188 matches
-
picturi din perioada renașterii, cum ar fi Rubens, Rembrandt, Velazquez, Nicolas Poussin, mai târziu Goya, Picasso, și până în zilele noastre, pictura, ca artă, nu a putut fi înlocuită de fotografie. Arta fotografică este un mister. Fotografia a devenit o imagine estetizantă, aceasta a venit de dincoace sau de dincolo de estetic, prin care esența ei tehnică a devenit o revoluție considerabilă în modul de reprezentare. Dacă în pictură ochiul și mâna artistului crează opera de artă, în fotografie, arta imagini este rezultatul
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350577_a_351906]
-
Concursului de Debut Literar UniCredit, a motivat alegerea câștigătorului: Între noi un zid pe lună"este volumul unui poet talentat, cu bune lecturi, înclinat spre voluptăți manieriste, agrementate cu referințe culturale exotice - îndeosebi extrem-orientale - ce vădesc o sensibilitate evazionistă și estetizantă. Având adesea un suport biografic, cotidian, discursul său liric se răsfață în metafore decorative, elaborate, senzuale. Există și un anumit sentimentalism juvenil care, ținut în frâu, contribuie la feeling-ul poemelor, dar care riscă uneori să scape de sub control. Un mai
CARTEA CU PRIETENI XVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356943_a_358272]
-
ca popor -experiment - mai ales după ultimul război, și, să extragă din cartea-inițiatică a autoarei, iluminare și har - spre a le fi pilduitor. Romanul este de profundă morală creștină, prin sinceritatea mărturiei și prin buna lecție a descrierii fără ținte estetizante, așadar este un roman - neo - testamentar în sensul teologic. Cum autoarea a avut primele încercări literare încă din țară, dinainte de exil, este greu pentru mine să disting cărui public anume îi este adresat - atât celor de „acasă”, cât și diasporei
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
căutării la nivelul esențelor, acolo unde sunt intuite fațetele inexpugnabile caracteristice apelor adânci ale spiritului. E așteptată marea întâlnire cu ultradezirabilul fundamentării interioare. În același timp, putem sesiza și o inevitabilă conștiință a inadecvării la datele realului, doar ascendența iubirii estetizante acompaniind salutar jocul existențial. Maria Calleya scrie o poezie cu vădite nuanțe incantatorii, muzica reprezentând piatra angulară dintr-un special eșafodaj al vibrațiilor întru introspectarea sinelui. Foarte încet, foarte dulce, trăirea existenței în clipă are statut privilegiat printre atât de
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
de pătruns: La ora cinci/ oricare gest e proaspăt/ dar și inexplicabil (Alergie la alb). În continuare, accentuate înfrigurări lirice dintr-un asumat bestiar. Iată un poem ce pare desprins dintr-o invocare a lui Ganesha, indicul protector al prosperității estetizante: Trezită în cruda infinita dimineață/ ia un pahar fără sfârșit de rouă/ și spală-ți sânii fragezi/ cu praf de diamant// mișcare grea a lumii/ ne învârtește nouă/ imaginara trompă/ de înger elefant// e-atâta Doamnă frumusețe/ doar pentru mine
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
mamă/ îmi crește mare feciorul./ Până când spun tată/ îmi albește capul./ N-am timp de pierdut,/ mă silesc să le-nvăț/ măcar pe cele mai sfinte./ Încep să fac cântece/ din numai două cuvinte“ (Abecedar). Poezia lui Vieru nu este estetizantă sau experimentală. Ea este în primul rând trăire. Pentru că dorește să ne aducă aminte cum să viețuim, pentru cine și de ce. Din poeziile marelui basarabean poate fi sesizat limbajul obsesiv afectiv. El se traduce prin cuvinte apte să coaguleze sensurile
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
sau BALSAMUL IUBIRII LUI DRAGOBETE prin ÎNTOARCEREA INOROGULUI Pe tot parcursul dezvoltării sale, orice popor își conturează o identitate culturală cu ajutorul miturilor și legendelor, care îl însoțesc. Legende calendaristice, cosmogonice, geografice, istorice, etc., culte sau populare, toate oferă o variantă estetizantă asupra realității. Nevoia de frumos, de suprarealitate, de proiectare în imaginar a dorințelor omului dintotdeauna, a dat naștere legendelor. Când n-a cunoscut esența unor lucruri, sau când și-a propus să dea o formă hiperbolizantă unui obiect, fenomen, etc.
FLOAREA CĂRBUNE-” LEGENDE” SAU BALSAMUL IUBIRII LUI DRAGOBETE PRIN ÎNTOARCEREA INOROGULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374597_a_375926]
-
ape . Apa morții imaginată ca matrice leșioasă în care eșuează înțelesul din cuvinte. Bătrâneții îi lipsește măreția tragediei, chiar dacă, furat de valul zicerii înalte, expresive, poetul clamează tragedia neputinței. Din fericire, poetul are și versiunea mai mai puțin eroică și estetizantă. : Bătrânețea, ca baba cu mustăți și gușe/,mă izbește-n pârâul de pe centura nopții/. Îmi șlefuiește piatra de uitare-a vânturilor,/în cartierul ... rezidențial, este furtuna morții( Adolescența despletită). Bătrânețea, ca motiv poetic obsedant , ce străbate parcursului unui întreg volum
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
întoarcere la modele tradiționale precum cel balzacian pe care George Călinescu îl folosește în Enigma Otiliei. El considera necesitatea dezvoltării romanului românesc pe linia studiului caracterului. Romanul interbelic cunoaște și alte orientări cum este lirica în opera lui Ionel Teodoreanu, estetizanta și simbolistica la Mateiu Caragiale, memorialistica la Constantin Stere și fantastica la Mircea Eliade. În perioada aceea s-au format marile personalități precum Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu și Constantin Brâncuși. Proza interbelică se dezvoltă prin nuvelistica lui Gib
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
sau BALSAMUL IUBIRII LUI DRAGOBETE prin ÎNTOARCEREA INOROGULUI Pe tot parcursul dezvoltării sale, orice popor își conturează o identitate culturală cu ajutorul miturilor și legendelor, care îl însoțesc. Legende calendaristice, cosmogonice, geografice, istorice, etc., culte sau populare, toate oferă o variantă estetizantă asupra realității. Nevoia de frumos, de suprarealitate, de proiectare în imaginar a dorințelor omului dintotdeauna, a dat naștere legendelor. Când n-a cunoscut esența unor lucruri, sau când și-a propus să dea o formă hiperbolizantă unui obiect, fenomen, etc.
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
LEGENDE” sau BALSAMUL IUBIRII LUI DRAGOBETE prin ÎNTOARCEREA INOROGULUIPe tot parcursul dezvoltării sale, orice popor își conturează o identitate culturală cu ajutorul miturilor și legendelor, care îl însoțesc.Legende calendaristice, cosmogonice, geografice, istorice, etc., culte sau populare, toate oferă o variantă estetizantă asupra realității. Nevoia de frumos, de suprarealitate, de proiectare în imaginar a dorințelor omului dintotdeauna, a dat naștere legendelor.Când n-a cunoscut esența unor lucruri, sau când și-a propus să dea o formă hiperbolizantă unui obiect, fenomen, etc.
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
dispărut de 33 de ani. E tradus În numeroase limbi, ca și Barbey d’Aurevilly, de la a cărui moarte abia trecuse un deceniu. Prin mii și mii de cărți, spiritul lor Împânzește Întreaga Europă. Marile figuri care Întreținuseră vie atmosfera estetizantă a finalului de secol prin opera lor (Mallarmé, Walter Pater) sau care trăiseră dandysmul ca experiență totală (Beardsley) dispăruseră de foarte puțină vreme. Whistler, Huysmans și (oricât ar părea de ciudat) Jarry aveau să supraviețuiască cumpenei dintre secole doar câțiva
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de toate iubirile, înșelat de prieteni, însă revenind în chip irepresibil mereu la punctul de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar în jurul lui roiesc pitoresc clasicele tipuri de gașcă și petreceri, nenumărate Monici, Gabriele, Consuele ce traversează în lung și-n lat cafenelele și restaurantele Bucureștiului; se bea masiv mai ales
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
active - difuziunea, influențele și paralelismele. Cercetarea informează asupra principalelor direcții de investigare, cât și asupra tendințelor care vizează extinderea abordării sistematice și istoric-filologice. D. pune în acest sens accentul pe orientarea spre stilistică și poetica generală, manifestând rezerve față de direcția estetizantă a unor școli din străinătate. În studiile aplicative, stăruie, în schimb, asupra câtorva probleme, cum ar fi permanența realismului, ca și asupra unor mari personalități (Diderot, Gogol, Th. Mann ș.a.), încercând apoi să definească prin comparație specificul literaturii române, caracterizat
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
de Bergerac apropiindu-l caracterul compozit al creației poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui Rostand. Această dominantă, flancată de contemplarea sarcastică a vieții, asigură poeziei
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
săptămânalului „Vremea”, unde asigură cronica literară (1932-1944); în aceeași calitate e de găsit (între anii 1939 și 1941) la „Revista Fundațiilor Regale”; cum în numărul pe august-septembrie 1941 recentul director al revistei, D. Caracostea, decreta suspendarea criticilor de „formațiune fie estetizantă, fie liberalizantă”, C. se numără printre indezirabili. Publică la „Preocupări literare” (1942), revenind în 1945-1946 la „Revista Fundațiilor Regale”. Totodată e comentator literar la Radio-București, paralel cu Perspesicius și Șerban Cioculescu. La „Ritmul vremii” scrie sub pseudonimul Hyperion, iar în
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
în linia literaturii lagărelor cu emigranți (aici, Asylbeweber-i la finele anilor ’80), în schimb prozele scurte compun o atmosferă încărcată de mister psihologic, cu fibre de halucinație și cu acel amestec „simbolist” de glacialitate și incandescență, de voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către Monalisa, totul e limpede: tema spațiului închis, universul concentraționar, lume în care de la sublim la sordid nu este nici măcar un pas. Mizerie și tensionare, spațiu populat pestriț, cu destine și temperamente din varii geografii etnoreligioase. Tema emigrantului-captiv
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
spune adevărul cel mai omenesc în forma cea mai lapidară. Materia lui verbală e rezistentă ca piatra sau ca arama. Acesta masivă carte are o valoare exemplară de comandament moral. Ea nu contrazice, ci pur și simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu etica civică. Și mai ales a elegiei cu viața cetății. Acum se va înțelege cât de nedrepte au fost imputările ce s-au adus poetului care a scris Elegie pentru floarea secerată, că s-a retras
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
1979), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1983), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1996). Nume înseriabil generației lui Dumitru Radu Popescu, Tudor Popescu, Iosif Naghiu ș.a., G. practică deopotrivă genul dramatic, cronica de spectacol cu tendințe accentuat moralizante și mai puțin estetizante, articolul pe teme de actualitate ș.a.m.d. Fără să atingă cota de popularitate a congenerilor și confraților amintiți, și-a văzut puse în scenă unele piese la teatre din Bacău, Botoșani, Bârlad, Târgu Mureș, Giurgiu. Câteva au figurat în
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
tinerii morți/ fac semne celor de pe țărm” (Poem de dragoste). Simbolurile tutelare ale imaginarului sunt trandafirul și ciuma, care se distribuie alternativ în economia volumului. Deși ele amintesc, la o primă lectură, de cunoscuta sciziune baudelairiană, M. nu acceptă edulcorarea estetizantă ca răspuns viabil dat cataclismelor istorice. Mai mult, scriitura se autodenunță, dezvăluindu-și adesea fondul vitriolant: „Dar ce ascunzi tu, îngerașule,/ sub cuvintele ciuruite pe care ni le tot arăți?/ Putreziciunea - am spus -/ și oribila spaimă de moarte/ pentru care
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
Structura nopții (1979), conduc spre un paradox remarcat de I. Negoițescu: senzorialul se blochează în noțional, iar trăirile pe care eul liric le etalează rămân captive în crusta conceptelor. Desprinderea se realizează odată cu Blindajul final (1981), unde poeta abolește cenzura estetizantă și eliberează viziunile dictate sub imperiul traumei. Pe aceeași linie neoexpresionistă, de confesiune deturnată în pansexualism și tanatic, se desfășoară și lirismul din Var (1989), Parcul (1991) și Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
de același tip, cu efect de cădere de cortină, înșiră alert date permițând situarea scriitorului în cauză, fixează un punct de interes (aspectul mitizant al poeziei lui Marin Sorescu, escamotarea eului în lirica de senectute a lui Lucian Blaga, tendința estetizantă la Eugen Barbu etc.), ce focalizează discuția mai curând perceptivă decât riguros analitică și o pigmentează cu formulări percutante și cu portrete vii, malițioase, uneori nedrepte. Aceasta pare să fie rețeta eficace a unei critici nu întotdeauna nuanțate, dar cu
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
câte unui peisaj care, țintuindu-l locului cu magica lui fosforescență, „exaltă” gingașe „senzații poetice”. Numai că insistența în acest registru conduce, după câteva tușe mai „împăstate”, la un efect de saturație. Opiniile literare ale poetului simbolist au o linie estetizantă. K. pariază pe conceptul de „frumos”, făurit în turnul de fildeș al creatorului izbăvit de preocupările mărunte ale vieții. Dacă sămănătorismul, poporanismul, „naționalismul” îl indispun, nici extravaganțele formale, „scamatoriile” ori „scrântelile” moderniste (futurismul ș. a.) nu-l dau gata și K.
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
XX-lea și o verifică în spațiul de creație al multor autori analizați. Principala calitate a ciclului Scriitori români de azi (dincolo de retușurile impuse de perspectiva istorică) va consta tocmai în fundamentarea istorico-literară a judecății estetice, în refuzul oricărei metafizici estetizante, în efortul de comprehensiune a totalității unei creații, nu în laboratorul steril și abstract al metodelor de ultimă oră, ci în contextualitatea ei. Sunt respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]