Profetul care privește în urmă“ nu pro cedează hermeneutic, ci filologic. Trecutul nu anunță în ma nieră tipologică viitorul care îl va
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sesizarea acestuia în momentul disoluției pe care o provoacă singura alteritate radicală în raport cu lumea, cea divină. Din perspectiva acestei alterități, formele legale (mundană și mitică, deopotrivă) ale violenței fac vizibil stigmatul căderii ontologice a lumii, ca și necesitatea răscumpărării ei eschatologice. Filozofia istoriei este, după cum am încercat să arăt, o teologie politică, însă nu ca discurs sinteti zator între cele două, ci ca ireductibilă tensiune. Se justifică astfel și din perspectiva considerațiilor finale ale textului in tenția de a citi, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
indică una dintre mizele importante ale lecturii proiectului Passagen Werk și a unor scrieri despre lumea urbană, precum Copilărie berlineză...: posibilitatea unei interpretări teologice a modernității și a unor figuri importante descrise de Benjamin, precum cea a flaneurului. Particularitatea orientării eschatologice a fizionomiei orașului (și a fizionomistului acestuia) va sta, mai jos, în centrul discuției. Palmier identifică, tot în istoria interpretărilor lui Benjamin, o soluție „preliminară“: cea a lui Michael Löwy, pentru care problema unei „secularizări“ progresive a limbajului lui Bernjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
flaneurul dispune de o modalitate a cunoașterii care „salvează“ lucrul din statutul său de marfă și, concomitent, actualizează po ten țialitățile conținute în memoria colectivă a marilor bulevarde pe care le parcurge. Prin urmare, actul său epistemologic suportă o determinare eschatologică, în sensul schițat mai sus. În plus, prin modul în care aceeași cunoaștere dislocă dominația unor anumite forme sociale, reevaluează marginalitatea și descoperă rebuturile lăsate în urmă de progresul amețitor al epocii îi conferă o funcție politică importantă. Mai degrabă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu mește „ordinea profanului“ și „mesianic“. Ideologia progresului, tehnologia sau survenirea maselor ca subiect urban se instituie ca forme ale unui raport de forțe mundan căruia i se opune, după cum voi încerca să arăt, mișcarea regresivă a memoriei. In terpretarea eschatologică a conflictului se suprapune celei mar xiste, la fel cum momentul teologic al experienței este corectivul necesar, cu funcție hermeneutică, al celui politic. Din punct de vedere strict politic însă, experiența urbană se poate defini ca experiență critică a marginalului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ultimul îl asumă. Se poate spune că, dintre cele trei dimensiuni discutate ale experienței urbane, cea teologică funcționează oarecum ca diferență specifică a perspectivei autorului german. Teologia istoriei face ca orientarea gestului deconstructiv al experienței urbane să aibă un sens eschatologic, despre care am amintit deja. Pentru un locuitor al metropolei moderne, acest sens eschatologic particular se traduce în faptul că memoria capătă funcția de a restaura trecutul văzut ca posibilitate uitată a ruinei prezentului și de a regăsi înțelesul temporalității
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urbane, cea teologică funcționează oarecum ca diferență specifică a perspectivei autorului german. Teologia istoriei face ca orientarea gestului deconstructiv al experienței urbane să aibă un sens eschatologic, despre care am amintit deja. Pentru un locuitor al metropolei moderne, acest sens eschatologic particular se traduce în faptul că memoria capătă funcția de a restaura trecutul văzut ca posibilitate uitată a ruinei prezentului și de a regăsi înțelesul temporalității ca durată plecând de la momentul actual al crizei. În sens larg, pentru Benjamin experiența
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale progresului, în tr-unul traversat de adâncimi mesianice și întruchipări, urme materiale ale memoriei. După cum am încercat să arăt, acest act originar al experienței urbane, cel al memoriei, se desfășoară ca modalitate de cunoaștere (gestul epistemologic), ca așezare în dimensiunea eschatologică a istoriei (gestul teologic) și ca deconstrucție a reprezentărilor ideologice ale prezentului „învingătorilor“ (gestul politic). Imaginile dialectice ale Berlinului începutului de secol XX permit această triplă lectură, iar experiența urbană își găsește astfel, în Copilărie berlineză..., o ilustrare privilegiată. Figura
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și a națiunii, accentul cade acum pe r]splata personal] și pedeaps]. Unele secte evreiești, inclusiv fariseii și c]lug]rii care tr]iau pe lang] Marea Moart] (despre care se crede c] erau esenieni), au acceptat înv]ț]turile eschatologice; se poate ca prin aceste secte s] fi p]truns în creștinism și în etică creștin] aceast] viziune asupra lumii. Referințe: Bridge, E. W.: The Dwellers on the Nile (London: Religious Tract Society, 1926); (New York: Dover Publications, Inc., 1977). --------------: The
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sistemul grilelor lui de prelucrare și de codificare, pe coordonatele mentalităților generale. Încrederea în destinul justițiar, care, în urma vinei, atrage pedeapsa binemeritată, așează medievalitatea în descendența unei gândiri antice de tip mitic, la dispoziția unei divinități a cărei judecată, proiectată eschatologic, va reface în mod indubitabil dreapta ierarhie a valorilor (departe însă de justiția politică și de justiția de drept, așa cum erau ele definite și exercitate în practica multor state europene). Pe fundalul exemplelor din Geneză sau din Apocalipsă, anti-modelele regalității
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
schimba (Visele lui Mamer și Proorocirea Sibilei) și de a-și înfrânge frica de necunoscut. Moștenită din literatura bizantină și transmisă prin calendarele vremii, dar având o legătură mai veche cu civilizația greco-romană, literatura oraculară este ecoul "profan" al legendelor eschatologice. Ea răspunde unei preocupări obsesive pentru viitor, componentă permanentă a sensibilității umane, pe care o reflectă și o leagă de capacitatea de preîntâmpinare a situațiilor nefaste (Boia, Pentru o istorie a imaginarului 33). Biserica nu întârzie să reacționeze. Divagațiile tulburătoare
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care nu stă în puterile a ceea ce se află în tensiune, în mișcare, în puterile istoriei. E necesară o oprire a istoriei efectuată de sus, pentru ca omenirea să fie trecută la o existență supraistorică"41. În interpretarea Fericitului Augustin, făgăduielile eschatologice sunt deja incoativ realizate, sunt deja pe cale de a se înfăptui, dar nu pentru veacul acesta, în hoc saeculo, unde nu ne așteaptă decât tulburări, nenorociri, suferințe și ispitiri 42. Această lectură va fi preluată de întreaga tradiție exegetică occidentală
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
întrebarea de mai sus presupune acceptarea tacită a existenței unui sens al istoriei. Berdiaev consideră că finalitatea este intrinsecă istoriei prin chiar natura sa: Nicio concepție a istoriei nu este viabilă fără ideea de împlinire, deoarece istoria este, în esență, eschatologică"76. A găsi un sens istoriei este și, uneori, chiar un sfârșit, este obiectul filozofiei speculative a istoriei, ilustrată, printre alții, de Hegel și Marx. În afară de ispita de a descoperi sensul ultim al istoriei, filozofia speculativă sugerează scenarii paralele ale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Yahwe. Ele își dezvăluie coeziunea lor intimă, dovedindu-se expresia concretă a unei aceleași, unice, voințe divine. Faptele istorice devin astfel situații ale omului față de Dumnezeu, și ca atare capătă o valoare religioasă 30. Profetismul ebraic dobândește o conotație mesianică, eschatologică odată cu Deutero-Isaia sau cel de-al doilea Isaia, cum este cunoscut autorul capitolelor 40-55 din Cartea lui Isaia. Textul a fost redactat în ultimii ani ai exilului babilonian, de către un autor necunoscut. Mesajul contrastează puternic cu celelalte profeții, mai întâi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
populus latinus, cu "dușmanii poporului ales". Toți năvălitorii barbari, francii, normanzii, germanii, joacă rolul pe care îl avuseseră asirienii în istoria poporului evreu. Distingem o incipientă "conștiință națională", sprijinită de o bogată mișcare profetică, străbătută de viziuni apocaliptice și nădejdi eschatologice 76. Asemănarea cu poporul ales nu este lipsită de o nuanță critică. Tragedia evreilor, afirmă Joacchino, este că ei "au refuzat să se schimbe odată cu timpurile". Dar oare creștinii s-ar schimba dacă, chiar astăzi, ar reveni Mesia? Odată cu Renașterea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este acolo, definiția este inadecvată"110. Păcatul lui Hegel este de a fi absolutizat nu doar Spiritul, reducând taina Sfintei Treimi la o abstracție filozofică cognoscibilă, ci și forma de guvernare a timpului său, monarhia constituțională, amputând astfel orice proiecție eschatologică. Pentru urmașul său, Feuerbach, Dumnezeu este proiecția omului conștient de propria infinitate. La Hegel, Dumnezeu apare prin om, la Feuerbach omul îl creează pe Dumnezeu după chipul său. Din punctul de vedere al lui Marx, Feuerbach l-a adus pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
revelația omului 114. Ideea mesianică a evreilor ca popor ales al lui Dumnezeu este transferată unei clase, adică proletariatului 115. Această trăsătură îl îndreptățea pe Berdiaev să afirme: " Cred că socialismul este bazat pe un principiu religios ebraic, pe mitul eschatologic și pe dualismul profund al conștiinței iudaice, care s-a dovedit a fi tragic nu doar pentru istoria evreilor, ci și pentru aceea a omenirii"116. Comunismul rus, continuă filozoful rus, este versiunea cea mai secularizată a mesianismului. Ca evreu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
tangibilă"130, Bultmann, împrumutând din filozofia lui Heidegger, care folosește conceptul de viitor în sensul de posibilități ale existenței umane, face o separație netă: "Iisus cel istoric nu este kerygma... pentru că în kerygma Iisus ne întâlnește ca Hristos adică fenomenul eschatologic prin excelență." 131. După Bultmann, istoria universală s-a sfârșit odată cu Hristos, care anunță eshatonul, fapt ce ar face futilă orice teologie a istoriei. Răspunzându-i, Pannenberg nuanțează că sfârșitul este numai anticipat în Învierea lui Hristos, și tocmai acest
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Geshichte, 1961), Pannenberg și un cerc format din prietenii săi (Rolf Rendtorff, Trutz Rendtorff, Ulrich Wilkens) au propus o teologie a istoriei care ancorează fără putință de tăgadă viața și minunile Mântuitorului în cadrul istoriei universale, abordându-le dintr-o perspectivă eschatologică (tocmai acest eseu a constituit inspirația noastră pentru a scrie lucrarea de față). Teologia istoriei este atât Cuvânt, cât și eveniment, atât kerygma, cât și acțiunea lui Dumnezeu în lume. În eseul amintit, Pannenberg formulează șapte teze dogmatice cu privire la doctrina
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
revelației la sfârșitul istoriei își are explicația în caracterul indirect al revelației. Odată cu exilul babilonian, profeții plasează evenimentul mesianic undeva în viitor, prezentul fiind cufundat total în obscuritate. Eonul actual este acela al suferinței, al încercărilor, și numai odată cu inaugurarea eschatologică a noului eon sensul timpurilor prezente va fi dezvăluit, întreaga istorie a lumii desfășurându-se după un plan divin. Extinderea Istoriei Mântuirii (Heilsgeschichte) la toată istoria universală era deja vizibilă la profeții mari ai lui Israel, care tratau regatele lumii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
dăm seama. La a doua venire, se va întâmpla pe scară cosmică ceea ce la prima venire s-a înfăptuit doar în Mesia. În soarta lui Iisus, Dumnezeul lui Israel este descoperit ca Dumnezeu ascuns, iar Învierea celui răstignit este revelația eschatologică a lui Dumnezeu ca Sfântă Treime. Până la Parusia, nicio revelație de asemenea anvergură nu mai poate avea loc28. Istoria după Hristos poartă amprenta Lui, sau, cum constată cu amărăciune Blaise Pascal, Iisus va fi în agonie până la sfârșitul lumii. Uneori
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]