132 matches
-
festivismul pășunist al literaturii "proletcultiste" din anii '50 și o mărturie foarte credibilă despre potențialul literar al unei conștiințe a veacului încheiat, doamna Monica Lovinescu. Nu știu în ce măsură cititorul de azi va mai gusta țesătura foarte densă a acestui roman esopic scris la mijlocul deceniului șase și respins de către o cunoscută editură franceză. Cu sau fără recomandare însă, acest roman nu poate să lipsească din bibilioteca niciunuia dintre cei care, vreme de multe decenii, s-au culcat și s-au trezit cu
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
miză maximă. Îndrăzneață stilistic, originală și bătăioasă. Este parabola unei lumi totalitare, în care, azi, se poate recunoaște România dintre 1948-1989. Ar fi putut contura o utopie neagră, dacă n-ar fi, în fond, un roman realist, ascuns în limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris în literatura română modernă. Cititorul trebuie să descopere realitatea printre rânduri, să caute subtextul. Cartea are 21 de capitole: sunt 21 de fețe ale răului lumii și cea mai puternică legătură între ele
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
bătăioasă. Este parabola unei lumi totalitare, în care, azi, se poate recunoaște România dintre 1948-1989. Ar fi putut contura o utopie neagră, dacă n-ar fi, în fond, un roman realist, ascuns în limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris în literatura română modernă. Cititorul trebuie să descopere realitatea printre rânduri, să caute subtextul. Cartea are 21 de capitole: sunt 21 de fețe ale răului lumii și cea mai puternică legătură între ele este absurdul. Un narator sau, mai
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
revoluția ia, ca la 1848, chipul alegoric al unei femei, o tânără frumoasă, reală și uriașă. O mulțime de bărbați netrebnici o pângăresc, pe rând, iar scena este descrisă cu tot naturalismul inerent unui viol colectiv. La fel de teribilă și de esopică este scena cu statuile care învie (nu e prima dată că se întâmplă asta în proza lui Cărtărescu) și vizitează Casa Poporului. Adesea, mici jocuri sunt cusute ca mărgelele în firul narativ, de pildă "Cenaclul de Luni" devine Cenaclul Lunii
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
mă gîndesc la clasa politică". Nu e corect politic, dar e corect satiric. Un foarte bun articol, documentat și argumentat ca de obicei, scrie în nr. 5 din VIATA RO-MÂ-NEASC| Ion Pop. Titlul lui, Note despre "subversiunea esteticului" și limbajul "esopic" neomodernist, trebuie citit cu accent polemic. Fiindcă profesorul și criticul clujean analizează nu numai mărcile și curentul generației '60, care a scos din scenă realismul socialist, ci și contestațiile pe care mai mulți reprezentanți ai "optzecismului" le-au formulat la adresa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
ale morții, sau în cele placide, ale spleen-ului, la Sebastian, Bonciu, Fântâneru. Destrămânde, la Arghezi. După război, în fel și chip. Stabilitatea bătăturii lui Moromete, pe care numai fonciirea ce mai vine s-o amenințe. Spațiile hăiturii, din romanele esopice. Metamorfoza lui Kafka, dihania din interior, casa care nu mai e acasă. Fragilitatea casei din cărți anunță lumea nouă, tot mai puțin dependentă de locuire, în sensul clasic. Vremea victoriei definitive a deschisului, în care locuirea se risipește în lumea
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
ale secolului XX un gen literar nou. Necunoscut înainte, acest organism amfibiu a reușit să recondiționeze forme de expresie anterioare ori chiar să dea naștere unora noi, cele mai multe de tip indirect și insidios, cum ar fi aluzia, intertextul, sugestia, alegoria esopică, parabola, precum și unor noi moduri de lectură. Proteică și cameleonică, având, ca Ianus, două fețe, această literatură pune astăzi o mare problemă: ea a avut, în chipul cel mai inextricabil, doi autori, unul, romancier, poet sau dramaturg, celălalt, cititorul, criticul
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
de calitate, și numai după ceva experiență, nu de la primele încercări, nu? Cu totul altul este tonul Ioanei Pârvulescu si cel al lui Carmen Mușat. Cea dintâi, prefațatoarea cărții, recomandă Cuvântul din cuvinte ca roman realist parabolic, "primul roman politic esopic scris în literatura română modernă" (cu rezerva privitoare la apartenența la literatura română a unui text scris în franceză și netradus vreodată de autoare, aș zice) și regretă că Monica Lovinescu și-a sacrificat destinul de scriitoare. În același sens
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
încheiat în 1955.) Așa, romanul lui Dinu Pillat urmează să ocupe un loc important într-o posibilă istorie a formelor. Alături de Monica Lovinescu și al său Cuvânt din cuvinte (unde alegorismul e încă și mai pronunțat), el anticipează strălucit romanele esopice, cum au fost numite de critică, ale generației unor Ivasiuc și Buzura. Ce e admirabil însă la Dinu Pillat e curajul de a construi o ficțiune mai periculoasă decât o mărturie. Masca legiunii peste chipul partidului comunist nu era menită
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
am, trebuie să recunosc, un răspuns clar. Astăzi, la a treia lectură a Jocurilor manierismului logic (prima datând din anii liceului, iar a doua din timpul facultății) mi se pare că am în față o carte de critică literară oarecum esopică. Marta Petreu vorbește despre poezie străduindu-se să evite referirea directă la aceasta. Nu-i exclus să suprainterpretez eu. Dar atunci, mă întreb în continuare, cum se face că în nici unul din volumele ei de versuri, autoarea nu recurge (ca
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
De fapt, prietenii știau toate lucrurile acestea. Acuma, ce se-ntâmplă... riscul în chestia aceasta, când scrii în felul acesta, era acela asupra căruia mi-a atras atenția Negoițescu: "Vezi, că la un moment dat, tot practicând acest stil... nu știu cum... esopic..." M.I.: Scrisul pe dedesubt, cum zicea Arghezi. Șt. A.D.: Scrisul pe dedesubt..., "poți să cazi în capcana pe care o întinzi". Adică să ți se pară că ai spus un lucru grozav pentru un cititor care n-are... cum să
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
plus, n-a făcut niciodată un secret din atitudinea lui. Doar astfel se explică o circumstanță excepțională de care nu prea s-a vorbit pînă acum: în plină teroare comunistă, Philippide a publicat poezii anticomuniste, cu mesaj exprimat fără îndoială esopic, dar cu adresă extrem de clară. Există cîteva poeme în volumul Monolog în Babilon a căror semnificație net antitotalitară nu putea scăpa cititorului atent. Acest ultim volum antum apărea în 1967, într-o perioadă de relativă și pasageră diminuare a presiunii
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
punctul culminant la Roma, unde Winterbourne - obsedat de domnișoara Miller - o urmărește, într-o seară, cînd aceasta se plimbă (complet nepotrivit, din unghiul cutumelor aristocratice!), în preajma Coliseumului, cu un italian simpatic, numit Giovanelli. Informația sumară, împreună cu un schimb de replici esopic dintre personaje, îl determină pe Winterbourne să accepte ipoteza americanilor europenizați din jurul lui că Daisy nu ar fi o fată de bună calitate morală. Ulterior însă, protagonista moare (de malarie), iar Frederick află, stupefiat, că, între ea și Giovanelli nu
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
ale altora, mai puțin apropiați, ca Radu Enescu sau Adrian Marino. Un informator, neidentificat în teză, cu siguranță scriitor sau critic, și care decriptează, cu o erudiție care trebuie să-i fi făcut mat pe securiști, câteva poezii în stil esopic ale lui Doinaș, semnează Gabriel Seranin. După părerea doctorandului meu, pe care o împărtășesc, au existat mai multe motive care l-au determinat pe Doinaș să colaboreze cu Securitatea, e drept, fără a fi fost vreodată plătit, dintre care cel
„Păunescu a făcut (rău) cât jumătate din Securitate“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4090_a_5415]
-
poetic al său, este el însuși. Mediul artistic, dar și acela social, leagă, chiar dacă cu fire de culori și consistențe diferite, cele două narațiuni de amploare și miză artistică diferite. Personajele din Viziunea vizuinii sunt antropo-zoomorfe. Romanul este unul asumat esopic, cu referințe la istorie și cotidian. S-ar părea că la originea ficțiunii fabuloase și fabulistice se află notații diaristice stricte. Romanul s-ar afla în linia lui Iordan Chimet, dacă personajele ar fi infantile, dar ele sunt mature, sau
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
noastră și-n față se-ntunecă, vremurile încep a se zgudui și firava noastră construcție epică, oprită la jumătate, la un sfert, cine mai știe, arată încă o dată ca „un zid părăsit și neisprăvit”. Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așterne pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofe. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
papuci și baricadă”, va remarca Pascal Bruckner în Melancolia democrației, de parcă s-ar fi referit în mod special la ,,Conu Leonida față cu reacțiunea,,. Care sunt avantajele într-o Republică? se întreabă Leonida ținând în fața Efimiței, soția sa, un discurs esopic, o adevărată poliloghie. „Nu numai leafa , va remarca junimistul Ibrăileanu, și pensia , i le va respecta, nu numai că el visează că nici datoriile nu ai voie să le plătești în republică , dar tot, fiecare cuvânt, fiecare gest al acestui
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
acestor rânduri. Iar glasul din interior care vine să spună un asemenea adevăr, glas tânăr, ca și al lor, e amenințat cu aceeași sancțiune statutară precum, știm noi prea bine, în statutul cărui partid a existat. Nu vreau să fiu esopic, așa că mă refer concret la declarația rostită și, mai ales susținută cu frumoasă demnintate de domnul Robert Negoiță care, convins că, într-un fel sau altul, coaliția de astăzi tot va ieși de la guvernare, atrage partidului său atenția în mod
EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (4) AGRESAREA ROMÂNILOR PRIN AGRESAREA SENSURILOR POLITICE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367802_a_369131]
-
înșelând vigilența cerberilor cenzori, piese oarecum subversive, care încercau să comunice în subtext mesaje contrare ideologiei de partid. Ea dă exemple de piese ale unor autori ca D.R. Popescu sau Theodor Mazilu, sau uneori, cum observă și ea, limbajul spectacular esopic putea funcționa chiar și prin intermediul pieselor clasice, Caragiale fiind pe primul loc. Sunt binevenite relatările despre prezența în repertorii a unui dramaturg ca Szigligeti, fondatorul dramaturgiei maghiare în sec.XIX, sau a lui Iosif Vulcan, dramaturg și redactor al revistei
VIAŢA COTIDIANĂ ŞI PUTEREA ÎN COMUNISM de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349005_a_350334]
-
poeții sînt niște favorizați ai sorții, meniți să soarbă din cupele cu nectar ale celebrității. Nu toți dintre ei s-au lăsat îmbiați de muze, dar cert este că destui au rămas cititori fideli, cît de cît avizați, de poezie esopică, întrucîtva subversivă, mesageri ai unei stări speciale de spirit, din iarna dinaintea marii devălmășiri a valorilor. La vîrsta primelor manifestări literare, Cristina Dascălu se dovedea a fi un talent de excepție, o „supradotată”, cu simțul metaforei senine, cantabile, promițînd să
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
cuvântul tipărit, s-a ajuns chiar la o critică de trei direcții, a treia ducând spre drumul înfundat al secretelor securității pe care oameni specializați în critica literară o informau cu analize periodice a ceea ce se mai practică în fitilele esopice de pe față, sau în unele încercări de underground literar. Și astfel, la fel cum, sub ochii unor specialiști se făceau către conducerea de partid raportările periodice ale supravegherii producției și mediului tehnico-muncitoresc, birocraticele raportări analitice a diverselor fenomene culturale sau
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
patul germinativ cel mai reavăn. Pe lîngă cei cîțiva, foarte puțini, romancieri, întreținînd în societatea supravegheată draconic de Securitate un dram autentic de speranță oricum, exemplare demne de respect o masivă categorie de condeieri s-a dedat cu abnegație scriiturii esopice, "reflectînd" cu voie de la poliție, făcîndu-i cu ochiul acesteia realități sufocante, cu precădere anteceaușiste, evident, în beneficiul "epocii de aur". Condeieri care profitau copios de imunitate, de înlesniri. Și nu întîmplător aflați, după '89 apolitici în fruntea bucatelor postcomuniste. Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt, cu demonică obstinație, pervertite, schimonosite, ucise, cum să mai fii tu însuți, dacă nu ai în tine resurse să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai beneficiază de aceleași valori semantice și de aceeași valorizare culturală: De la sensul inițial, homeric, de „cuvântare”, termenul mythos s-a Îmbogățit cu sensuri noi. La Platon putem identifica cel puțin cinci sensuri: cuvântare sau referire (Legile, XI, 927c); poveste (esopică, Alcibiade, I, 123a; a femeilor, Gorgias, 527a); legendă mitologică În sensul modern (Republica, II și III; Legile, XII, 944a); minciună (Republica, II, 377a), sens care rezultă din cele două accepțiuni precedente; mit filosofic (Gorgias, 523a; Timaios, 26c și e; Politica
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
temperat) în pasionalitate. Nu e vorba însă de părăsirea jocurilor inteligenței, ci de captarea palpitului vieții, a misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic un exercițiu de cunoaștere. D. refuză sentimentalismul dulceag ori ludismul ironic-ingenios, nu agreează nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu utopic, în lumea paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează un loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]