188 matches
-
un ecou, dorul de moarte, cu precizarea că moartea nu mai e percepută ca o modalitate firească de reintegrare în "marele tot", după tiparul folcloric. Mânat de instinct în mijlocul codrului verde, personajul lovinescian vădește, asemeni unui citadin sadea, bizare înclinații estetizante, ce-l determină să-și reprime cu dezgust tentația suicidară, la gândul descompunerii iminente ("îl vor scoate umflat, îngrozitor la vedere"). De aceea, în undele apei Andrei nu-și caută un mormânt, cum s-ar putea crede ("Să se arunce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
termen de referință simbolic, abstract și inconsistent, făcând inutilă identificarea surselor "de inspirație" ale literaturii înseși. Tot un roman "de dragoste" este și Lulù, cu deosebirea că afacerea amoroasă se consumă de data aceasta într-un spațiu imaginar, al preliminariilor estetizante, fără a mai angaja un conflict "real" între protagoniștii cuplului erotic. După traumatizanta aventură cu Mab, franțuzoaica sinucigașă, nefericitul Andrei se întoarce acasă, într-un orășel de provincie din nordul Moldovei, pentru a-și căuta liniștea de care sufletul său
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
servit la legitimarea câmpului autonom al literaturii. Să ne gândim doar, într-o reverie de istorie alternativă, că Odobescu sau Bolliac ar fi putut fi precursorii lui Maiorescu, nu niște fire stângi într-o istorie a dandysmului și a conduitelor estetizante. Cred că putem da două răspunsuri - sau două explicații - pentru această "ratare". La prima vedere, a fost vorba de o proastă sincronizare. Regimul monumentalizării a fost descoperit prea târziu în cultura română. Cei douăzeci de ani pierduți până la ocazia creată
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de text constituie o relație de comunicare elitistă și restrictivă - pentru că distingerea "semnăturii" care dă cheia vocației reclamă specializare și rafinament. Titu Maiorescu, după ce citează o scrisoare a lui Popovici-Bănățeanul în care acesta i se confesează, face exerciții de lectură estetizantă pe materialul biografic: ...e admirabil scrisă toată scrisoarea, cu acel stil intuitiv din care renaște realitatea și se înfățișază în același timp transfigurată în imagini tipice. Ce duioasă e figura mamei "cu mintea turburată, uitându-se speriată în juru-i ca
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
extaziază în fața stilului mărturisirii. Această deturnare a textului pentru a-l face să exprime "talentul" nu e la îndemâna oricui, implicând formele superioare ale actului lecturii. Și nu mă refer aici doar la acuitatea privirii, ci și la amoralitatea acestei perspective estetizante: pentru atâta cinism e nevoie de un critic sau de un estet. Posibilitatea manierelor e în esență democratică, ține de universalitatea accesului la text; lectura lor e însă elitistă, depinzând de un număr mic de inițiați. De aici, numeroasele forme
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
adjectivelor și adverbelor în clasa substantivelor, comparația abstractizantă, cu inversarea termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele, parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
active - difuziunea, influențele și paralelismele. Cercetarea informează asupra principalelor direcții de investigare, cât și asupra tendințelor care vizează extinderea abordării sistematice și istoric-filologice. D. pune în acest sens accentul pe orientarea spre stilistică și poetica generală, manifestând rezerve față de direcția estetizantă a unor școli din străinătate. În studiile aplicative, stăruie, în schimb, asupra câtorva probleme, cum ar fi permanența realismului, ca și asupra unor mari personalități (Diderot, Gogol, Th. Mann ș.a.), încercând apoi să definească prin comparație specificul literaturii române, caracterizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
subiectelor literare, slujește promovării fără precedent a noțiunii de text, interpretată sub diverse aspecte. Textul cu majusculă e noul obiect al studiului, iar el trebuie descris ca practică semnificantă în interiorul productivității generate în și prin limbaj. Critica impresionistă sau valorizările estetizante nu mai au cuvântul acum. Nici măcar istoria literară nu mai operează confrom încetățenitelor ierahizări, orice text fiind egal cu celelalte în calitatea lor de simple mecanisme, generate în interiorul relației semnificat/ semnificant. Telqueliștii au pus "rescrierea" parodică sub semnul intertextualității 40
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
viață în imaginația mea... din vremea când, îndrăgostit de Rebecca, cea mai dulce creatură a imaginației poetice, am dorit să i se facă dreptate". Din perspectiva vieții reale însă, tot ce este sublim în ficțiune se perimează, pierzându-și aura estetizantă și căzând, cu ușurință, în uitare: "Sunt deci sigur că ea și Ivanhoe s-au căsătorit și l-au adoptat pe micul Cedric; nu cred însă să fi mai avut alți copii sau să fi fost din cale afară de fericiți
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de sex femeiesc cu un tub de comunicație ce i-ar fi permis (protagonistului) să satisfacă și cerințele dragostei, și interesele superioare ale științei". Din perspectiva vieții reale însă, tot ce este sublim în ficțiune se perimează, pierzându-și aura estetizantă și căzând, cu ușurință, în uitare. În final, schema circulară a textului se completează tot într-o notă tragi-comică. Primul "triunghi amoros" (Stamate-soție-pâlnie) este înlocuit de un al doilea (Stamate- fiu-pâlnie), de unde rezultă un absurd la pătrat, dar și un
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
primii eminescieni, Poeți obiectivi, clasici și exotici, Teatrul la Junimea, Teoreticienii, Marii creatori - Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, I. Slavici-Ambianța epocii: adversari și aliațiă. 79 Vladimir Streinu, istoricul literar, consacră un întreg capitol estetismului românesc (Sensuri lirice acoperite, Orientarea estetizantă, Alexandru Al. Macedonski, Reviste conmilitone până la 1900, Primii poeți moderni: Nevroticiiă. În Sensuri lirice acoperite intenția lui Vladimir Streinu nu este, în principal, de a face un act critic reparator în antiteză cu gestul mentorului junimist. Titu Maiorescu sancționase prin
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești”6, notabil fiind la el „realismul intelectual”. Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista „Literatorul” și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista „deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei.” 7 Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Vladimir Streinu și Tudor Vianu, favorabilă, caldă și comprehensivă, în stilul protocolar-deferent al autorului Mențiunilor critice, cu foarte puține obiecții: „Studiul d-lui Vladimir Streinu se intitulează Estetismul și fixează în una din cele mai sensibile planșe toată acea galaxie estetizantă din a doua jumătate a veacului trecut, cu pârâul ei de aur nespălat din care avea totuși să se aleagă și să cristalizeze constelația poeziei lui Alexandru Macedonski.” 5 Vladimir Streinu a găsit modalitatea adecvată de comentare a unor scriitori
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lui Titu Maiorescu de a fi despărțit, în mod discriminatoriu, cuvintele „poetice” de cele „prozaice”, dând astfel naștere unei lumi culturale împărțite în „clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și prospețimea sufletului țărănesc, apar ca fiind „prelucrate” și „livrești”, tot așa cum Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica și Ciocoii vechi și noi, romanul lui Nicolae Filimon, deși „singurele izbânzi în apropierea de realitate”, poartă - și ele - „stigmatele” estetizante ale retorismului, pitorescului și voinței de abstractizare. Rezolvarea întregii probleme nu poate veni decât prin abandonarea irevocabilă - într-un act purificator convergent teleologic cu automatismul psihologic suprarealist (indicat ca o soluție viabilă) - a „«viciului» stilului”: despărțirea de Maiorescu, teoretizată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
revistei sunt concediați prin nota de încheiere a numărului dublu din august-septembrie 1941: "Începând cu numărul acesta, primul alcătuit conform indicațiilor date de noua direcție, se suspendă, timp de șase luni, colaborarea de la Revista Fundațiilor Regale, a criticilor de formațiune estetizantă, fie liberalizantă până la simpatii față de ideologia și literatura semită. Aceasta până ce directivele noi, care au început să fie date din aprilie 1941, vor fi suficient cunoscute prin revistă. De la acestă dată, revista (...) va primi colaborările vechilor critici numai în măsura în care se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai false. Fractura ideologică a prejudiciat o operă altfel de o unitate tonală ușor de recunoscut. Căci dincolo de idei, motive sau simboluri istorico-filosofice, preocuparea constantă de „artifex” se manifestă nu numai în forma poetică, ci și într-o concepție generală estetizantă. SCRIERI: Zbor alb, București, 1932; Fata din umbră, București, 1936; Golful sângelui, București, 1936; Viața Spătarului Milescu, București, 1936; Enigmaticul Baikal, București, 1938; Cai de Apocalips, București, 1939; Sângele popoarelor, București, 1948; Lupii, București, 1952; Cazul Benet (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
se face auzită odată cu Boheme, volum remarcat de N. Iorga. Disciplinat, echilibrat, versul pare că umple cu ușurință forma fixă, cultivată în epocă de simboliști, de care pe autor îl apropie tematica obsesiv-sentimentală. Accente de menuet susțin stângaci atmosfera simbolistă, estetizantă: „Aud la streașină aceeași/Melancolie, pic, pic, pic.../ Și mai rămân uitat de-aseară/ În farmecul unui nimic.// Îmi prinde luna prin fereastră/O acuarelă pe perete./ Din depărtări s-aud crâmpeie/De hăuriri întârziete.// Cu capul rezemat de-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
în linia literaturii lagărelor cu emigranți (aici, Asylbeweber-i la finele anilor ’80), în schimb prozele scurte compun o atmosferă încărcată de mister psihologic, cu fibre de halucinație și cu acel amestec „simbolist” de glacialitate și incandescență, de voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către Monalisa, totul e limpede: tema spațiului închis, universul concentraționar, lume în care de la sublim la sordid nu este nici măcar un pas. Mizerie și tensionare, spațiu populat pestriț, cu destine și temperamente din varii geografii etnoreligioase. Tema emigrantului-captiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
1979), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1983), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1996). Nume înseriabil generației lui Dumitru Radu Popescu, Tudor Popescu, Iosif Naghiu ș.a., G. practică deopotrivă genul dramatic, cronica de spectacol cu tendințe accentuat moralizante și mai puțin estetizante, articolul pe teme de actualitate ș.a.m.d. Fără să atingă cota de popularitate a congenerilor și confraților amintiți, și-a văzut puse în scenă unele piese la teatre din Bacău, Botoșani, Bârlad, Târgu Mureș, Giurgiu. Câteva au figurat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
singurătății capodoperei. El poate fi surprins, difuz, În cercul viu și complex al Întregii dinamici sociale și culturale. Astfel privite lucrurile, arheologia literară, concentrată asupra lucrărilor „de raftul doi”, departe Însă de caracterul vetust pe care i-l atribuie prejudecățile estetizante, poate rămâne un demers actual și plin de prospețime. Cioburile literare, odată spălate de zgura anilor și modelor, Îți dezvăluie străluciri nebănuite și vechea amforă prinde din nou contur. Iar lectura operei, făcută azi cu ochii și sufletul celui care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
expresioniste, privilegiază caricaturalul, șarja grotescă și absurdul. Cu acțiunea plasată într-un univers dereglat, halucinant, de coșmar burlesc, scrierea, relevabilă prin atmosferă și printr-un personaj memorabil - mitomanul Mihăilă, posesor al unei imaginații debordante, enorme -, suferă însă de pe urma afectării intelectuale, estetizante, reflectând complexe de autodidact. În cu totul altă cheie sunt concepute romanele, gândite ca o construcție ciclică, Maidanul cu dragoste (I-II, 1933) - creația cea mai izbutită, care l-a consacrat pe autor, Sfânta mare nerușinare (I-II, 1936) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
în plan istorico-literar textele ei atestă „metamorfoze” decisive ale poeziei românești și emanciparea lirismului feminin după primul război mondial. Sonetele din Ferestre luminate ilustrează confluența simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la noi Al. Macedonski): „Ci vreau ca-n hieratică găteală/ Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
nuvelele cuprinse în volumul De dincolo de moarte (1907) interesează ca încercări de aclimatizare a unor orientări moderne. Dar N. nu este un intermediar nimerit, căci el ilustrează într-o expresie hibridă, devitalizată, artificioasă, atât câștigurile naturaliste, cât și experiențele decadente, estetizante, proprii sfârșitului de secol XIX. În zelul lui de neofit, ajunge să-și transforme paginile în simple pastișe după scrierile lui J.-K. Huysmans, Joséphin Péladan, Léon Bloy ș.a. Mai cu seamă romanul Suflete obosite este o astfel de mixtură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
impresia de adevăr și puritate a unei adevărate păduri. Costumele create de Miruna Boruzescu erau pastorale și expresive, dar unde În spațiul liber din Franța se contopeau natural cu foșnetul frunzelor și adierea vântului, sub lumina reflectoarelor În teatru deveneau estetizante, la fel ca și jocul actorilor americani, care, fără colaborarea colegilor cu accent și umor francez (care nu au primit viză de lucru În SUA), era mai puțin expresiv. Livada cu vișini la Lincoln Center Joe Papp Îmi telefonează și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]