203 matches
-
a durat 7 sau 70 de ani; eu nu discut organicitatea și viabilitatea existențială a sistemului (respectiv calitatea de a avea sau nu o esență ontologică), ci modelul teoretic după care el este construit (care poate fi arhetipal, adică centrat, esențialist, sau anarhetipal, adică descentrat și relațional, pluralist). Nu Îmi propun, prin conceptele de arhetip și anarhetip, să discut natura realității sociale, ci doar teoriile și scenariile prin care ideologiile respective Își propun să explice aceste realități. Nu discut istoria, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o anumită generalitate a crizei. Sper să nu mă dovedesc un ucenic al tezelor conform cărora avem un interior pe care nu știm să-l reprezentăm ori pe care Îl reprezentăm Împotriva voinței noastre. Corin Braga: Nu ești adică un esențialist, cum erau analiștii din perioada interbelică, preocupați să identifice o esență a românității, a nației etc. Marius Jucan: Exact. Ruxandra Cesereanu: Textul tău, Marius, pornește de la termenul tranziție sau propune ca bază de lucru acest termen pentru reconfigurarea societății civile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prăbușire a modelelor tari, pe care Îl resimțim ca o criză, este un lucru bun care creează germenii unei stări noi, mai potrivită pentru condiția noastră actuală, hai să nu spun postmodernă. A spune că trăim o criză a modelelor esențialiste Înseamnă că dorim de fapt o reinstaurare a lor, pe când poate că adevărata luciditate constă În a conștientiza efemeritatea lor. Când Marius invoca ideea că România contemporană alcătuiește o societate anarhetipică am impresia că accentul e pus mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cărțile de dinainte, ale șaizeciștilor. Nu cred că conceptul de generație este unul care n-ar fi operant, atât la nivelul sociologiei culturale, cât și la nivelul istoriei literare. Marius Lazăr: Este foarte bun În măsura În care nu conduce la o viziune esențialistă. Nu tratează grupurile ca niște blocuri, și așa mai departe... Sanda Cordoș: În ultimii săi ani, Mircea Nedelciu a avut o rubrică În Formula AS, care ar merita la un moment restituită sub forma unei cărți, pentru că scriitorul a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Val d'Aosta, Bolzano, Alsacia, Țara Bascilor, Catalonia etc.). Partidele altădată "etnice" au renunțat treptat, îndeosebi în contextul schimbărilor majore în structura etnolingvistică a populației și al celor survenite ca urmare a adoptării paradigmelor politice europene, la discursul de tip esențialist în favoarea unuia mai puțin rigid și care integrează o dimensiune nouă, teritorial-identitară. Deși sunt prezentate în continuare drept partide de apărare a periferiei, autonomiste (în termenii lui Seiler) sau non-naționale (Pilet), o importantă parte a acestor partide nu mai pot
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
este atribuită și lirismului care contrabalansează, de fapt, definiția aceleiași literarități, impunându-se ca un criteriu determinant ce, în planul receptării, corespunde evident emoției estetice. Pornind de la această perspectivă bipartită a literarității, G. Genette constată discriminarea nefondată, indusă de "poeticile esențialiste", prin includerea în câmpul literar doar a "texte(lor) a priori marcate de pecetea generică, sau mai degrabă arhigenetică, a ficționalității și/sau a poeticității", în detrimentul celor foarte multe și variate care alcătuiesc "literatura neficțională în proză", adică "istoria, elocvența
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comunicării, unei retorici a persuasiunii. De altfel, pledoaria autoarei se focalizează pe ideea literarității demersului publicistic al unui Eminescu, nemutilat ideologic, care, înainte de orice, trebuie "lăsat să redevină scriitor"42. La fel, gazetăria polemică argheziană, recitită astăzi fără prejudecățile "poeticilor esențialiste" (dacă e să recurgem din nou la terminologia lui Genette), este, mai întâi de toate, parte a creației unui scriitor ale cărui talent și originalitate nu mai sunt, astăzi, puse la îndoială. Prin această cheie ar trebui reconsiderată toată publicistica
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
termeni de "cultură" atinge un ansamblu de sectoare considerate actualmente "problematice" din punct de vedere social (pentru a nu cita decât două exemple, protejarea împotriva SIDA a populației alohtone în sănătatea publică sau disidența suburbiilor cu majoritate alogenă). Dincolo de evidența esențialistă argumentată de nenumărate ori, reproducerea sub figuri variabile și evolutive a răspunsului "culturalist", căruia îi face ecou interiorizarea statutului cultural de către actorii aflați în poziție dominantă, nu-l poate lăsa indiferent pe antropolog; el observă astfel o alunecare deosebit de importantă
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
naționalismul zămislește națiunile, și nu invers" (id., p. 88). Unele etnii tind să treacă de la un status modernist la unul primordialist, adică de la coeziunea etnică bazată mai mult pe factori culturali și istorici, la cea fundamentată pe un statut "ontologic esențialist". Pentru a reliefa teoria lui Gellner, putem oferi un exemplu valabil și astăzi: în cazul minorităților kurde din Irak, Iran, Turcia și Siria, reprezentate prin populații tribale aflate într-un stadiu predominant agrar, această tranziție de la coeziunea etnică la cea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
moderniști, iar 24% (44 de milioane) ar fi transmoderniști. Tendința crescătoare, nouă este transmodernistă, femeile fiind de două ori mai receptive decât bărbații la noutate. Transmodernismul ar cunoaște două aripi: Core Cultural Creatives și Green Cultural Creatives. În alte cuvinte, "esențialiștii" și "ecologiștii". Primii sunt concentrați spre psihologie, spiritualitate, exotic și straniu, spre idei noi, spre probleme sociale și feministe, fiind gânditori de "graniță" (leading edge), topos în care se produc schimbările. Statistic, sunt 10,6% din populația adultă (20 de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de "emergență a literaturii" evocă aceeași tentativă de a deschide sfera obiectelor și activităților literare dincolo de definiția canonică și normativă a corpusului unei literaturi: "În consecință, voi reformula sintagma tradițională "literaturi emergente" ca "emergență literară" pentru că cea dintâi are conotații esențialiste și monologice care contrazic realitatea dinamicii literare". 67 Heliade Rădulescu, "Barbu Paris Mumuleanu", p. 316. 68 Ibidem. 69 Vasile Gr. Pop, Conspect asupra literaturei române și scriitorilor ei de la început și până astăzi în ordine cronologică, I, Tipografia Națională C.N.
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
15). Punctul nevralgic al acestor tensiuni este reprezentat de problema naturii „adevărului”, „cunoașterii” și „cercetării” - lămurirea acestora depășind cu mult scopul cărții de față. În afară deviziunea postmodernă prezentată mai înainte, în lumea științifică de azi mai există perspective realiste, esențialiste sau istorice, care examinează povestea sau orice altă relatare verbală ca pe o reprezentare (mai mult sau mai puțin exactă) a realității exterioare sau interioare. În cadrul acestui domeniu contestat, poziția noastră este una de mijloc. Nu suntem de partea relativismului
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
încurajatoare modificări. Jorje Volpi, tânăr scriitor mexican, ce face parte din așa-numita "generație crack", în articolul Sfârșitul prozei latino-americane, spune că în spatele multiculturalismului militant al multora din universitarii europeni și americani se ascunde în prezent o viziune reificata și esențialista a identităților, care, în numele diversității și al apărării acesteia, generează o serie de atitudini protecționiste și paternaliste, la fel de conservatoare că cele ale marelui public. Deși obiectivul lor este, în principiu, salvarea particularităților, "rezultatul final este transformarea unei culturi într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pornind de la noțiunea de valoare intrinsecă, atunci vom ajunge la ecocentism. Etica tradițională presupune că moralitatea are legătură numai cu relațiile dintre oameni și că numai oamenii sunt purtători ai valorilor etice. Teoriile dreptului natural iau în considerare în mod esențialist ceea ce ține de natura ființelor umane. Teoriile drepturilor omului pornesc în mod explicit de la drepturile ființelor umane. Teoria deontologică a lui Kant are în vedere omul ca agent rațional și valoarea omului ca "persoană". În teoria marxistă omul este tot
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de a acționa la distanță de conducătorii politici, îi determină pe membrii societății civile să se conducă singuri, să fie încrezători în ei înșiși. Și nu numai că diferitele tipuri diverse și complexe de viață din cadrul societății civile slăbesc noțiunile esențialiste despre condiția umană ("locuitorul Societății Civile... este complet diferit de membrii altor tipuri de societăți. El nu este doar un om-ca-atare [sic]", scrie Gellner). Printre alte atracții ale societății civile este și faptul că mulțimea de rețele de activități și
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
presupune dificultăți teoretice deosebite, subminând o mare parte din cunoașterea produsă de o astfel de muncă, fiind nevoie de o reflecție susținută privind metodologia studierii identității ca și construct social. Cheia sugerată este de a se muta atenția de la definițiile esențialiste ale actorilor din politica mondială și de la presupusele lor interese către procesele retorice prin care antreprenorii politici încearcă să reconfigureze granițele acțiunilor legitime și, prin urmare, granițele actorului în numele căruia acțiunea este performată.231 Patrick T. Jackson este de părere că
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pregătită cu necesitate de o rezonanță internă a conștiinței, mai exact de omogenitatea acesteia cu fondul emergent al sunetelor, cu sonoritatea însăși care nu trimite la o calitate a unei note percepute, ci la proprietatea esențială a sensibilității. Acest limbaj esențialist nu revine la o metafizică naivă, ci verifică nuanțele cele mai fine ale experienței. Henry caută de fapt materia fenomenologică ce poate da seama de momentul impresiei originare (când începutul unei percepții radicale coincide cu sfârșitul). Privită ca simplă saturare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conținut care permite dezvoltarea minții. Negând necesitatea orientării practic - utilitariste, noul curent consideră că nu există nici un motiv pentru diversificarea metodelor de instruire. Învățământul trebuie să ofere o educație nediferențiată în cadrul căreia elevii să cunoască valorile perene și stabile. Pedagogii esențialiști propun un învățământ teoretic, analitic și integrativ care consideră trecutul o sursă de cunoaștere și pregătește intelectual prin transmiterea moștenirii culturale. Un grup de intelectuali considerați gânditori de frontieră propun reconstrucționalismul, o mișcare culturală care promovează o instituție școlară capabilă
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
în ordine absolută („substanțială”) - sau, în termenii specializați ai Doctrinei substanței, intuirea, în forma „prezenței”, a structurii axiale, orientate noosic, materialitate („necesitate”)/ spiritualitate („noos”). În proiecție estetică strict determinată, personaje substanțiale - excentrice prin absența eterogenității psihologice și supraumane prin cenzură esențialistă - sunt, într-o măsură infinit mai accentuată decât eroii romanelor, personajele pieselor de teatru ale lui P. După cum s-a observat, entitățile dramatice camilpetresciene „nu sunt caractere, adică previzibilități de comportament în funcție de o premisă dată pentru totdeauna, ci cazuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
să aibă cunoștințe specifice (trăsăturile culturale specifice ale culturii maramureșenilor din California), nu doar idei generale despre domeniu. După părerea mea, este un self-defeating project, această afirmație invitând la polemică, și deci la binevenite clarificări. AFROCENTRISM Afrocentrismul este o ideologie esențialistă ce s-a dezvoltat din orientarea pan-africană (vezi PAN-AFRICANISM). Ca răspuns la eurocentrismul ce a definit atât cultura europeană occidentală, dar și orientări în cultura americană, mai specific în studiile americane timpurii (vezi AMERICAN STUDIES), afrocentrismul unor teoreticieni
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Orașului de pe colină (vezi CITY ON A HILL) în cartea sa, The Myth of American Exceptionalism. AMERICAN IDENTITY Epoca postmodernă a proclamat neîncrederea în marile narațiuni, teorii totalizatoare ce explică lumea în termeni stabili și categorici. O astfel de narațiune esențialistă este și cea a excepționalismului american (vezi AMERICAN EXCEPTIONALISM). Această construcție ideologică a definit identitatea americană până la o dată foarte recentă, metanarațiune strâns legată de discursul Visului American (vezi AMERICAN DREAM), susținut de cultura hegemonică a comunității albe, mai ales cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
american (vezi AMERICAN EXCEPTIONALISM). Această construcție ideologică a definit identitatea americană până la o dată foarte recentă, metanarațiune strâns legată de discursul Visului American (vezi AMERICAN DREAM), susținut de cultura hegemonică a comunității albe, mai ales cu descendență puritană. În aceeași direcție esențialistă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, istoricul Frederick Jackson Turner a descris procesul de formare a caracterului american și a identității americane prin faimoasa sa teză a frontierei (vezi FRONTIER THESIS). Astăzi, urmărind configurațiile foarte dinamice ale transformărilor de tot
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
condiția de gen nu este "un dat natural", ci este construită social, cel mai frecvent ca relație de putere, contextualizată cultural-istoric. În același timp, privind genul ca și categorie de analiză binară există riscul de a rămâne în perimetrul paradigmei esențialiste și universaliste și de a stagna în granițe teoretice rigide și a priori trasate, cu atât mai mult cu cât separația "gen"-"sex" este considerată, în multe dintre orientările feministe actuale, ca fiind depășită sau cel puțin "slabă" ca potențial
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fondurile statului către educarea populației de români „autentici”. Este, de asemenea, important să fie recunoscută influența retoricii eugeniste asupra dezbaterilor despre educația fetelor În comparație cu cea a băieților, În cadrul cărora argumentul diferențelor biologice, formulat extrem de agresiv de către eugeniști, legitima o abordare esențialistă, discriminatorie, pe criterii de gen. Eugeniștii au propăvăduit agresiv noua „evanghelie” biopolitică, reușind să introducă În manualele școlare, de la clasele primare, până la cursurile postuniversitare, limbajul și argumentele determinismului ereditar și diferențele biologice reificate În dimensiune etnică și de gen. Ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
propuse de autor devin secundare în raport cu percepțiile lectorului/privitorului. Aceste semnificații sunt determinate de anumite variabile interpretative care țin de utilizarea chiar și conflictuală a unei varietăți de perspective. "De-stabilizarea" sau "de-centrarea" intențiilor autorului, prin disprețuirea unei lecturi esențialiste a conținutului, presupune examinarea unor ale surse ale semnificațiilor. Teoria structurării unui text sau a unei imagini pe baza opozițiilor binare ierarhice e contracarată de teoria deconstrucției care presupune examinarea supozițiilor și sistemelor de cunoaștere prin angajarea ludică a semnificațiilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]