75 matches
-
concentrează printr-un grosplan asupra chipului lui Nawal prins din profil pe fundalul flăcărilor care au cuprins autobuzul. Atenția pentru contrast, pentru elevatul profil de medalie al femeii, pentru coregrafierea liniei corpului îngenuncheat, chiar și prelungirea duratei captării acestui chip estetizează suferința, lasă în fundal istoria masacrului pentru a prinde un grain de beauté. Poate apărea ca un fapt minor, dar nu nesemnificativ, faptul că, sub raport genetic și nu numai, nimic din moștenirea arabă nu se reflectă pe chipul lui
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
spațiul vizual la schițe, la imagine, provocînd astfel un efect pe care autorul îl numește "fetișizarea imaginii". Concret, aceasta presupune o distanțare din ce in ce mai mare a arhitecturii de lumea experienței trăite, un fel de autism disciplinar alimentat din narcoticul esteticii. A estetiza lumea înconjurătoare, privilegiind imaginea înșelătoare, decontextualizînd-o și agitînd-o în scopul unei seducții immediate, echivalează cu un fel de exorcizare a realității, sau, ca să folosesc termenul lui Leach însuși, cu o "anestezie" a ei, care purifica obiectele de orice semnificații indezirabile
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
inadaptării (inadaptarea fiind un tipar lăuntric al acestui poet, care se manifestă, pe de o parte, prin insurgență morală, în zona unei istorii insuportabile, pe de alta, prin propensiunea pentru "urît", în zona unui lirism rebel față de "frumosul" consacrat). Realiile estetizate în răspăr și moraliile refuzului sarcastic ori numai nostalgic se condiționează reciproc. Autorul pare a-și trata copilăria precum o taină inenarabilă: "în noaptea aceea începuse copilăria/ despre care nu voiam a povesti niciodată/ vocea groasă a fluviului dărîmase podul
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
tihnă sonetele gingașe. Dar treaba nu stă așa. In schimb, astfel omul primește mai ușor Premiul Ovidius. Este literatura, în clipa de față, cu mult depășită de cruzimea evenimentelor? Eventual tot timpul... nu? Scriitorul trebuie să aibă grijă să nu estetizeze textul cu prea multe cruzimi. Dar cuvântul „sânge" niciodată nu-i atât de crud ca un șuvoi real de sânge care țâșnește din beregată. Deși e o spusă ungurească, eu de la marele scriitor Kálmán Mikszáth am învățat-o: Cuvântul nu
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
Occident, tot mai numeroși, și care, în pofida normalelor diferențieri dintre ei, au îndeobște în comun trăsăturile asemănătoare ale impactului dintre două lumi, dacă nu adverse, cel puțin radical deosebite. Cu toată afectarea (frecventă) a dezabuzării, a posturii "consumate", blazate ce estetizează din vîrful condeiului (uneori nestrăină de snobism), turismul lor posedă un declic emoțional, al surprizei ce nu poate fi întrutotul mascată. Complexul Dinicu Golescu persistă în sufletul nostru național! Unii din acești autori, neavînd complexul rural, înregistrează confruntarea dintre urbe
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
hard-boiled a mutat accentul dinspre investigație și tehnicile ei când științifice, când fanteziste, pe aventura eului aflat pe urmele adevărului ce transcende realitatea imediată. Caracterul implicit metafizic al acestei literaturi e dat de ceea ce un critic numea „tendințele de a estetiza violența” (Rzepka, 2010: 2). Care sunt mobilurile aflate dincolo de un asemenea proces ține de misterul culturii însăși, de nevoia omului de a vorbi despre măști purtând măști. Există însă speranța că superficialitatea lumii va fi înfrântă prin supraexpunere. Unitematice, obsesionale
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
sîngele. Nu se judecă așa. Există un sînge care însemna ceva, care erai dumneata, și care urla sau plîngea, sau cînta sau tăcea. Și mergea cu trenul. Adică e o întreagă chestie. Doamne, Dumnezeule, să nu te-apuci să te estetizezi surrealist! Dar este singura poetică în care cred și care mă satisface. Și, după acest dicteu automat, reveniți asupra textului? Firește. Dar pe niște lucruri mărunte. și-atunci sînt foarte atent, ca să stric sau să îmbunătățesc, dar ceea ce se numește
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Era nevoie de postmodernism, de contragerea acestei epoci în artefacte specifice ei, pentru a escamota cutumele sale și pentru a le trage către noi, determinându-ne să fim îngăduitori. Ca de obicei, postmodernismul e cea mai bună cale de a estetiza - totodată depolitizând - un produs discursiv. Înapoi la o pildă nereușită de cinema european. Tot o peliculă cu tentă istorică, dar ceva mai recentă, despre prinderea unui criminal francez și nazist, intitulată Declarația. Michael Caine, Tilda Swinton, Alan Bates, Charlotte Rampling
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
n-a fost țintuit cu ele". Constatăm că iubirea de patrie a lui Grigore Vieru e atît de firesc pusă-n text, încît își poate transforma flama în sclipire decorativă, suferința în semn, dobîndind aspecte hieratice. În destule locuri se estetizează. Grigore Vieru: Strigat-am către tine, volum antologic de autor, Ed. Litera Internațional, București-Chișinău, 2002, 552 pag.
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
inițiat chiar înainte de accesul lui la putere, a fost cel mai agresiv, mai sfidător și mai feroce. Al lui Stalin a depășit granițele Uniunii Sovietice, cucerind, dincolo de țările-satelit, dimensiuni și ecouri cvasiuniversale. Cultul lui Mao a fost, probabil, cel mai „estetizat”, fiind reprodus cu sîrg, în Coreea, de cultul lui Kim Ir Sen și al urmașilor săi. Dar cultul lui Nicolae Ceaușescu? Acesta a izbutit să devină, mai ales în ultimul deceniu al regimului, cel mai anacronic, mai detestat și mai
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
chiar sintetic. Așa cum în urmă cu vreo două decenii, din motive de ,protecție" ideologică, istoria reală era înlocuită de cea ,inventată" (tot prin ,aluzii" însă) de către literatură (romanul istoric îndeosebi), așa și acum, creația literară are șansa de a cosmetiza, estetiza preferințele politologiei seci (și ale publicului), dezafectivizate cu bună știință. Rămâne însă în roman, la Marius Tupan, de pildă, sistemul acela de transmitere sumară, fără comentarii inutile, din pricina unui obiectivism care se dorește, chiar dacă nu se respectă niciodată. Proza poate
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
și În felul de a o scrie. În pofida aparențelor frivole și a contradicțiilor fertile sau nu, a re-lecturilor anuale din Proust și Tolstoi... reafirma, iar și iar, o morală care sfida frecvent morala. Își Îngăduia licențe scandaloase În numele Cauzei ruinate! „Estetizasem”, oare, personalitatea lui Paul, ca să pot suporta ceea ce nu suportam În ideologia sa restrictivă? Premisele teoretice, utopic „umaniste”, ale stângii ca antidot la negrele frenezii ale dreptei naționaliste? În anii ’70-’80, În condițiile socialismului bizantin românesc, retorica sa militantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un blestem pe care îl vâri în întunericul din tine, oprindu-l de a ieși vreodată. Și-ar arăta hidoșenia, e acolo și gata, deși unii semeni nu se feresc de a o expune, îi reprezintă, iar politicienii o cosmetizează estetizând-o cu hainele decapotabile și o aruncă mulțimii ca pe o damă de consumație. Luați-o! Aceasta e PÂINEA! Urmează CIRCUL! Înaintăm spre MOARTE, acolo unde nimic nu se uită, se păstrează într-o infinită repetiție, încât un infinit ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urma să schimbe lumea. Scopul lor nu e numai ronțăitul, ci și estetica lui. Să facem în așa fel încât să-i departajăm pe cei care ronțăie estetic de cei care aduc pagube estetice. Și cum să cunoaștem noi care estetizează bine și care nu? se întrebau bieții politicieni, cu capetele pline de cucuie. Noi știm doar să politizăm și să polemizăm, altceva, nu! Te rugăm, salvează-ne Marrie Alimentaire, te rugăm! Și Mioara se închise cu topuri de hârtie, cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bormașina rotopercuta fierul înciudat zadarnic, trecu la represalii cu fainul, scânteile luminau Universul incognoscibil, strânse pleoapele încercând să-l taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii ei sub palparea palmelor lui flămânde, de fiară, de lider al dracilor, ale Sfântului Gheorghe Habulea zis Satelitu, de a străpunge cu sulița balaurul dorințelor și Liubelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic căruia e dator să-i dea o provocatoare consistență.”3 Viața, o operă de artătc "Viața, o operă de artă" Cum se poate deja deduce, dandy-i proiectează nostalgia unei morale a negării nu doar direct, ci și oblic, estetizând trăitul prin acel „În fața oglinzii”, la propriu și la figurat. Ei Își joacă viața din simplul motiv, s-a mai spus, că nu și-o pot trăi. În privința cauzelor, dar mai ales a evaluării unei asemenea atitudini, părerile sunt Împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
catalog al dandy-lor scriitori și artiști. Între care măcar zece se află În linia Întâi a reformatorilor de calibru greu ai artei. Numai că de această dată ne interesează nu opera estetică propriu-zisă a dandy-lor, ci felul În care ei estetizează rafinat tot ceea ce ating, precum În vechime regele Midas, aurul. Prețiosul metal e Însă, pentru ei, o simplă figură de stil. Felul În care creează o vestimentație, un interior, un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mod direct în procesul doliului. Galerii vaste cuprinzând astfel de imagini, numite și "memento mori"- dagherotipuri, ambrotipuri, tintipuri, cărți de vizită - păstrate în muzee și colecții private, exprimă discret, dar tulburător pentru privitorul de astăzi, efortul unei întregi epoci de estetiza, "îmblânzind", așa cum spune Ariès, moartea. "Fast asleep or wide awake. Give us a trial"... Astfel suna reclama la serviciile unui fotograf, R. B. Whittaker, din Liberty, New York, specializat în cele două modalități prin care cei dispăruți puteau fi imortalizați în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prin canion, în compania leului, Exodus și logodnica sa, Nadine Coussay, cad în capcana propriilor neputințe, urmăriți îndeaproape de glaciala Destina și de fiara ei. Înainte de răsăritul soarelui, peisajul dușmănos al pustiului va adăposti un șir fatal de violențe barbare, estetizate în cadre însumând tablouri rafinate ale ororii, cărora Tanning le-a rezervat, de data aceasta, plasticitate verbală. Un hibrid între suprarelismul vizual al artistei și expresia lui literară, Abisul este integrabil marii paradigme a avangardelor istorice ca replică și ecou
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
conținutul ei atunci când are șansa să Întâlnească un cititor capabil nu numai să o Înțeleagă, dar și să o reînnoiască cu fiecare nouă lectură pe care o realizează (când cititorul are resurse imaginative și un potențial crescut de sensibilitate, el estetizează, adică simte realitățile conținutului cărții ca fiind frumoase. Alții, dimpotrivă, nu le pot vedea decât ca fiind urâte; aceștia din urmă, neavând sentimentul frumosului, nu se pot Întâlni, de fapt, cu acea carte, pe care nu o pot simți În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
le sens profond de l'esthétique féminine. Toute să puissance est là" [Maupassant, Notre cœur, p.159]. Astfel, doamna Daigremont este comparată cu celebrele tablouri ale soțului său, iar doamna Dambreuse reușește să se ridice la nivelul capodoperelor 110. Pariziana estetizează rafinat tot ceea ce atinge 111. Că pe oricare francez, o caracterizează căutarea perfecțiunii: "En toute matière, leș Français exigent la perfection de la forme" [de Gramont, p.62]. Prin artă de a-și prezenta imaginea și arta de a trăi, viața
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de poeți boieri (numai boierii făceau literatură, căci numai ei aveau cultură). Această poezie este inferioară (cu tot talentul unuia din reprezentanții ei, al lui Conachi), și cauza principală a inferiorității ei este faptul că această poezie n-a fost estetizată prin influența poeziei populare, căci, ca să vorbim de cel mai talentat, cu toate că Conachi cunoaște poezia populară măcar sub forma ei lăutărească, el n-a fost transformat de poezia populară. Poezia lui, imaginată în altfel de limbă, măcar în limba lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
al istoriei. Pentru „al patrulea om” nu există antiteza dintre adevăr și falsitate, până la punctul în care pentru el nu mai există erori, ci numai greșeli și, prin urmare, nu mai experimentează conflicte puternice în alegerile etice, ci reușește să estetizeze orice obiect al cunoașterii. Aceste realități surprind în mod clar viziunea distorsionată despre omul dezlipit de tot ceea ce ar putea să-l ajute să descopere identitatea sa umană, socială, morală, istorică, chiar și creștină. 2. Regândirea bazelor antropologice 2.1
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
vise noi care cresc din sufletele actuale", extazele fiind generate de o pietate mai mult poetică decât religioasă, cum concede criticul. Visul și extazul indică aici nu doar o tradiție religioasă, un pietism monastic ortodoxist, ci mai degrabă un misticism estetizat în laboratoarele și cu alchimia simbolismului, de fapt, o nouă sensibilitate modernă asociată unui revival al artei bizantine, reconsiderate în contextul modernității. Peisajele românești și arta populară oferă o sursă de inspirație inepuizabilă, iar printre primii cu sentimentul configurării unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al literaturii, atrăgând atenția că stilul "bizantinizat" în poezie nu trebuie numaidecât asimilat expresionismului, fiind marca decorativismului secesionist sau a Jugendstil-ului, fără a invoca nicio transcendență. "Peste peisaje decorative, poetul suflă aur. Tot în spiritul artei de secessiune, el "estetizează" culorile, dispunându-le pe suprafețe bine delimitate și după legi ale contrastului savant gândite. [...] Stilul "bizantinizant" el îl va cultiva inițial pentru efecte pur picturale, urmărite și anterior, în tratarea unor motive fantastice de origine folclorică"541. Criticul sesizează însă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]