102 matches
-
secțiunea a doua a studiului meu. 153 Viziunea empirica este o experiență ilogica și incongruenta. Cand se încearcă traducerea conținuturilor sale într-o formă inteligibila, se manifestă o certă intruziune a factorilor raționali. Viziunea empirica este, subsecvent, metamorfozata în viziune estetizata (opera de artă propriu-zisă), care constituie sfârșitul procesului de creație artistică. 154 Pentru o analiză extinsă, cf. Smith, 1993, pp. 151-251. 155 Un alt element care poate provoca nedumerire este acela că, deși obiectul de studiu al lui Smith ar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și social, să fie profund nemulțumită de conținutul vieții ei. Neacceptând să se lase invadată de banalitatea cotidianului și a obișnuințelor, ea se imaginează țâșnind ca un „joc de apă” ce scânteiază în lumina aspirației spre ceva superior, spiritualizat și estetizat - o lume conformă cu propria-i alcătuire sufletească. Dorește să se elibereze de îngrădiri și convenții, să strălucească, să plutească prin forța de levitație a iubirii, să se identifice cu sine printr-o trăire autentică, plenară. Conștiință modernă, vie, uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-o vădită propensiune către universul citadin, R. poetizează în Leii de piatră vitrinele luxoase, automobilul, viața elegantă, mondenitatea frivolă, captând rezonanțe și emoții estetizate care îl apropie de lirica lui Ion Minulescu. Descriptiv, este atent la detaliul decorativ, îmbinând indiscreția și rafinamentul. „Subiectul” pieselor sale lirice este luxul, strălucirea mondenă, amintind creația târzie a lui Charles Baudelaire, dandysmul, preocuparea obsesivă pentru exterioritate, femeia ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
poet damnat și rămâne în veci inexplicabilă strădania acestui poet, care își injecta literatura în vene ca pe un drog, de a fi critic și istoric literar. [...] Ion Negoițescu a trăit solitar și neînțeles în societatea românească. Avea o existență estetizată, incompatibilă cu grosolănia forțată la care fuseseră condamnați românii de ocupanții sovietici. Era lipsit de nerăbdarea indecentă de-a se afirma, și aceasta tocmai în mijlocul vieții literare, spațiu al ambiției duse până la isterie. [...] În postura de critic literar, făcea impresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
mai multe ori decât ar fi crezut vreodată că o va vedea" (2, subliniere adăugată). Totuși mai târziu, simpla recunoaștere a faptului că nu poate ști toate lucrurile ce țin de scriitura sa - pe care Frus o numește "narațiune obiectivă estetizată" - îi conferă esteticii sale o subiectivitate pe care nu o poate nega: Ar fi imposibil să afli ce orori au rămas întipărite în mințile copiilor ce au supraviețuit" (90). Hersey recunoaște limitările propriei sale subiectivități. Întrebarea principală nu este dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Retorismul este substanțial diminuat, discursul liric este definitiv mutat din albia confesiunii în aceea a formulării dense, lucid alcătuită pe temeiul aluziilor și al sugestiilor intelectuale. Diafanitățile și edulcorările romantice se contaminează de viziunea și expresia baudelairiană, virusate de „urâtul” estetizat. Venită tot din romantism, pasiunea cosmicității, fără a-și micșora cu nimic intensitatea, este formalizată în spirit expresionist. Ceva transcende în permanență elementele alcătuitoare ale lumii celeste și terestre, punându-le pe toate sub semnul fiorului metafizic, dar și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
III se înregistrează un consum estetic de masă, o creștere a cererii de artă și de frumusețe, de stiluri și de experiențe estetice în toate dimensiunile existenței. Cu cât eficacitatea tehnico-mercantilă guvernează mai ferm lumea, cu atât oferta e mai estetizată, iar cererea mai marcată de dorința de a gusta din bucuriile „impresiilor inutile”33. Barbarie morală?tc "Barbarie morală ?" Există o sumedenie de voci ce se ridică împotriva naufragiului unei civilizații în care se dezlănțuie egoismul fiecăruia, banul-rege, delincvența, marea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
periodice. Privită în ansamblu, poezia lui P.-N. apare ca o sumă de căutări ale sunetului propriu, în varii direcții, adesea divergente, și cu înrâuriri marcate: simbolismul retoric, de atmosferă provincială, cu rezonanțe din romanțele lui Ion Minulescu, cu tristețea estetizată a acestuia. E un simbolism „trădat” în poezii cu tipar popular, palide, cu lexic neutru și frazare stângace, ca în Ardealul. Într-o arhitectonică mai fermă și întrucâtva mai plină de sugestie lirică sunt versurile „constructiviste” din primul volum, Sărmanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
8/1996. Printed in ROMANIA CĂTĂLIN GHIȚĂ Deimografia Scenarii ale terorii în proza românească Cuvânt înainte de Ștefan BORBÉLY INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Letiției, Cameliei și lui Ionuț Cuprins Cuvânt înainte de Ștefan BORBÉLY / 9 Mulțumiri / 21 Introducere / 23 1. Topografia unui sentiment estetizat. Teroarea, între reflecție și analiză / 33 1.1. O radiografie conceptuală. Distincția dintre "teroare" și "groază" / 33 1.2. Teroarea în diacronie. Evoluția modelului în literatura universală / 41 1.3. Defazări și sincronizări. Alternative ale terifiantului autohton / 68 2. Teroarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
face cu aceeași conotație fertilă a terorii, care ne hrănește deopotrivă emoțiile și intelectul, în opoziție cu groaza paralizantă. Spre deosebire de imaginarul terorii, cele mai multe teme și motive horror au, inevitabil, caracter pronunțat repetitiv, până la pastișă 13. Dacă teroarea constituie un Doppelgänger estetizat al luptei pentru existență, groaza reprezintă o caricatură dizgrațioasă a acesteia, dificil de tolerat pe spații largi și pasibilă de derapaje actanțiale în sfera ridicolului. Oricum, teroarea se construiește cu migală, iar starea de tensiune se realizează printr-o economie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
abuzez de eticheta terorii și să nu mă opresc asupra lor. Oricum, afectate de cenzură și, mai pernicios încă, de autocenzură, prozele respective nu constituie, din punctul meu de vedere, decât realizări artistice deformate. Ultimul scenariu convingător aglutinat al spaimei estetizate poate fi detectat abia după momentul 1989, la Mircea Cărtărescu (1956- ), scriitor care poate oferi, în continuare, surprize notabile. Până în perioada interbelică, literatura română era defazată în raport cu cele occidentale, iar proza de teroare nu face, desigur, excepție de la regulă. După
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un teritoriu mirific, supus transcendențelor de tot felul. Cel mai des el va fi identificat cu Noul Canaan, "pămîntul făgăduinței" modern ("promis", simbolic, purita nilor oprimați spre moștenire). Noii "pelerini" transformă geografia și, implicit, istoria (care abia începea) în artefacturi estetizate, ficționale, menite să supraviețuiască mult timp în subconștientul comunitar european. Dimen siunea miraculoasă a Americii nu dispare nici mai tîrziu, cînd semnele sale culturale sint reperabile tot în sfera mitologicului: turnul din sticlă și oțel ca semiotică a Babelului, prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romanele cele mai complexe ale autorului, printre care și capodopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici trebuie căutat, în termeni psihanalitici, un impuls sublimat fundamental al lui Nabokov, devenit artă pură. Dacă ar fi să conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de "stare" auctorială la apogeu literar sînt amintita Lolita și chiar mai tulburătoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se aprind una de la alta. Cu el se poate vorbi de orice cum se scrie o carte." Dar nu e suficient. Fondul primordial nu se subordonează întru totul convenției elegante, trimițînd mesaje oblice, dar suficient de clare pe traseele senzualității estetizate. Aflată în mijlocul marelui oraș, poeta excitată își îndreaptă pașii spre piața de legume și fructe ca spre o ieșire, spre o eliberare naturistă, sublimată în direcția percepției flamande. Belșugul vegetal e însă un fel de pandant al chemării eroticești obsesive
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
care ciorile pătrundeau greu. În fond, pe Jianu, autobuze galbene mari ieșeau și intrau în frunzișuri, sub antenele tremurătoare ale reflectoarelor de la Băneasa". De cele mai multe ori avem a face cu un amestec specific de notificări de lecturi, impresii fugare, intens estetizate, confruntări ale artelor cu viața și viceversa, cu o predilecție aparte arătată artelor plastice (Radu Petrescu e un pictor refulat). Sub condeiul său, sevele realității se evaporă, lăsînd un reziduu cristalin, caligrafia vieții înseși sacrificată în actul scriptic: "Joi. Dau
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
ea cititorul în ambianța anilor 1870, Whistler și Gautier devenind personaje. Raportul dintre viață și artă este surprins prin aventura spiritului peregrin aflat în căutarea propriei identități (existența intimă fiind una searbădă și neînțeleasă) care se petrece într-un decor estetizat, în care transparența și opacitatea, inefabilul și greutatea formează o unitate inedită, într-o viziune fantastică plină de poezie și senzualitate. Cadre enigmatice, decoruri fascinante, însuflețite de culoare, arome și muzică, sunt învăluite în armonie care, paradoxal, ar putea ilustra
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
de pe Maria Hilfestrasse,/ din duminicile ploioase?// Simt/ că tu ești femeia în aur pictată de Klimt? (Simt). Muzical, pictural, șlefuit la maximum, poetul ne propune un angelism sufocat voluptuos de artă, o anamneză a unui Eden filtrat printr-o istorie estetizată: " Ultimele acorduri nu le mai cîntă organistul bătrîn,/ îmbrăcat sobru, aproape monahal, în cenușiu și maro,/ pedalele sînt apăsate de aripile unui serafim din/ vitraliile lui Wispianski de la domul franciscanilor." (Kosciol Mariacki). Un extaz prețios, o beatitudine luxoasă îl conduc
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
e ambasada etimologică a Creației și însoțește peste tot în spirit drumul de la profan la sacru. În esența ei, această religie este prezentă în toate celelalte religii”. De remarcat reversibilitatea nu lipsită de orgoliu a comparației, deoarece religia însăși apare estetizată. De altminteri, nu se poate vorbi despre factorul religios în poezie, în chip convingător, dacă acesta nu-i este consubstanțiat. Transilvan tipic, Ion Mircea are vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj solemn, cvasiliturgic, croit pe o trăsătură endemică, exprimată cu
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
un datum structural) al scriitorului și alimentată de "dezordinea" unei lumi pe care o sondează (în linia caragialismului "simț enorm și văz monstruos"), atent și iscoditor, sub toate aspectele sale". O revoltă posedînd un substrat metafizic, însă cu o turnură estetizată, precum o formă de manifestare diferențială, prin magia (neagră) a cuvîntului. Conștiința de sine a poetului ca artifex dublează, ca într-o oglindă, postura sa morală, negatoare, ofensivă, implacabilă, coagulată în tulburătoarele norme ale unei permisivități anarhice, postură ce se
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
vorbi Attia în locul meu. Diseară cinez cu Văleanu care m-a invitat că și pe Attia la Cină cu o mulțime de reverențe și plecăciuni pînă la pămînt". Mondenitatea e consemnata pretutindeni, acordîndu-i epistolierei un aer lenevos, de domnită fanariota estetizata: "Azi dimineață la Cotty erau deja cîteva dame care se ofileau în fotolii. Cișmigiul, pe unde am trecut apoi, avea aerul unui caniș care se trezește. Am insomnii și adorm după 4 dimineata.Abia aștept să fiu din nou cu
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
cum e a se reîntoarce la inocența paradiziacă, dar și a se detașa de nostalgia ei concretizată în exercițiile posturii damnate. Măcinat de disonanțe, frustrări, suferințe date în vileag ori numai deductibile din reflexul lor în neistovitul în resurse naturalism estetizat: "Cădea pe mozaic păcătosul de preț din mine,/ chipul tău de marionetă se-acoperea de alge ca un înecat,/ apos mi-era sufletul, iar spiritul, ierbos" (A patra scrisoare venețiană). Ori chiar în sentință drastică: "Pofte aveam trupelnice, dar suflet
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
pierde, prin exacerbare, veridicitatea. În scenele mai calme cu Costin Gavăză, Claudia Ieremia își reia arsenalul propriu și devine convingătoare, în vreme ce lui Lovas i se cuvine „pardonată“ absența nuanțelor în poza de self made man, pentru scena finală. Altminteri, extrem de estetizat, spectacolul rămâne, dacă nu în inimă, pe retină: decorul superb, cu atmosferă high tech, al Oanei Văran și costumele realizate de Ramona Ingrid Macarie (excelentă translare cromatică a conflictului, în costumele alb/roșu/negru/alb ale actriței, în acord cu
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
Tristețea-i de-un litru/ C-o patimă grea.// Astfel, întrucît,/ Își băga către seară/ O sforicică pe gît/ Nemaiscoțînd-o-n afară...” (Epigramă). Din acest animism derivă un delicat joc de-a dragostea al poetului cu lucrurile, substitute ale partenerei violent estetizate (estetizarea e aci, la rîndul său, un substitut al relației trupești): „Mult timp am iubit o ceșcuță de ceai chinezească/ Pictată cu scene naive din viața fîntînilor pe porțelanu-i subțire/ Dar sufletul meu neștiind îndeajuns s-o uimească,/ M-a
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
intelectual cum l-a definit cineva, care nu se exercită cu vreo intenționalitate satirică, ci de dragul propriei sale condiții ce se autocontemplă. E aci un cinism moale, elegant, șlefuit de civilitate în pofida cruzimilor pe care le poate manevra, id est estetizat. Precum în cazul lui Caragiale sau al lui Arghezi, n-am putea susține un clivaj definitiv, o netă separație între subiectul care livrează caricaturi și caricatura ca atare, cu care e de facto concrescut. în observațiile mizantropice, meprisante față de natura
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
de chiparos, voi găuri chimvalul răsunător/ pe cuvîntul meu de falsificator" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Abordat cu intenția înscrierii unei posturi mai curînd decorative, homo religiosus apare înghiontit, hărțuit de dubiul stenic al unui ins cu o structură telurică estetizată: "mie, domn' președinte, mi-au legat de picior un înger fără zbor. mi-au îndesat în buzunare îngeri cu ghiare" (ibidem). Ori: "mi-e dor de niște abstinențe, de un ascetism, de o retragere în pustiu, de patul care este
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]