6,312 matches
-
alături cu subiectul. O altă perioadă polemică a fost aceea din primele decenii ale secolului XX, cînd, pe terenul unei literaturi postromantice și academizate se năștea modernismul. Bătălia s-a continuat în interbelic, avîndu-i drept protagoniști pe criticii maiorescieni și estetici cărora li se opuneau critici din generațiile anterioare (Iorga, Ibrăileanu), atașați de o idee literară mai veche. Tot atunci au existat și cîteva polemici de natură ideologică. După 1948, polemicile au devenit, pentru ani buni, campanii de presă dirijate oficial
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile ei trecătoare. Centenar acum, adică în plină realitate a Capodoperei, înconjurat cu multă grijă pînă și de aceia care nu și-au făcut din estetică o preocupare specială, Artistul s-a așezat el însuși deasupra timpului, continuînd să înfrumusețeze lumea și să transmită același mesaj plin de puritate și de gingășie.
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
1912-1913, pe cînd Corneliu Baba, în vîrstă de șase-șapte ani (se născuse în 1906, la Craiova), avea deja un șevalet propriu în atelierul tatălui său, pictorul academist Gheorghe Baba, în arta europeană se manifestau simultan, cu diverse grade de intensitate, estetici care acopereau un spațiu doctrinar și expresiv foarte larg: elementele simboliste conviețuiau cu diversele variante de art nouveau, remanențele impresioniste coexistau cu tot felul de academisme, iar expresionismul germano-vienez se învecina subtil cu imensa breșă pe care viziunea plastică a
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
Iser și este entuziasmat de pictura lui Pătrașcu, iar acest fapt îi definește foarte exact personalitatea și orizontul (estetic) de așteptare. Dezavuînd descendența grigoresciană mecanică, dar protejînd și principiile ,,seriozității clasice", - așa cum le numește el însuși -, adică respingînd insurgențele și esteticile postulate prin teorii, el se oprește hotărît la ceea ce va numi mai tîrziu ,,pictura mare", adică la acea pictură care valorifică tradiția fără a i se supune însă necondiționat. Toți artiștii pe care îi admiră acum sînt continuatori, dar niște
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
aș putea strânge o sută de ludovici, aș merge în Grecia", spunea Lamartine, în 1832. Nici Andersen, Byron, Chateaubriand, Renan, Giraudoux, Sartre, Cocteau - și câți alții! - n-au gândit altfel. Nici noi, în zilele noastre. Democrația, morala, filosofia, arta, literatura, estetica, mitologia, jocurile olimpice, istoria Greciei rămân obsedante pentru cine încearcă să înțeleagă izvoarele europene. A merge pe urmele lui Schliemann, la Mykenes, a asculta o scandare grecească la Epidauros rămâne visul oricui. Atena, în câmpia deschisă spre mare și înconjurată
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
de Dumnezeu, au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul personajului exemplar și forma supradimensionată s-a înfățișat maselor drept proiecție monumentală. În locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. Spectacole de grup Cele mai frecvente forme de acțiuni colective
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
altul să se dărîme biserici, monumente, case superbe. Am acceptat depersonalizarea noastră și a cetății. Nu ne-am asumat destinul și, în consecință, nici orașul. Lipsa identității se citește în ființa fiecăruia și a Bucureștiului. Spectacolul lui Dabija pleacă de la estetică și merge mult dincolo, către etică și morală. Realizatorii însă nu absolutizează. Marcel Iureș, pe de o parte, și arhitectul Octavian Neculai, pe de altă parte, strîng doar cercul și ne încolțesc conștiințele: prin cuvînt și felul în care este
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
fenomene le răspunde un altul - în esență asemănător - caracterizat prin rock-ul alternativ și fuziunea acestuia cu rap-ul (hart-core), drogurile tari, violență... Florile cusute pe haine de hipioți au fost date jos și înlocuite cu moda percingului (iarăși o estetică a durerii) cu cercei prinși în sprâncene și în limbă. Romanul lui Al. Vakulovski se înscrie perfect atitudinii grunge și nu celei hip-hop, de cartier, cum s-ar putea crede la prima vedere. Gangsta-rap-ul din Brooklinul new-yorkez cântă drogurile, dar
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
Barthes spunea că fraza constituie adevăratul spațiu de libertate oferit scriitorului, iar Rémy de Gourmont afirma că "opera unui scriitor nu trebuie să fie doar reflectarea, ci o reflectare mărită a personalității sale. Scriitorul trebuie să-și creeze propria sa estetică." Ca să revenim acum la oile noastre, ca să existe literatură, e clar că realitatea trebuie să fie transcendentalizată și depășită. M.P.M.: Françoise Choquard, după toate aceste considerații literare, destăinuiți-mi ceva și despre familia dumneavoastră, despre locul pe care-l ocupă
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
azi, și promite să-și trântească la bătrânețe o vilă la munte, că-i place zona. Lucrurile cele mai banale și mai inedite în același timp se animează la Cătălin Mihuleac și preiau, metonimic, nimicniciile lumești. Altundeva, autorul dinamitează și estetica și psihanaliza, descriindu-ne cum își iubea el mama sex-simbol, umflată și tumefiată, cum a fost el iubit de o hidoșenie 90-60-90 și sfârșește metafizic: "Atâta doar mă îngrozește: gândul morții. De ce oare trebuie să murim?" în O lovitură de
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
obișnuință, contează și latura autoreferențială a semnului, care se cere contemplată în sine, dincolo de valoarea denotativă, chiar și în cazul formulelor științifice. Cu atât mai mult interpretantul final poate deveni sursă de metodă pentru criticii literari, pentru că sunt probleme de estetică problemele pe care le pune descrierea unui semn, a unei opere, așa cum se reprezintă pe sine în aspirația de a reprezenta lumea. În această direcție aș vrea să conduc de aici înainte "povestea fără sfârșit" a operei de rezistență, ca
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Așadar, în vreme ce purificarea apare blocată de "lipsa iertării", infamia prosperă ca un produs al vacuității etice, care nu poate fi "imparțialitate", care exclude departajarea, constituind o capitulare. Acestei capitulări morale a ființei i se poate urmări plinătatea negației, abjecta "desăvîrșire". Estetica urîtului are ca pandant o estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii luciferice, lumea Hortensiei Papadat-Bengescu nu poate fi decît una a anomaliei ce se supralicitează. Diformă, pocită, dereglată deopotrivă sub raport sentimental, comportamental, social, fiziologic, e o caricatură atroce
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
lipsa iertării", infamia prosperă ca un produs al vacuității etice, care nu poate fi "imparțialitate", care exclude departajarea, constituind o capitulare. Acestei capitulări morale a ființei i se poate urmări plinătatea negației, abjecta "desăvîrșire". Estetica urîtului are ca pandant o estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii luciferice, lumea Hortensiei Papadat-Bengescu nu poate fi decît una a anomaliei ce se supralicitează. Diformă, pocită, dereglată deopotrivă sub raport sentimental, comportamental, social, fiziologic, e o caricatură atroce care implică decăderea umană fără rest
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
de la ceea ce elevul aduce el însuși ca încărcătură de viață. Ceea ce contează la început este să-l faci să-și dea seama de însemnătatea acestui material și, mai ales, de necesitatea de a-l explora. * Nu-mi place stanislavskianismul ca estetică, nu-mi plac spectacolele lui, dar îmi place felul lui de a gândi teatrul, nu ca pe o artă, ci ca pe un meșteșug al artei. * Punctul de plecare nu poate fi decât concretul. Să pornim de aici, dinspre cunoscut
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
o satisface, cît și de transcendența de care se socotește respinsă. Regăsindu-se într-o zonă a nimănui, supusă amenințării din ambele direcții, ea se răsfață în conștiința unui mistic demonizat, așadar disputat de forțe opuse, a căror imagine răspunde esteticii urîtului. O asemenea estetică realizează scenografia spectacolului oferit de "sufletul" ce se declară aflat în criză (cu toate că mai plauzibilă credem că ar fi o criză a intelectului blazat ce se pune în scenă cu mare dexteritate). O scenografie în care
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
de transcendența de care se socotește respinsă. Regăsindu-se într-o zonă a nimănui, supusă amenințării din ambele direcții, ea se răsfață în conștiința unui mistic demonizat, așadar disputat de forțe opuse, a căror imagine răspunde esteticii urîtului. O asemenea estetică realizează scenografia spectacolului oferit de "sufletul" ce se declară aflat în criză (cu toate că mai plauzibilă credem că ar fi o criză a intelectului blazat ce se pune în scenă cu mare dexteritate). O scenografie în care se pot identifica reminiscențele
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
un nou, consolator, recurs la originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci una artificială. Revenirea la natură e, în pofida aparențelor, o caracteristică a unor societăți obosite (romantismul neconstituind decît un stigmat al epuizării!). Astfel că estetica urîtului, variantă al unui carnavalesc crud, a unei "bufonerii sîngeroase" (Baudelaire), cu conotații cultice, atît de "modernă", de "decadență", nu reprezintă decît o mișcare a unei regresiuni răscumpărătoare a spiritului care se scaldă, chiar și atunci cînd nu ne dăm
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
nazist de la Birkenau în octombrie 1944, el scrisese, totuși, câteva cărți remarcate în momentul apariției, precum originalul eseu Rimbaud vagabondul, în 1933, apoi Conștiința nefericită, care-l plasa, în 1936, în miezul dezbaterilor filosofice în jurul existențialismului, un Fals tratat de estetică în 1938, sau acel studiu fundamental, apărut postum, în 1947, Baudelaire și experiența prăpastiei. Prea rar era pronunțat, de asemenea, în acești ani, numele poetului Fondane, autor al câtorva culegeri ca Ulysse (1933), Titanic (1936) și - iarăși postum - Exodul (1965
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
de origine română Stéphane Lupasco, punând în evidență intuițiile profunde ale lui Fondane în privința evoluției acestei gândiri îndrăznețe care viza, după expresia sa, “o filosofie identificatoare referitoare la contradictoriu”. La rândul său, Anne Van Sevenant (Școala Superioară din Anvers) abordează Estetica discontinuului, așa cum reiese ea din eseurile critice și din Falsul tratat...: “Fondane își întoarce fața de la filosofiile care fac dovada unei prea mari resemnări față de angoasă, rațiune și etică” - scrie ea -, “după părerea lui Fondane, îndrăzneala creatoare exclude în chip
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
text care e deopotrivă lectură critică și evocare emoționantă a “experienței dezrădăcinării”, proiectată pe un fundal iudaic-biblic - Benjamin Fondane și inima neresemnată); Monique Jutrin propune, apoi, o “lectură existențială” a poeziei, urmând o sugestie a lui Fondane însuși despre o “estetică a lui Ulyse”: această estetică între polii căreia se joacă aventura poetică - între polul meșteșugului dobândit și cel al descoperirii inspirate”, al necunoscutului și incertitudinii - v. Un cititor numit Ulise. Temele exilului, ale rătăcirii și ospitalității în scrierile literare ale
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
critică și evocare emoționantă a “experienței dezrădăcinării”, proiectată pe un fundal iudaic-biblic - Benjamin Fondane și inima neresemnată); Monique Jutrin propune, apoi, o “lectură existențială” a poeziei, urmând o sugestie a lui Fondane însuși despre o “estetică a lui Ulyse”: această estetică între polii căreia se joacă aventura poetică - între polul meșteșugului dobândit și cel al descoperirii inspirate”, al necunoscutului și incertitudinii - v. Un cititor numit Ulise. Temele exilului, ale rătăcirii și ospitalității în scrierile literare ale lui Fondane fac obiectul gloselor
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
care un interesant “catalog ludic” realizat, pare-se, de Ion Negoițescu. Coordonatele itinerariului existențial al lui Sârbu sunt structurate atent, adesea însoțite de mărturiile directe ale scriitorului: lecturile avide din tinerețe, perioada în care a fost asistent la Catedra de Estetică și Critică literară, apoi conferențiar universitar la Institutul de Artă Dramatică din Cluj, viața de familie cu o primă căsătorie care durează un deceniu și care amintește de destinul lui Victor Petrini, urmată de o a doua, mai fericită; demiterea
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
sufletelor” din epoca hei-rup-ului conunist). Dar francezul Céline? Dar poetul american Ezra Pound? E vorba în aceste două din urmă cazuri de doi dintre cei mai influenți artiști ai cuvîntului din secolul nostru, ale căror opere au atras pe orbita esteticii lor generații de tineri scriitori, dar care au stîrnit totodată repulsia lumii civilizate prin luările de atitudine - politice, sociale, umane - ale respectivilor artiști. Céline, autorul celebrului Voyage au bout de la nuit, a practicat un antisemitism de o virulență neegalată în
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
e bună... dar mai lipsește ceva. Un tradiționalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverșunat se grăbește enervat: “Ei bine, dar l-a scris, totuși, e în natură jocului”. Și putem construi un discurs despre estetică formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română expresia: “good wine needs no bush”? Folosind echivalentul “Calul bun din grajd se vinde”? Sau, pentru a reda alegerea metaforica shakespeariana, vom înclină spre literalizare: “Vinul
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]