90 matches
-
în sensul modern. Or, aceste ordine prerevoluționare erau niște grupări stratificate în competiție. Revoluția Franceză este mai bine interpretată ca rezultat al rivalității dintre „ordine” sau „stări”, decât ca o înfruntare „orizontală”; starea a treia era un ansamblu ierarhizat. În eschatologia marxistă, Revoluția Proletară a viitorului trebuie să fie prima revoluție ale cărei fructe nu vor fi acaparate de o minoritate, întrucât clasa muncitoare revoluționară nu va mai fi încorporată într-un ansamblu ierarhizat. Ea va face revoluția pentru ea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Niculina se observă că-și schimbă zilnic coafura, uneori, chiar și vârsta, ea intră în alt rol cu o foarte mare ușurință. Pandele vede în teatru calea spre libertatea absolută, căci „spectacolul dramatic ar putea deveni, foarte curând, o nouă eschatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii“. Mesajul actorilor trebuie descifrat cu cât mai repede, cu atât mai bine „Atenție! [strigă A.D.P.] spectacolul nostru, chiar dacă vă tulbură sau vă indignează, este purtătorul unui totul pare o ghicitoare, cu rol de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
un final apocaliptic, spre eshaton. Căderea din Rai sau "căderea în Istorie", dacă ne este îngăduit să-l parafrazăm pe Cioran, își găsește teodiceea, justificarea divină, numai la sfârșit, când "timpul istoric este aproape suprimat într-un raccourci al perspectivei. Eschatologia (eschatia) se profilează pe orizontul imediat, suprimând imensa desfășurare a secolelor intermediare"37. Cu privire la eshaton însă, concepția iudaică îl situează în eonul acesta, al imanenței, ca o încununare a istoriei, în timp ce creștinismul, în general, îi conferă dimensiunea transcendenței, a ieșirii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lectură va fi preluată de întreaga tradiție exegetică occidentală, devenind normă. Eshatonul presupune nu o evoluție, un progres, ci acel inefabil împărtășit cu riturile de trecere, cu marea pe-trecere, o mutație nu doar axiologică, ci ontologică. Între istorie și eschatologie există, după episcopul african, un dualism ireductibil. Ceea ce le unește însă asimptotic sunt, așa cum am amintit, acei kairoi ai istoriei. Eshatonul nu este doar sfârșit (finis), el desemnează în același timp și scopul (telos). Dacă sfârșitul limitează și separă, uneori
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a ordinii universale, o schiță care s-a dovedit capabilă a anihila vechea teamă de soartă și noroc. Eshatonul nu doar delimitează progresul istoric printr-un sfârșit, ci îl și articulează și împlinește printr-un scop bine definit"43. Deși eschatologia clasică este, prin excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
progresul istoric printr-un sfârșit, ci îl și articulează și împlinește printr-un scop bine definit"43. Deși eschatologia clasică este, prin excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et nunc45. Tocmai această eschatologie realizată, prezenteistă, a făcut posibilă infiltrarea concepțiilor platonico-eleniste care vedeau sfârșitul ca fiind deja prezent, aici și acum
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et nunc45. Tocmai această eschatologie realizată, prezenteistă, a făcut posibilă infiltrarea concepțiilor platonico-eleniste care vedeau sfârșitul ca fiind deja prezent, aici și acum, respingând astfel eschatologia exclusiv futuristă și apocaliptică de sorgine iudaică, unde eshatonul este integrat și asumat doar ca act final al evoluției
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et nunc45. Tocmai această eschatologie realizată, prezenteistă, a făcut posibilă infiltrarea concepțiilor platonico-eleniste care vedeau sfârșitul ca fiind deja prezent, aici și acum, respingând astfel eschatologia exclusiv futuristă și apocaliptică de sorgine iudaică, unde eshatonul este integrat și asumat doar ca act final al evoluției istorice. Timpul liturghiei este un kairos suspendat în veșnicie, amintind că Iisus se află în agonie, pe cruce, până la sfârșitul veacurilor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Acum, când pedeapsa era împlinită, Yahwe reînnoia legământul Său. De data aceasta, Legământul urma să fie veșnic și răscumpărarea irevocabilă. Osea, Ieremia, Iezechiel își proclamaseră credința în răscumpărarea lui Israel. Dar autorul lui Deutero-Isaia este primul profet care elaborează o eschatologie. El vestește zorii unei ere noi. Al doilea Isaia prezintă inaugurarea unei noi epoci ca o istorie dramatică, comportând o serie de acte prodigioase hotărâte de Dumnezeu, de la dărâmarea Babilonului până la întoarcerea lui Yahwe în Sion. De la Deutero-Isaia iminența eshatonului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
un timp mesianic, și odată cu Pogorârea Sfântului Duh a început curgerea acestuia. Sfântul Irineu spune că Dumnezeu și-a trimis profeții "pentru a obișnui omul pe pământ să-i poarte Duhul". (Adversus Haereses, IV, 14, 2). Acest timp reflectă, paradoxal, eschatologia incoativă (în curs de realizare), "deoarece chiar fiind perfect real, caracterul său mesianic este încă în devenire, în fieri"51. Acest timp al păresimilor ar trebui să fie și un timp de penitență și convertire. Sfântul Irineu este primul care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
atât sacră cât și profană, ca un proces călăuzit de cunoașterea divină. În lipsa unei monarhii universale, crezul mântuitor al creștinismului nu s-ar fi putut răspândi în toată lumea locuită. Creștinii sunt cetățenii naturali și adevărați ai Imperiului Roman 57. În eschatologia orientată către lume a lui Eusebiu, Imperiul Roman era predestinat să se transforme într-un regat al lui Dumnezeu. Eusebiu este îndeobște cunoscut pentru teologia sa politică, formulată în De laudibus Constantini cu ocazia Tricenaliei (336) acestuia, în care împăratul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
eternei reîntoarceri în Așa grăit-a Zarathustra, unde descrie fiecare moment ca pe o ușă care se deschide în ambele sensuri. În orice moment există o repetiție de momente infinite, și orice moment este o afirmare a vieții. Aceasta este eschatologia lui Nietzsche 125. De aici refugiul său în studiul disciplinelor clasice, al antichității grecești și tragediei antice. Prezentul este pentru el decadent, viitorul sumbru, doar trecutul, și anume tragedia antică, îi mai oferă calea spre afirmarea și triumful vieții. La
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
primirii Decalogului sau chiar propovăduirea lui Iisus. • Kerygma este inovația care apare odată cu Noul Testament ca proclamație apostolică. Este mesajul evanghelic răspândit în lume de apostolii inspirați de Duhul Sfânt ca o relatare asupra revelației lui Dumnezeu în Iisus Hristos 34. Eschatologia ontologică a lui Pannenberg afirmă clar că ideea de Dumnezeu nu se bazează pe inferențe logice sau speculații filozofice, ci pe revelarea de sine a lui Dumnezeu în istorie 35. Această Revelație de Sine este indirectă deoarece se desfășoară progresiv
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
timp, la definirea personajului istoric, prin utilizarea informațiilor furnizate de martorii oculari sau pe cale orală. Relatarea sa se concretizează în prima lucrare de istorie creștină 49. Dacă în prima parte a creștinismului primar teologia istoriei este dominată sau confiscată de eschatologie, odată ce așteptarea iminentă a Parusiei a trecut printr-o criză, la sfârșitul secolului I, comunitatea creștină se reorientează pe termen lung, adaptându-se la lume și integrând istoria în iconomia mântuirii. În această redefinire a viziunii asupra istoriei opera lucană
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lui Dumnezeu este percepută ca desfășurându-se în istorie 5, am putea conchide că profeția este specifică evreilor, în timp ce viziunea apocaliptică, în accepția sa actuală, este dăruită creștinilor. Desigur, această constatare este relativă și aleatorie. În concepția ortodoxă există o eschatologie particulară, axată pe mântuirea personală, și una universală, urmare directă a Judecății de Apoi. Elementele eshatologiei universale în această viziune ar fi: desăvârșirea lumii trecute prin sfârșitul formei actuale a ei; a doua venire a lui Hristos; învierea generală a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trupurilor celor de pe pământ; Judecata universală din urmă; viața veșnică întru fericire sau nefericire 6. Abia la Judecata de Apoi se va descoperi sensul istoriei omenești ca operă comună a întregii omeniri în care fiecare individ își are importanța lui. Eschatologia sau teologia zilelor de pe urmă orbitează în jurul profețiilor descrise de Sfântul Ioan în cartea care încheie canonul biblic, Apocalipsa. Deși canonicitatea ei este contestată de unii protestanți (ca de pildă Calvin), ermetică și chiar obscură, Apocalipsa sau Cartea Revelației a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
recunoscută în întregul univers. Se va putea edifica astfel acea civitas terrena spiritualis descrisă de Sfântul Augustin. Autorii medievali i-au dat numele de Sancta respublica christiana sau ceea ce numim creștinătatea 10. Există un mod superficial de a vorbi despre eschatologie; este cel care constă în a voi să se determine fie timpul în care va avea loc judecata, fie categoriile pe care le va institui. Primul ne apropie mai mult de Nostradamus decât de Sfântul Ioan, al doilea ne duce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pe care le va institui. Primul ne apropie mai mult de Nostradamus decât de Sfântul Ioan, al doilea ne duce la un fariseism care afirmă că doar ceilalți sunt vinovați. Există însă și un alt mod de a vorbi despre eschatologie, anume acela care ne amintește că trăim timpurile din urmă, adică suntem în proximitatea spirituală a lumii viitoare 11. Spre ultimul mod de interpretare înclinăm și noi în lucrarea de față. Nu neapărat că acestea ar fi timpurile din urmă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Apocalipsa după Ioan 20, 3-7. 41 D. Stăniloae, op. cit., vol. 3, p. 248. 42 Cf. H.I. Marrou, op. cit., p. 187. 43 Löwith, op. cit., p. 19. 44 Sintagma este avansată de părintele Georges Florovsky, însă conceptul apare și la Oscar Cullman (eschatologie anticipată) sau C.H. Dodd (eschatologie realizată). Sub forma eschatologiei consecvente îl întâlnim la Albert Schweitzer, în timp ce teologul protestant Rudolf Bultmann, sub influența lui Heidegger, optează pentru o eschatologie existențială. H.I. Marrou alege o eschatologie incoativă (pe cale de a se înfăptui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
41 D. Stăniloae, op. cit., vol. 3, p. 248. 42 Cf. H.I. Marrou, op. cit., p. 187. 43 Löwith, op. cit., p. 19. 44 Sintagma este avansată de părintele Georges Florovsky, însă conceptul apare și la Oscar Cullman (eschatologie anticipată) sau C.H. Dodd (eschatologie realizată). Sub forma eschatologiei consecvente îl întâlnim la Albert Schweitzer, în timp ce teologul protestant Rudolf Bultmann, sub influența lui Heidegger, optează pentru o eschatologie existențială. H.I. Marrou alege o eschatologie incoativă (pe cale de a se înfăptui), formulă folosită, susține el, chiar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
vol. 3, p. 248. 42 Cf. H.I. Marrou, op. cit., p. 187. 43 Löwith, op. cit., p. 19. 44 Sintagma este avansată de părintele Georges Florovsky, însă conceptul apare și la Oscar Cullman (eschatologie anticipată) sau C.H. Dodd (eschatologie realizată). Sub forma eschatologiei consecvente îl întâlnim la Albert Schweitzer, în timp ce teologul protestant Rudolf Bultmann, sub influența lui Heidegger, optează pentru o eschatologie existențială. H.I. Marrou alege o eschatologie incoativă (pe cale de a se înfăptui), formulă folosită, susține el, chiar de Fericitul Augustin. 45
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
avansată de părintele Georges Florovsky, însă conceptul apare și la Oscar Cullman (eschatologie anticipată) sau C.H. Dodd (eschatologie realizată). Sub forma eschatologiei consecvente îl întâlnim la Albert Schweitzer, în timp ce teologul protestant Rudolf Bultmann, sub influența lui Heidegger, optează pentru o eschatologie existențială. H.I. Marrou alege o eschatologie incoativă (pe cale de a se înfăptui), formulă folosită, susține el, chiar de Fericitul Augustin. 45 Cf. Daniel Benga, " Întâlnirea între istorie și eshaton în teologia și viața Sfinților Trei Ierarhi", în Studii teologice, nr.
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
conceptul apare și la Oscar Cullman (eschatologie anticipată) sau C.H. Dodd (eschatologie realizată). Sub forma eschatologiei consecvente îl întâlnim la Albert Schweitzer, în timp ce teologul protestant Rudolf Bultmann, sub influența lui Heidegger, optează pentru o eschatologie existențială. H.I. Marrou alege o eschatologie incoativă (pe cale de a se înfăptui), formulă folosită, susține el, chiar de Fericitul Augustin. 45 Cf. Daniel Benga, " Întâlnirea între istorie și eshaton în teologia și viața Sfinților Trei Ierarhi", în Studii teologice, nr.1 (2006), p. 7. 46 Ioannis
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
secolele al XVI-lea și al XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice ținând de o cogitatio mortis deloc circumstanțială), iminența morții făcând emergent un vădit interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul” conjugal) de a dirija bunurile pe care le stăpâneau și de a-și împărți averea, testamentele - participând la păstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spaimă sau de teroare, ceea ce explică, în bună măsură, succesul terapeutic al creștinismului de mai târziu, al cărui traseu în istoria religiilor indică și un alt aspect, și anume că, până la orfici (dar nici aici integral, dacă ținem cont de eschatologie...), cultura pe care au trăit-o strămoșii noștri a fost o cultură a spaimei. Iubirea vine mai târziu, izbăvitor și corectiv, ceea ce duce și la concluzia că ea se poate învăța, poate fi dobândită prin aculturație, în timp ce spaima sau teroarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]