102 matches
-
grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat - asupra caracterului „antiburghez” al scrierilor sale. Matei Călinescu vede în „problema incomunicabilității” urmuziene „o formă a crizei spirituale în cadrul capitalismului modern” (op. cit, p. 82). Avangarda, afirmă criticul, „l-a utilizat pe Urmuz ca să lovească în principiile și concepțiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii de Matei Călinescu, Ion Pop, Ov.S. Crohmălniceanu și Adrian Marino, fără a uita monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă). Estetizată, domesticită, avangarda devine recuperabilă de către „arhiva culturală” (potrivit formulei teoreticianului de artă german Boris Groys) în momentul cînd încetează a mai fi resimțită ca ofensivă/primejdioasă la adresa establishment-ului. Ulterior, odată cu progresiva „închidere” față de Occident a regimului ceaușist, recuperarea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
III se înregistrează un consum estetic de masă, o creștere a cererii de artă și de frumusețe, de stiluri și de experiențe estetice în toate dimensiunile existenței. Cu cât eficacitatea tehnico-mercantilă guvernează mai ferm lumea, cu atât oferta e mai estetizată, iar cererea mai marcată de dorința de a gusta din bucuriile „impresiilor inutile”33. Barbarie morală?tc "Barbarie morală ?" Există o sumedenie de voci ce se ridică împotriva naufragiului unei civilizații în care se dezlănțuie egoismul fiecăruia, banul-rege, delincvența, marea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un teritoriu mirific, supus transcendențelor de tot felul. Cel mai des el va fi identificat cu Noul Canaan, "pămîntul făgăduinței" modern ("promis", simbolic, purita nilor oprimați spre moștenire). Noii "pelerini" transformă geografia și, implicit, istoria (care abia începea) în artefacturi estetizate, ficționale, menite să supraviețuiască mult timp în subconștientul comunitar european. Dimen siunea miraculoasă a Americii nu dispare nici mai tîrziu, cînd semnele sale culturale sint reperabile tot în sfera mitologicului: turnul din sticlă și oțel ca semiotică a Babelului, prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romanele cele mai complexe ale autorului, printre care și capodopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici trebuie căutat, în termeni psihanalitici, un impuls sublimat fundamental al lui Nabokov, devenit artă pură. Dacă ar fi să conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de "stare" auctorială la apogeu literar sînt amintita Lolita și chiar mai tulburătoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un simptom al degradării culturii reale, care introduce și o estetizare a cotidianului în sensul în care cultura devine și o extensie a banalității estetice ca o formă de "political correctness". Acest "strabism generalizat al valorii"424 într-o cultură estetizată alcătuiește una dintre situațiile căreia Baudrillard i se opune în mod complet, deoarece "într-o estetizare generalizată, formele se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit și fiecare dintre noi își poate găsi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
8/1996. Printed in ROMANIA CĂTĂLIN GHIȚĂ Deimografia Scenarii ale terorii în proza românească Cuvânt înainte de Ștefan BORBÉLY INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Letiției, Cameliei și lui Ionuț Cuprins Cuvânt înainte de Ștefan BORBÉLY / 9 Mulțumiri / 21 Introducere / 23 1. Topografia unui sentiment estetizat. Teroarea, între reflecție și analiză / 33 1.1. O radiografie conceptuală. Distincția dintre "teroare" și "groază" / 33 1.2. Teroarea în diacronie. Evoluția modelului în literatura universală / 41 1.3. Defazări și sincronizări. Alternative ale terifiantului autohton / 68 2. Teroarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
face cu aceeași conotație fertilă a terorii, care ne hrănește deopotrivă emoțiile și intelectul, în opoziție cu groaza paralizantă. Spre deosebire de imaginarul terorii, cele mai multe teme și motive horror au, inevitabil, caracter pronunțat repetitiv, până la pastișă 13. Dacă teroarea constituie un Doppelgänger estetizat al luptei pentru existență, groaza reprezintă o caricatură dizgrațioasă a acesteia, dificil de tolerat pe spații largi și pasibilă de derapaje actanțiale în sfera ridicolului. Oricum, teroarea se construiește cu migală, iar starea de tensiune se realizează printr-o economie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
abuzez de eticheta terorii și să nu mă opresc asupra lor. Oricum, afectate de cenzură și, mai pernicios încă, de autocenzură, prozele respective nu constituie, din punctul meu de vedere, decât realizări artistice deformate. Ultimul scenariu convingător aglutinat al spaimei estetizate poate fi detectat abia după momentul 1989, la Mircea Cărtărescu (1956- ), scriitor care poate oferi, în continuare, surprize notabile. Până în perioada interbelică, literatura română era defazată în raport cu cele occidentale, iar proza de teroare nu face, desigur, excepție de la regulă. După
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din 1870 contribuie la generalizarea unui pesimism difuz, a unei stări de discomfort, de nemulțumire latentă care califică perioadele de criză. Această atmosferă își găsește expresia cea mai elocventă în decadentism, însă conținutul ei civic se dizolvă într-un climat estetizat. Nu este prima oară când o provocare politică primește un răspuns cultural, estetic, iar din acest punct de vedere, analiza raportului dintre politică și cultură în Viena finiseculară, analiză realizată de Carl Schorske 18, relevă multiple similitudini. Un aer de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abaterea prin excedent al unei ornamentici vegetale, cât și prin tematica amorului safic și a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui Georges de Feure nu spre simbolism, ci spre decadentism cu o Psychopathia sexualis estetizată, cu decorativismul pletoric înscris în însăși substanța personajelor care evoluează în cadrul de viață estetizat, cu privilegierea unei componente fantasmale care se regăsește într-o artă somptuară asociată cu cruzimea. Luchian va transcrie viziunea estetizantă a lui de Feure în panourile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui Georges de Feure nu spre simbolism, ci spre decadentism cu o Psychopathia sexualis estetizată, cu decorativismul pletoric înscris în însăși substanța personajelor care evoluează în cadrul de viață estetizat, cu privilegierea unei componente fantasmale care se regăsește într-o artă somptuară asociată cu cruzimea. Luchian va transcrie viziunea estetizantă a lui de Feure în panourile sale decorative centrate în jurul câte unui personaj feminin. Pentru pictura română devine semnificativă trecerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se regăsește și în dezideratul estetic destul de general al noii mișcări artistice, deziderat formulat de liderul ei "spiritual", Al. Bogdan-Pitești. Arta modernă a secesioniștilor împrumută astfel ceva din frumusețea artei populare, din fantezia basmului, din lirismul baladei, reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc în idilă. Păstorii săi au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestui corp de nimfetă este asociat morții și artei în același timp, moartea a preluat, în mod malițios, înfățișarea unei adolescente al cărei chip este descompus de o tensiune dramatică a sexualității sale. VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale maladive, cu frumusețea perversă și insidioasă a răului, precum într-o compoziție ca Postmortem Laureatus. Sensul acestei transpoziții vizionare este și cel al unei idilizări a pânzelor sale și a regăsirii unui ținut arcadic în care domnește un hedonism estetizat, împăcat cu el însuși, netulburat de imixtiunea sfârșitului, care există până și în Arcadia, decelabil în tablourile lui Poussin cu această temă425. "La cea de-a doua expoziție a Tinerimii artistice spuneam că talentul lui Kimon Loghi se află la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rolul imaginației, nici rolul inspirației nu ar trebui privit drept exclusiv sau absolut: cei doi agenți se completează reciproc într-o juxtapunere fenomenologica armonioasă, ce contribuie la generarea, la intensificarea și, în ultimă instanță, la transformarea viziunilor empirice în viziuni estetizate. 2.1. Prolegomena. Povestea nebuniei lui Blake Presupusa nebunie a lui Blake constituie un aprins subiect de dezbatere atât în perioada contemporană lui, cât și mai tarziu, cam până la mijlocul secolului al XX-lea. Unii critici resping ideea că viziunile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prima contribuind la expansiunea și la intensificarea viziunii induse de o instanță transcendență. Acest scenariu se aplică atât în cazul viziunilor empirice (în care imaginația își apropriază și rafinează conținuturile vizionare generate de inspirație), cât și în cel al viziunilor estetizate (în care imaginația transforma eboșa artistică oferită de un agent extern). În continuare, voi aplică toate aceste premise teoretice asupra operei profetice a lui Blake. Voi incepe prin a încerca să aduc o serie de clarificări suplimentare asupra ideii de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a experimenta o viziune indusă de un factor extern, fie el definit sau indefinit. La nivelul procesului de creație, în ceea ce privește poezia vizionara și din nou în opoziție cu imaginația, inspirația constituie capacitatea externă a eului de a aprehenda conținuturile deja estetizate ale experienței vizionare și de a le traduce material în opera de artă tangibilă. În contextul imaginației, trebuie menționat că datele vizionare care trebuie să fie incorporate într-o opera de artă finisata sunt rafinate de facultatea imaginativa, care implică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
imaginație genuina. Pe de o parte, viziunile empirice blakeene, ce preceda stadiul creator, se bazează pe o sinteză între inspirație și imaginație, ultima transformând și rafinând conținuturile vizionare spontane și adesea obscure furnizate de primă. Pe de altă parte, viziunile estetizate blakeene, operele sale în formă tangibilă, sunt, cel mai frecvent, rezultatul direct al unei conjuncții de factori: unul extern (sau transcendent), ce "dictează" prima versiune a unei cărți profetice, iar altul intern (sau imanent), ce organizează, rafinează sau modifică în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rândurile dedicate factorilor inductori, voi trece în continuare la radiografia viziunii în sine. Partea a III-a Esență viziunii În această secțiune, voi examina complexul modus operandi al viziunii, axându-mă atât asupra dimensiunii sale empirice, cât și asupra celei estetizate. În paralel, voi avea în vedere numeroase alte chestiuni de esență religios-estetică, cărora exegeza le-a acordat, până în prezent, prea puțină atenție. În abordarea viziunilor lui Blake, trebuie acceptate premisele poetice ale acestora. O atenție specială se cuvine acordată atât
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să examinez câteva dintre cele mai importante contribuții critice la tema viziunii blakeene. Cititorului îi va fi mai ușor să înțeleagă cum se pot genera ambiguități hermeneutice din confuzia pe care unii exegeți o fac între viziunile empirice și cele estetizate. După ce subliniază că ideea care subîntinde întreaga ontologie blakeană este viziunea, Harvey Birenbaum afirmă chiar că aceasta rămâne singura determinație ontologica pe care artistul o acceptă pe deplin. Totuși, concluzia este redundanta, fiindcă devine evident că viziunea "că percepție" nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
adevărului mai curând decât să acționeze în interiorul unui model de idei acceptat" (1989, p. 30). Profuziunea acestor verdicte critice și pozițiile contradictorii adoptate se datorează în principal, cum spuneam, inabilității acestor critici de a distinge dimensiunea empirica vizionara de cea estetizata. Pentru a evita impasul, mă voi opri, în continuare, mai întâi asupra primei probleme, apoi asupra ultimei. Este, probabil, mai profitabil să începem analiza viziunilor lui Blake întrebându-ne nu ce înțelege artistul prin "viziune", ci ce este viziunea în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Dacă am gândi cele două sensuri că interdependențe, am sesiza ca nou creată suprastructura semantica servește scopului inițial într-un mod satisfăcător. Totuși, această operațiune este doar una preliminară: clarificările lui Runzo sunt valide doar în cazul viziunilor empirice. Cele estetizate eludează, pentru moment, orice cadru de clasificare sau de taxonomie rigid. Nu numai ceea ce înțelege Blake prin viziune, ci și ceea ce se înțelege îndeobște prin acest concept rămâne o problemă intens dezbătută. Numeroși cercetători includ viziunile în sfera mai largă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cele două tipuri de viziune (care compun conceptul binar amintit în titlul acestei subsecțiuni), mi se pare imperativ să mă concentrez asupra aspectelor concrete ale procesului blakean de creație artistică, apt de a clarifica elementele centrale ale versiunilor empirica și estetizata ale realității. M.H. Abrams elaborează o teorie incitantă privitoare la rotunjirea operei de artă în sfera literaturii vizionare, care poate fi aplicată și în cazul lui Blake. Întregul proces este definit de patru mari caracteristici, care sunt, desigur, interdependențe: "(a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]