161 matches
-
admite ipoteza niciunei taine, frumusețea, talentul, decența, inteligența, eleganța, generozitatea Lorenei nefiind nici imitații, nici capricii, nici flacăra lumânării de ceară, ci o valoare universală, păzită de chiar firea lucrurilor veșnice, regenerabile. Cu ele, Lorenna își aduce aportul la înfrumusețarea, estetizarea, îmbucurarea vieții altora pentru că aceasta-i datoria dintâi a artistului, iar dacă el nu și-o îndeplinește, mai devreme sau mai târziu publicul îl va sancționa și poziția lui se va clătina uneori iremediabil! Spre lauda și meritatul respect pentru
LORENNA. UNIFORMITATE ÎNTRE CE TREBUIE SĂ FIE ŞI CE ESTE ARTISTUL… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364759_a_366088]
-
duce de la sacru la frumos, și în final la estetica generalizată. În acest context forța antropologică a imaginii se opune reprezentării bine echilibrate, ca și oricărei viziuni realiste- ea păstrează ceva din iluzia radicală a lumii. Fotografia este ireductibilă la estetizarea lucrurilor, este legată de aparența acestora, de evidența lor, de o aparență înșelătoare.Este opusul dublei destinații care i-a fost impusă-realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictată. Singurele opere puternice sunt cele care își interzic să
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350556_a_351885]
-
duce de la sacru la frumos, și în final la estetica generalizată. În acest context forța antropologică a imaginii se opune reprezentării bine echilibrate, ca și oricărei viziuni realiste- ea păstrează ceva din iluzia radicală a lumii. Fotografia este ireductibilă la estetizarea lucrurilor, este legată de aparența acestora, de evidența lor, de o aparență înșelătoare.Este opusul dublei destinații care i-a fost impusă-realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictată. Singurele opere puternice sunt cele care își interzic să
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350577_a_351906]
-
înădușiți de zise cântece, zăpăciți de ziși artiști, avem parte de apariții muzicale tot mai rare ale interpretului Gabriel Cotabiță. Din nefericire! Nu trebuie să se întâmple aceasta! Oricând se aude undeva glasul lui Gabriel Cotabiță, el dă vibrație proaspătă estetizării și civilizării vieții prin cântece scumpe, din rezerva de muzică ușoară românească, cea care până nu demult era izvor de binefacere generoasă în spectacole splendide, galante, înstelate, inegalate decât de expozițiile constelațiilor care dincolo de cuprins au misterul! De aceea, interpretul
GABRIEL COTABIŢĂ. ZIDIREA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352110_a_353439]
-
străveziu adâncimea textului. Aerul vetust, uneori cronicăresc al romanului sunt convenții asumate, fiindcă întreaga atmosferă a cărții, se întoarce împotriva artificiului, datorită legendei pe temelia căreia s-a construit narațiunea, altfel impecabil insinuată. Metoda nu e a deriziunii, ci a estetizării: „Petrecură două nopți la rând în turn, acolo unde avusese viziunea cu acea cameră poleită în aur. Pornind de la acea vedenie decisese să amenajeze o cameră pentru tinerii îndrăgostiți care binevoiau să-și petreacă în intimitate clipele amoroase”. În acest
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
pentru că face parte din „nomenclatură!?”, ca și cum ar face parte dintr-o pandemie de ciumă! Cei care aclamă spiritul democrației se tem ca Gheorghe Cautișanu „să nu mai facă ce a făcut!”. Păi n-a făcut altceva decât să contribuie la estetizarea unui oraș și prosperitatea lui economică. Asta rezultă, orice ar spune cineva acum, din toate datele despre vechiul oraș Buhuși, cel supranumit cândva „orașul florilor”. Și-atunci, să nu mai facă așa ceva?! Într-adevăr, un oraș al florilor era Buhușiul
GHEORGHE CAUTIŞANU. O ŞTIU CEI DIN VECHEA GARDĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373791_a_375120]
-
17 mai 2017, ora 19, Teatrul Național ,,Vasile Alecsandri”, Suceava, 18 mai 2017, ora 19, Casa de Cultură a Sindicatelor). Concertul aniversar Eugen Doga „Dialogurile dragostei” (pe versurile poeților Mihai Eminescu și Veronica Micle), căci despre acest grandios act de estetizare a vieții prin muzică și poezie este vorba, în acompaniament ideal cu zilele ieșirii line din anotimp, ale candidului mai sentimental, 2017, caută și găsește calea binelui sufletesc, restituind muzica! Îmbuchetat într-un florilegiu de evenimente cultural-artistice dedicate maestrului în
DIALOGURILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371720_a_373049]
-
culturii române în permanență și deopotrivă în mișcare, act cu act. În toată opera sa actoricească, maestrul Alexandru Arșinel a fost, este și va rămâne un estetician al teatrului, în primul rând apărător de principii fundamentale despre rolul actorului în estetizarea rolurilor, chiar și atunci când ele accentuează tarele umane. Un personaj uman rămânând și în atare postură în interioritatea umană din care este reliefat ceea ce e înveselitor, nu grotesc, din care se alege figura comică umană, nu fiara! Aceasta se evidențiază
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
și dacism Formarea conștiinței istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și estetizarea vieții) * Forme poetice (muzicalitatea repetitivă, poezii cu formă fixă, experimente metrice și prozodice, versul liber, poemul în proză) * Teme și motive (disoluția, boala, recluziunea, camera, parcul, orașul, călătoria imaginară, parfumuri, culori, muzica și instrumentele muzicale, ploaia, canicula, etc.) * Elemente de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
a văzut, ca dandysmul să aparțină doar decadentismului. Să mai spunem o dată că ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi, am vedea că aproape toate trăsăturile dandysmului „etern” (estetizare excesivă, efeminare, ostentație, cult de sine etc.) apar predilect În epoci de decadență, la finele unor cicluri istorice, când valorile „tari” se relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rândurile lui Byron rămân necruțătoare: „Nu știu ce a vrut să spună Scrope Davies când ți-a povestit că aș iubi copiii. Le detest prezența”. Adresanta nu e alta decât Augusta Leigh, iubita soră vitregă. Nu-i mai puțin adevărat că și „estetizarea” morții, punerea În scenă a propriului sfârșit ține, până la un punct, de dandysm. Ce i se Întâmplă la Missolonghi, locul fostelor sale fapte de bravură și al ultimei poezii, Astăzi Împlinesc treizeci și șase de ani, e mișcător până dincolo de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
câta oară? - specificul Însuși al dandysmului), s-ar vedea că Marcel Proust ar intra ușor și firesc În tipar prin suficient de multe trăsături. Cum ar fi credința de nestrămutat În forța frumosului, În arta Înțeleasă ca o nouă religie, estetizarea Întregii lui vieți nu doar prin elemente de recuzită (interioarele, obiectele), vestimentație sau accesorii, ci printr-un Întreg „program interior”. El Începe ca o joacă, Încă din adolescență, când, alături de bunii prieteni Jacques Bizet și Daniel Halévy, colegii de la liceul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
debut al Editurii Dacia), nu se regăsește în versurile din volumele ulterioare. Peisajul din care lipsesc (1981) dezvăluie un lirism neliniștit, cenzurat de cerebralitate, sentimente evanescente, topite în nostalgii și resemnări. Aceeași formulă - sugestia și ambiguitatea, elaborarea expresiei artistice, chiar estetizarea imaginilor și un simbolism de sorginte culturală - duce la estomparea stărilor recuperate ca trăiri lirice și în Terasa cu oleandri (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Moderne ca simțire poetică, versurile decupează dintr-un jurnal intim, cu precizie, cu luciditate
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
a văzut în fața unei duble îndatoriri: să reînnoade cu o tradiție literară brutal și nemeritat întreruptă și să denunțe, cu mijloace poetice, pseudopoezia anilor ’50. De aceea, monotonia, câtă există, trebuie privită în sens bacovian, adică superior, iar preocuparea pentru estetizarea expresiei - înțeleasă ca o reacție la dezinteresul arătat în această privință de versificatorii de rând ai epocii. Impresia că după 1970 lirica sa s-ar fi schimbat simțitor este numai parțial întemeiată. Într-adevăr, volumele Fața străină a nopții (1971
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
astfel reunite condițiile, așa cum o arată George Voicu În concluziile uneia din lucrările sale, pentru o revoluție conservatoare În România? Capacitatea de Încadrare și de orientare a mișcărilor sociale de teoreticieni ai complotului pe de o parte, pe de altă estetizarea discursului politic ca semn de «ânaltă cultură», la opusul rigorii și preciziei raționamentului, mai degrabă disprețuita de intelectualii care țin frânele mediatice, ar sta drept dovadă. * Winners și loosers Discursurile privind schimbările intervenite În cursul ultimilor 15 ani În România
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
literatură a noului curent. Situat principial în opoziție cu modernismul, t. și-a apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre cele mai radical inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
franceze?), anchetă urmată de altele, privitoare la „misiunea și realizările generației tinere” (de Crăciun 1932 și în 1937), la crezul personalităților (În ce cred, 1933) ori la „cetatea universitară”. Acestora li se adaugă nenumărate „semnalizări”, texte precum Simbolizarea omului modern, Estetizare și experimentalism, Explicațiile timpului nostru (despre mișcările tineretului francez) sau Franța de azi (dări de seamă asupra congreselor internaționale de filosofie de la Praga și Paris), ori interviuri (cu Léon-Pierre Quint, Rolf de Maré, René Benjamin), comunicări privind activitatea Seminarului de
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
și admiră ceea ce îi inconjoară. Școala trebuie să transforme sentimentele de admirație față de frumusețile naturii în convingeri și deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Acest lucru se realizează prin intermediul disciplinelor de învățământ, dar și prin acțiuni practice de ecologizare și estetizare a mediului în care trăim. Într-o lume în care natura se degradează de la o zi la alta, este necesar ca de la cea mai fragedă vârstă, copiii să cunoască, să iubească și să ocrotescă natura, încercând prin forțe proprii să
Educaţia pentru timpul viitor – educaţia pentru mediu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Florea Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1212]
-
ciudat amestec de «consignație» epică, unde coexistă «pacific» cronica istorică mistificată, decalcul după documentul istoric, jurnalul intim, memorialul de călătorie, crochiul marin, poezia idilei rustice etc.” (Radu Enescu). Expresia este frustă, proaspătă, adeseori neașteptată, mizând frecvent pe imaginația parodică, pe estetizarea limbajului științific, ca și pe recuperarea în plan ironic a vorbirii cotidiene. Asupra prozelor ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică propriu-zisă au farmecul
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
ei arzători... factura narațiunii apare cu totul alta șdecât în O istorie de demultț, mai puțin dramatică. Povestitoarea e o «babă cu clonț și cu ochii verzi și vicleni», ca în Halima. Lumea însăși a trecut printr-un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o dimensiune mult mai profundă, ce depășește contextele evocate. Derizoriul nu este deșertăciunea deșertăciunilor din morala creștină, nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în același timp. Caragiale a pus în scenă derizoriul, și nu absurdul, iar Ionescu a devenit autor al absurdului doar la Paris, sub întruchiparea de Eugène Ionesco. Derizoriul este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fost obișnuită, servind pentru aflarea elementelor din viața de zi cu zi; mișcarea sportivilor seamănă cu aceea a eroilor este simbolică (existența patinatorilor pe gheață sugerează că mintea omenească, organizată ulterior prin senzații și plăcere, elaborează treptat ideea abstractizării și estetizării mișcării). Puntea de legătură între mișcarea culturală obișnuită și motricitatea sportivă rămâne valoarea mitică a povestirii competiției, competiția evidențiind un atribut magic, o calitate vizibilă, uneori, prin intermediul ritmului jocului sportiv, care pare că spune altceva decât mișcarea obișnuită. In constituirea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al lui Marinetti indică, în cazul de față, o „estetizare a politicului”; însă Contimporanul, publicație de stînga, consideră că „paralelismele și alianțele” politice au loc după specificul fiecărei țări: „futurismul în celelalte țări nu este necesarmente aliat cu fascismul, mișcare specific italiană. Spre exemplu, în Rusia, futurismul e arta oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei” personajului: „Nimic nu e mai romanesque și mai tragic ca evoluția acestui bărbat cu privire de hipnotizator, a acestui institutor, zidar, ziarist devenit dictator al poporului celui mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestui bărbat cu privire de hipnotizator, a acestui institutor, zidar, ziarist devenit dictator al poporului celui mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin va teoretiza, cu referire expresă la Marinetti, estetizarea politicului ca „rezultat logic” al fascismului: „Fiat ars - pereat mundus este cuvîntul de ordine al fascismului care, după cum admite și Marinetti, așteaptă ca războiul să ofere satisfacție artistică unei percepții senzoriale care a fost modificată de tehnică. În mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]