502 matches
-
luând calea vânzării, marfă devine superlativul admirației. Cumplită decădere, am spune, noi, cei cu trecutul alături, împreună cu noi. dar ei, care n-au nici un trecut, sunt de altă părere. Ei nici nu știu în ce dispreț al lumii bune a esteților era negustorul și obiectul activității sale, marfă, cum nu știu nici că o astfel de lume a existat. De altfel urmele ei sunt tot mai rare, măi șterse. În ultimul caz avem de-a face cu înlocuirea trecutului lexical cu
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
Retorica lor este cea a dialogului între doi prieteni, A și B, în multe privințe opuși, fiecare construit ca reprezentant al unei paradigme de gîndire, ca purtător al unor valori. Unul este maturul, echilibratul, moralistul, celălalt e seducătorul, tînărul înfierbîntat, estetul. Narziss și Goldmund, într-un fel. Legitimitatea estetică a căsătoriei este scrisoarea maturului, happily married, catre sturlubatecul său prieten. Dincolo de îndemnul la stabilitate că forma superioară de exercitare a unei vocații existențiale (oarecum de presupus, din cunoașterea oricît de generica
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
elaborată mai întîi cu migala și pasiune. Legitimitatea estetică a căsătoriei este, astfel, românul tulburător al unui Don Juan "devorat" de contrapartea să reformata, soțul absolut, închinat pentru totdeauna unei singure femei. Misiunea moralistului care vrea să salveze sufletul seducătorului, estet prin definiție, căutător neostenit al frumuseții și iubirii în infinitatea lor de forme, este complicată, pentru că ea presupune o răstălmăcire a noțiunii de estetică. Pentru a putea ajunge la sufletul ce trebuie salvat, morală se deghizează în estetică. Dar e
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
reprezintă "acțiunea care se propulsează, impulsul infinit", multele lucruri care urmează a se întîmplă în viitor. Prima iubire este deci punctul de origine al iubirii care nu se poate propulsa pe șine spre viitor decît rămînînd fidelă impulsului inițial. Eroarea" estetului este că el încearcă să multiplice la nesfîrșit clipă inițială, schimbînd-o însă în același timp (altă iubita, alta iubire, alta clipă), pe cînd căsătoria rectifica greșeală, introducînd noțiunea de fidelitate, ca amintire și celebrare a acelei prime iubiri particulare. Numai
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
este polul creației artistice; puterea constitutivă organizatoare a poporului german conduce această creație: cît timp poporul trăiește, arta rămîne (...)... O nouă epoca începe cînd opera de artă va fi supusă judecății sănătoase a poporului german: căci artistul nu lucrează pentru esteți, ci pentru popor". Nici una dintre căpeteniiile comuniste, inclusiv al nostru Ceaușescu, nu s-ar fi rostit altfel în raport cu popoarele cărora simțeau datoria a le îndruma viața spirituală. Nici corifeii realism-socialismului românesc n-au grăit altminteri decît în acest idiom comunisto-fascist
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
greșeală ireparabila a nu am publicat-o, considerând-o puerila. "Nu mult după aceea a povestește acum Gabriel Plesea a am aflat și alte detalii despre adevăratele chipuri ale acestor trei, laolaltă vechi și noi ciocoi literări cu fumuri de esteți, critici și istorici literări, cameleonizați peste noapte din ărezistenti prin cultură (în fapt activiști culturali) ai regimului comunist-dictatorial în vajnici apărători ai proaspetei democrații ăoriginaleă a lui Ion Iliescu." Accesul de nervi al lui Gabriel Plesea nu se oprește însă
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
găselnițele de ordin „tehnic”, cu abisurile psihologice, până la urmă recurgem automat la asemenea scenarii ancestrale și deloc perisabile. Spun, probabil, platitudini, dar suntem mai marcați de ele decât suntem dispuși să acceptăm. Lupta dintre bine și rău (pe care, sigur, esteții o privesc cu suspiciune) nu e nici atât de abstractă, nici atât de infantilă cum s-ar putea crede. E doar umană. Îi respectăm scenariul zi de zi, de cele mai multe ori inconștient, când ne uităm la un meci de fotbal și ținem
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
întipărim în minte și în timp, pînă la sfîrșitul sfîrșitului: "În scrierea noastră veche, statornicirea altor temelii se numea Descălecare. Descălecătorii sînt aici, în fruntea Marii Adunări Naționale: ei se numesc PARTIDUL"". Sau, despre Tudor Vianu: "Ca și Mihai Ralea estetul face acum "sociologie". El nu se mai preocupă de sinecdocă, ci de pelagră; nu-l mai interesează Kant, Dilthey sau Gundolf, ci lichidarea analfabetismului. Filosofia culturii o confundă cu democrația lui Gheorghiu-Dej, iar axiologia a fost izgonită de slogan ("România
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
nebunul, cu scumpul de Falstaff? grădina lui King e de mult pustie și uscată, la radio, pe programul 3, cîntă Armstrong". Senzaționalul sparge, la rîndul său, amorțirea burgheză, cotidiană, ca un semnal în fața unei nevăzute primejdii, un S.O.S. estet: În lumina plușată a foaierului, îmbrăcat cum e în costumul lui bleu, pare un manechin de vitrină. Un manechin corpolent. Ne salutăm și dau să intru în sală, orchestra își face acordajul, dar simt că vrea să-mi vorbească. Mă
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
malițios, bizuit pe materiale eterogene, nedisprețuind zvonul, știrea neconfirmată, comerajul. Efectul e de "comedie umană" sui generis, spectacol de psihologii și de fapte pe care le străbate sancțiunea etică nedisimulată. În schimb Jurnalul lui Radu Petrescu e o operă de estet întemeiat pe emoții literare, plastice, muzicale, în speță pe cele plastice, cărora le dă replică în verb, oarecum desprins de umanitatea pe care o prizează sporadic, obiectiv, rezervîndu-și subiectivitatea pentru aura cromatică extraordinară cu care îi înzestrează evocarea. Rezultatul nu
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
nici jemanfișismul, nici sexul afișat în exces în toate ipostazele posibile; e greu să distingi cît este mimare și cît ardere autentică. E adevărat că în cartea lui N.Ț. există uneori și kitsch și stridențe, impurități care zgîrie urechea esteților. Oare numai subtilitatea, numai rafinamentul dau culoare poeziei? Pun și eu întrebări stupide, compromițătoare, dar mă gîndesc că alăturarea galbenului de roșu face simțurile să zbîrnîie și asta nu e puțin lucru. Cam așa sînt textele lui N.Ț. Supărătoare
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
cu un ego supradilatat, suferind de o devastatoare manie a persecuției și dominat de mila de sine, un ins care "iubind umanitatea în general, avea o puternică propensiune către răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca și Rousseau, "consumat de o dragoste furibundă pentru semenii lui, dar cu o flacără abstractă care îi frigea adesea pe bieții muritori aflați în preajma ei" - și
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
refuzul sistematic al esteticului, prin care eu, ca și alții, înțeleg "forma frumoasă", de către teoreticienii adepți ai "fondului serios" al artei și care susțin, fie că o știu, fie că nu, e ura aproape viscerală arătată de regimurile totalitare "formaliștilor", "esteților" ori "ludicilor" de toate soiurile. Ceea ce m-a atras în eseul d-lui Nemoianu este, înainte de toate, claritatea cu care pune în discuție un fapt de istorie a criticii literare din secolul XX. Apoi, desigur, temeinicia argumentelor. Dl. Nemoianu e
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
lteraturii române recente. Avem o frumoasă tradiție în tematica rurală, ne asigură Geo Vasile și ne înșiră carcateristici ale țăranilor complecși postbelici. Nu uităm să dăm și-o palmă, în completă necunoștință de cauză, culturii populare contemporane. Pentru că noi, eroii esteți și redutele bunului gust rezistăm acestor 'tentative de îndoctrinare, de prost-gust și mercantilism'. O jalnică rezistență prin cultură postdecembristă... lang=EN-US style='font-family:Comentariile critice ale lui Nicolae Bârna diferă prin 'subiecții' aleși, numai scriitori unul și unul. Domnia sa propune
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
literatură care spune lucruri despre realitate, care înfruntă legile tăcerii și "scapă" publicului adevăruri grave, o literatură, într-un cuvînt, eroică. Sigur, acesta nu este un eroism hard, de deținut politic sau de dizident - ci unul printre rînduri, oarecum perfid, estet și soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare. Totuși, un eroism - al scriiturii și al personajului, deopotrivă. Eroism de tip romanțios, în cazul lui Breban - și doar romantic (personajul este un fel de titan, iar scriitura
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Cum s-au impus aceste poeme? Prin manuale, prin mijlocirea cîntăreților de tot felul, prin antologii, prin emisiuni de radio, recitaluri și cu ajutorul "neprecupețit" al cenzurii în anii comunismului." Astfel de impunere a unor poeme a fost dintotdeauna disprețuită de "esteți". Poți strîmba din nas, dar nu poți ignora faptul că la urma-urmei popularitatea este țelul oricărui text scris. Un alt lucru care îi poate irita pe iubitorii "estetici" de poezie este numărul fix: 100. Nu o sută de poeți, ci
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
doar cîte o poezie reprezentativă. Avem și apariții neașteptate. Iată ce spunea G. Călinescu în istoria sa, monument al estetismului postbelic, despre Vasile Militaru, antologat de Petru Romoșan: "Trivialele fabule ale lui Vasile Militaru au avut un succes extraordinar". Un estet pune accentul pe calificativul "triviale". însă, sintagma "succes extraordinar" poate însemna foarte mult pentru o altfel de perspectivă, non-estetică. La fel se întîmplă cu Enrich Winterhalder. Cine-și mai amintește de acest apropiat al lui C.A. Rosetti? Cine-și
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
care, chiar dacă poate trece drept plictisitoare, cel puțin nu are nimic irațional sau catastrofic, pentru modelul iubirii creștine în contrast cu erezia dualistă. Într-un cuvînt, ne aflăm, așa cum remarca Starobinski, în fața operei unui exorcist. Fascinația produsă de mitul lui Tristan asupra estetului este confruntată cu privirea rece, pragmatică, a moralistului, conștient că sensul real al pasiunii este atît de îngrozitor și de inadmisibil, încît cei care doresc să o zugrăvească în violența ei extraordinară se văd constrînși să apeleze la limbajul înșelător
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
prietenești sau cu injurii nedrepte". Cronica e, de fapt, o demolare meșteșugită a romanului, considerînd numai precedentele romane strict autobiografice Bizu și Firu-n patru. Cît despre Mite, romanul nu are decît "meritul" vulgarizării unor documente de istorie literară, provocînd "supărarea estetului de a nu vedea invenția și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerea lui". Dar E. Lovinescu, ca autor, mărturisise, într-un interviu din Facla publicat în 23 decembrie 1934, o opinie lui și romanului său favorabilă: Într-un
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
centrul atenției. Un literat și-a dorit să fie, înainte de orice, Paul Morand. Autor prolific, în mai multe genuri, fie că e vorba de jurnale de călătorie, fie că e vorba de scrisori, Morand a fost, în felul lui, un estet, ca și Wilde, un hedonist, căruia i-a plăcut să trăiască, adorat de femei chiar și la optzeci de ani, după ce le adorase el însuși întreaga viață, automobilist fanatic, globe-trotter, sportiv și infatigabil cititor de literatură. Partea proastă cu Morand
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
sau Peter Neagoe. Paul Miron - filolog eminent, istoric literar și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
bunele excepții se ocupă ei), un "textofag" în schimbare de piele. Își înghite textele din tinerețe, apoi pe cele din ce în ce mai tîrzii, pe măsură ce nu mai corespund, înghite "hapuri" edulcorate, însă cu gust de stricnină, dar supraviețuiește. Între inadaptatul interbelic, solitar și estet, și perfect adaptatul vremurilor noi nu se întinde vreun gol istoric. Sînt oameni care se pricep s-o ia de la capăt. "Oamenii începutului de drum". Nu cei de care vorbeau, prin anii '30, vestitorii "noului Adam", ci produsele (de serie
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de larmă delicioasă al copiilor), altfel zis eposul potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre a ne folosi de o vorbă a lui Jean Cocteau, Ilie Constantin decupează imagini pe care le degustă înfiorat la intersecțiile realului cu arta, încărcate de prestigiul apodictic al celui dintîi, înmuiate în relativitatea ce se deschide
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
foarte bine susținută și plină de nuanțe, ci contest relevanța ei. În același tabel este vizibilă mai vechea polemică între viziunea estetică și viziunea etică asupra culturii, cea din urmă fiind propusă coerent de Sorin Alexandrescu în Privind înapoi, modernitatea. "Esteții" sînt echivalați cu feudalul "cler mănăstiresc", aflați deci sub oblăduirea unui sistem instituțional bine pus la punct. Fundamentalismul estetic este pus la zid nediferențiat, discuția ar fi meritat ea însăși o carte ținînd cont că în cartea amintită mai sus
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
judecata de valoare, le analiza stilistic. Stilistica este o mască, un mod de a nu spune lucrurilor pe nume. În felul acesta este enunțat și un neajuns al acestei atitudini. Dacă un adevăr spus pe jumătate sau pe sfert (vezi "esteții") e mai bun sau mai rău decît trecerea sub tăcere, este o altă discuție. Adrian Marino, alege liber-profesionismul, nu este angajat ("cu carte de muncă") nicăieri, publică în străinătate ajungînd cel mai cunoscut critic român în străinătate. Nișa implică un
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]