505 matches
-
pp. 311-335. URSU 1967: G. G. Ursu, Un sonet inedit al lui Ștefan Petică, în „Cronica”, II, nr. 21, 27 mai 1967. VIANU 1941: Tudor Vianu, "Arta prozatorilor români", Editura Contemporană, 1941, pp. 248-250. VIANU 1966: Tudor Vianu, "Intelectualiști și esteți", în "Arta" prozatorilor români", vol. II, Editura pentru Literatură, București, 1966," pp. 75-77. VLĂDUȚ 2014: D. Vlăduț, " Destinul unei cercetări despre simbolism", în „Arca. Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică”, nr. 10-11-12 (295-296-297), 2014 pp. 192-203 ZAFIU 1996: Rodica
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
abătut de la linia liberală consacrată în Argeșul natal; după 1948 a fost membru al unei societăți care doar cu numele - "Mihai Eminescu" - era inofensiv-culturală, în realitate, grupînd rezistenți la regim (Teohar Mihadaș și Constant Tonegaru au ajuns la închisoare. "Imaginea estetului, conchide dl George în instructiva d-sale rememorare, intră în contrazicere pentru mine cu toată zbuciumata sa carieră." Pe drept cuvînt. Procurorul religiilor bancare Toată presa știe că Dracula Park trebuie să se mute de lîngă Sighișoara, numai ministrul Turismului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
nebunul, cu scumpul de Falstaff? grădina lui King e de mult pustie și uscată, la radio, pe programul 3, cîntă Armstrong". Senzaționalul sparge, la rîndul său, amorțirea burgheză, cotidiană, ca un semnal în fața unei nevăzute primejdii, un S.O.S. estet: În lumina plușată a foaierului, îmbrăcat cum e în costumul lui bleu, pare un manechin de vitrină. Un manechin corpolent. Ne salutăm și dau să intru în sală, orchestra își face acordajul, dar simt că vrea să-mi vorbească. Mă
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
1916; Istoria armenilor, I-II, București, 1923-1926. Traduceri: Husik Zahrabian, Istoria Bisericii Armene, București, 1934; Mica antologie a poeților armeni, pref. trad., București, 1934. Repere bibliografice: C.N.F., „Schițe-filme”, VR, 1913, 9; Trivale, Cronici, 336; T.A. [T. Arghezi], Cotețul cu esteți, „Seara”, 1913, 1363; G. [I.G. Bunescu], O figură prețioasă a ziaristicei noastre, „Critica”, 1913, 27; Al. Macedonski, La Locurile Sfinte, U, 1914, 355; Victor Anestin, „Getta”, UVR, 1916, 17; Al. Macedonski, Mai puțin și mai mult decît literatură..., U, 1916
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
A fost un vajnic apărător al egalității În drepturi a tuturor oamenilor, oricare ar fi casta căreia Îi aparțin, și a rămas figura emblematică a „nonviolenței active” (ahimsa). Trebuie să reținem și personalitatea lui William Carlos Williams (1883-1963), medic și estet care a căutat să scape de „angoasa civilizației” prin scris. Experiența sa nemijlocită, acuitatea percepțiilor sale, hazardul Întâlnirilor și reflecțiilor sale sunt sursele principale ale creațiilor acestui autor. Williams respinge „cultura tradițională” În favoarea unei culturi care ar fi doar acțiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
important scriitor, Vasile Voiculescu, autentic poet religios, este portretizat și caracterizat în scurt de Virgil Ierunca. Emoționantă este relatarea vizitării poetului bolnav, bătrîn, înfrigurat de către Tudor Vianu, ce încerca a-l "ispiti" să publice cîteva poeme în presa vechiului regim. Estetul va fi refuzat cu un nu atît de categoric, încît acesta a trebuit să părăsească urgent încăperea. Vorbind despre E. Lovinescu și menținerea acestuia în carantină, de refuzul regimului de a-l "anexa", un citat din criticul de la "Sburătorul", la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
colabora cu regimul comunist a unor personalități culturale, mulți dintre ei păcătuind din frivolitate, "fie cu un miticism solemn ( G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală, prostituția partinică, alegerea blamabilă a Academiei comuniste, în timp ce alții, cei care au refuzat-o, au preferat Temnița. Se întreabă: Cine mai poate susține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este polul creației artistice; puterea constitutivă organizatoare a poporului german conduce această creație; cît timp poporul trăiește, arta rămîne (...). O nouă epocă începe cînd opera de artă va fi supusă judecății sănătoase a poporului german; căci artistul nu lucrează pentru esteți, ci pentru popor". Coincidența de interese și maniera de valorificare ideologică a culturii în cele doua tipuri de regim totalitar este ușor de decelat. Lîngă popor aflăm alăturat, cu mare frecvență, atributul de muncitor. Pas cu pas sînt demontate mecanismele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ed. Atlantida), părintele Calciu scrie: Acolo a fost ceva care depășește puterea umană de înțelegere, pentru că a fost războiul a două tabere supraumane: acolo a fost spațiul în care, privit dinafară, războiul a fost cîștigat de satana, pentru că psihologii și esteții confundă aparențele cu realitatea duhului și ignoră faptul că această lume este un răstimp al mîntuirii, singurul răstimp uman pentru mîntuire. Dar adîncul îmbogățirii sufletelor noastre este greu de sesizat; pentru ei, înfrîngerile sînt spectaculoase, morțile zguduitoare, nebunia locvace, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru mîntuire. Dar adîncul îmbogățirii sufletelor noastre este greu de sesizat; pentru ei, înfrîngerile sînt spectaculoase, morțile zguduitoare, nebunia locvace, dar înțelepciunea și martirajul spiritual al supraviețuitorilor, ca și vibrația imensă a duhului este prea subtilă pentru sensibilitatea tocită a esteților, prea mistică pentru puterea de percepție a psihologului ca și pentru orice ființă umană care nu a trăit în nebunie ci doar în limitele bunului simț comun. Numai cine are acea doză bună de nebunie, numai acela poate înțelege puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de filosofie, economie, sociologie, istoria artei. La ziarul „Lumea nouă”, în ianuarie 1896, își începe activitatea literară și publicistică, fiind aici, din 1898, redactor. Susține campania de presă împotriva bătăii în armată, demască „barbariile din portul Brăila”, acuză, în spiritul estetului John Ruskin, civilizația burgheză de distrugerea armoniei naturale și a frumosului la sat (Fum și praf, Iad și rai). Îndepărtându-se de mișcarea socialistă în momentul de dezorganizare și derută al anilor 1898-1899, însingurat, se îndreaptă spre simbolism, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
unor imperii după căderea Bizanțului, și atracției exercitate de America asupra vest- europenilor. Multe din scrierile profesorului de origine scoțiană Alasdair Chalmers MacIntyre (n. 1929) nu se referă la această parte de lume. Așa că este probabil ca nici rolurile managerului, estetului și psihiatrului din societatea americană actuală nu se vor relua în societățile esticilor. MacIntyre a ținut să sublinieze revenirea interacțiunilor virtuților morale cu tradițiile, reformele și instituționalizările științelor sociale în cadrul prefacerilor culturale postmoderne occidentale. El și-a încheiat glorios o
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lor sociale, a răspunderii morale de particularitatea fiecărui individ ce intră în componența comunității. Dacă în societățile premoderne personajele morale caracteristice se defineau prin virtuți și vicii, în societatea contemporană dominată de individualismul liberal personajele care încarnează acest individualism sunt estetul bogat, managerul birocrat și manipulator, terapeutul-psiholog și alți "experți" chemați să amelioreze dezechilibrele și suferințele spirituale ale oamenilor. Istoriei pe termen "scurt" autorul îi adaugă tradiția filosofică a virtuților din cultura occidentală, rezumată la trei serii de concepții despre virtuți
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
20, 2, p. 10) Tema aceasta are o literatură imensă. Berlin și Dahrendorf criticau elogiul experților tehnocrați din perspectivă liberală. Un critic al liberalismului și modernității târzii, care este A. MacIntyre (n.1929), consideră că în societățile dezvoltate de astăzi estetul bogat, managerul și terapeutul sunt reprezentativi pentru ceea ce el numește emotivism axiologic ca suport al moralității lumii civilizate occidentale. (28, pp. 52-61) Apărând pozițiile "comunitariste", ne convingem încă o dată că relațiile dintre individ și colectivitate în societățile omenești (cu unele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
A. D. Xenopol (1893-1894) vechile Amintiri din o călătorie. Cu sprijinul lui Xenopol, H., „amantul nestrămutat al naturii”, ajunge la Iași, profesor de română și latină (un timp director) la Liceul Internat (1899-1912). Stimulat de G. Ibrăileanu („delicatul meu amic” - un „estet literar de mâna-ntâi”), reia scrisul; prestigioasa revistă „Viața românească” îi tipărea, între 1907 și 1912, acum remaniate și împărțite în capitole, amintirile de drumeție, cărora li se adaugă nuvele și povestiri: Floricica, Părintele Ghermănuță, Singur, La Tazlău, La Pângărați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
Erau patru morminte cu oseminte albe. Probabil o anticipație de un secol.“ (p. 84) Cum de la consternarea înfiorată înaintea enigmei universale și pînă la reacția de gust provocat de splendorile lumii nu e decît un pas, Pandrea are stofa unui estet ce caută în frumusețe consolări elementare, dar nu revelații adînci. Tocmai de aceea, sub unghi cultural, Pandrea e un erudit de factură pestriță, cu deschidere cosmopolită în sens bun, mișcîndu-se în patru limbi și invocînd citate savuroase în latină, germană
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
în Va fi liniște va fi seară (1979) doar 36. Rămân 17. Dintre absențe: oameni, sub stele reci, sfârșitul anotimpului, magie, (ca razele de dimineață ale soarelui este muzica). Plus copilăria lui franz kafka, un poem în temeiul căruia un estet incorigibil ca Ion Negoițescu a construit, într-un articol din Scriitori contemporani, o interpretare de mare subtilitate. În sfârșit, ultimul volum, Guillaume poetul și administratorul numără 27 de piese dintre care sunt antologate 19. Rămân, după ce tragem linie, două treimi
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
adresate de Dumitru Chioaru, cărturarul face subtile observații cu bătaie spre prezent și viitor: "Ceea ce trebuie remarcat, înainte de toate, este un anume paradox al poziției cerchiste. Pe deoparte, cei ce aveau să fie porecliți, huliți sau mai rareori elogiați drept «esteții de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Pășuniștii», apologeții «plaiurilor
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
nu puteau fi decât adversarii cerchiștilor. Dar, pe de altă parte, estetismul presupus și, într-o anumită măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
-i nimic rău cu invidia și cu oleacă de lăcomie. Wakefield continuă, fără să știe de digresiunile Diavolului. — Vă veți Întreba ce anume face ca o pictură a lui Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari. O mînă de esteți care au căzut de comun acord, sprijiniți de o creștere dubioasă de preț la Christie’s? Nicidecum. Ceea ce face ca o pictură de Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari este unicitatea sa ca operă de artă realizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aș lăsa acest ultim punct În suspensie.“ „Ca Pendulul“. „Dacă vreți. Nu putem spune chiar tot ce ne trece prin cap.“ „Sigur, sigur. Rigoarea Înainte de toate.“ În seara aceea cu eram doar mândru că reconstituisem o poveste frumoasă. Eram un estet, care folosește carnea și sângele lumii ca să facă din ele Frumusețe. Belbo era acum un adept. Ca toți ceilalți, nu prin iluminare, ci faute de mieux. 105 Claudicat ingenium, delirat lingua, labat mens. (Lucrețiu, De rerum natura, III, 453) Pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
păstra proaspete și neatinse imaginile culese de dincolo de geam. Era ca și cum înlocuiam o viață cu alta, realitatea cu un set de proiecții optice. Îmi iubeam senzațiile și percepțiile așa cum alții își iubesc copiii sau amantele. Trebuie să fii un mare estet sau un mic egoist ca să vezi lumea învelită într-o peliculă transparentă de forme și mișcări; eu mă consideram și una, și alta. Nu împărtășeam gusturile simple și rudimentare ale foștilor mei colegi de facultate, care mă invitau sâmbătă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
marțiale. Evenimentele parcurse de Ștefănel se leagă de izbucnirea războaielor Onin, În 1467, de luptele date În Kyoto și de implicarea În conflict a unor clanuri Ninja de pe munții Iga și Koga. Războiul, petrecut În timpul domniei shogunului Ashinaga Yoshimasa (un estet rafinat, pasionat de poezie și de arhitectură) avea să dureze zece ani, depășind cadrul temporal pe care și l-a propus acest roman. Toate acestea sunt evenimentele istorice descrise pe larg de istoricii arhipelagului nipon. Chiar și scufundările misterioase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
statutul de "ratat ca prozator", pe care îl explică prin "neputința de a nara gratuit, într-un estetism "esoteric", în realitate, pur lingvistic, cum o făceau prozatorii de succes ai momentului, în iluzia că au depășit, astfel, proletcultismul prin verbiaj estet", manifestare căreia a preferat să-i opună, la timpul respectiv, anonimatul marginalizării în provincie și să aleagă, apoi, "subterfugiul criticii literare, dar și în acest domeniu cu opreliști serioase, abandonând literatura". Conform spuselor autorului, din Marele zid Editura Junimea, Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Diaconescu a impus o problematică aparte, o concepție asupra locului și timpului în care trăim, dar îndeosebi a datoriei morale a creatorilor de cultură față de țara aceasta și față de poporul român. În fond, el este un scriitor erudit și un estet rafinat întregit de un moralist". Deși proiectul, grandios și ferm articulat, rămâne optimist, iar sensul construcției nu poate fi decât pozitiv, dl. Mihail Diaconescu nu este un festivist exaltat, iar în tonalitatea scripturală nu poate fi obturat și un sunet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]