119 matches
-
teologice la discuția despre: sensul universității, binele comun, natura capitalului în epoca globalizării, religie și democrație, dispariția țăranului, sociologia religioasă în mediul rural, cultura memoriei și patrimoniul național, ecologie și resursele naturale, libertatea individuală și justiția socială, flagelul corupției și etatismul, violența pe stradă, puterea mass-media, sănătatea populației, bioetica privată și spitalul public, viitorul conceptului de națiune, legea și autoritatea statală, consumerismul și filozofia creditului bancar etc.1 De ce oare inteligența teologică autohtonă ratează sistematic aceste teme de reflecție specifice condiției
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Mussolini și Hitler reprezintă o tentație a absolutului care înțelege să stabilească o relație de fuziune între Stat și societate, întruchipate în persoana șefului; un paroxism politic unde se întîlnesc, într-o sinteză totalitară, anti-etatismul cel mai înverșunat și etatismul absolut, care nu admite nici o formă democratică: voința generală se exprimă prin unul singur. Aceasta n-are nici o legătură cu extrema-dreaptă reacționară, chiar dacă unii adepți ai acesteia din urmă au fost seduși la fel ca unii oameni de stînga. Totalitarismul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
ale unui curent politic care se situează în centru, căutînd o a treia cale între colectivism și capitalism. Aici se situează problema identității democrației creștine problema tuturor centrismelor împărțită între reformismul social care o apropie de social-democrație și neîncrederea față de etatism care o apropie de liberali. Definiția propusă de Michael Patrick Fogarty într-o lucrare apărută în urmă cu aproape 50 de ani este mai satisfăcătoare: "O mișcare a laicilor care sînt interesați, pe propria lor răspundere, să soluționeze problemele politice
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dar numai deocamdată, cazurile de autoritarisme tradiționale de tip sultanic, sau legate de caudillos, Linz [1975, 276-277] distinge și enumeră șase dintre acestea: 1) regimurile autoritare modernizatoare (Mexicul și Turcia în jurul primului război mondial); 2) regimurile fasciste; 3) regimurile de etatism organic cu o puternică prezență a elementelor clerico-fasciste; 4) regimurile autoritare apărute după al doilea război mondial ca presupuse "democrații dirijate de sus" (Indonezia din timpul lui Sukarno și Pakistanul); 5) regimurile de presupus socialism african sau islamic; 6) regimurile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
noi. Puterea acceptă cu mari rezerve înfrîngerea politicului în fața tehnicului, descoperind că remediul era, în final, otrava. Căci zgomotul este un cenzor mai profitabil decît tăcerea (mai eficace și mai ieftin). Ordinea cea mai puțin dăunătoare din toate. Modelul "concentrare", etatismul, eșuează întotdeauna în final; iar modelul "concurență", liberalismul, se dovedește a fi mai puțin catastrofic decît era prevăzut. Evenimentul se anulează în propria lui agitație, tărăboiul veștilor le amortizează impactul, cartea se îneacă în propriul ei deznodămînt, așa cum o atestă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din punct de vedere instituțional, de apariția organizațiilor sindicale și a celor neguvernamentale. Liberalismul statuează determinismul principiilor naturale și al mecanismelor de autoreglare în evoluția economică a statelor. Doctrina liberală clasică susține libera inițiativă și libera concurență, în opoziție cu etatismul. Ilustrarea cea mai relevantă a acestor convingeri este realizată de economistul englez Adam Smith (1723-1790) în "Avuția națiunilor". Promotor al politicii de laissez-faire piața care se autoreglează după legile proprii Smith apreciază că rolul statului ar trebui să se limiteze
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
piață liberă? În practică, socialismul nu a reușit să creeze o societate ne-alienată, autoadministrată și planificată. Socialismul real al secolului al XX-lea nu a putut să emancipeze masele. În cele mai multe cazuri a condus doar la noi forme de etatism, dominație și abuz de putere. Teoria lui Marx despre valoare, filosofia naturii umane și pretențiile lui de a fi dezvăluit legile istoriei s-au completat pentru a oferi o viziune grandioasă asupra unei noi ordini mondiale. Dacă cea mai mare
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
se putea accelera evoluția economică și culturală, recuperându-se acea întârziere ce apărea a fi dăunătoare statului însuși 82. În Monarhia habsburgică, absolutismul luminat, prin forma sa specifică, iosefinismul 83, în ideea reformării raționale a societății, a cultivat în general etatismul, ca formă ce corespundea întocmai intereselor sale. Acesta era menit să realizeze doritul centralism politic, chemat să dea noi elemente de coeziune acestui imperiu, cu o suprafață comparabilă cu a Franței sau a Spaniei, dar care avea teritorii îndepărtate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din componentele esențiale ale programului de guvernare a împăratului Iosif al II-lea și a iosefinismului a fost politica de reformare a catolicismului 23 și a bisericii, în general. Absolutismul luminat, în forma sa specifică din Imperiul habsburgic, iosefinismul, cultivând etatismul ca mijloc de realizare a unei coeziuni sporite a imperiului, în conformitate cu ideile rezultate din gândirea Aufklärung-ului și din doctrina dreptului natural, referitoare la suveranitatea neîngrădită a statelor 24, a ridicat statul deasupra bisericii, căutând să introducă o biserică de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
calea creării unei societăți în care „mâinii invizibile” a lui Adam Smith să i se permită să funcționeze? Există în România elite conducătoare gata să „parieze” că oamenii obișnuiți, urmărindu-și propriul interes, vor promova, de fapt, interesul tuturor? 4. Etatismul întrebările de mai sus ne conduc la o altă problemă importantă. Fapt cu neputință de negat, cultura românească este dominată de o mentalitate etatistă. Aceasta se întinde de la instituții culturale (cum ar fi Academia Română) și sistemul universitar (format în întregime
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unei funcții politice, dacă nu aducerea rudelor în diferite posturi și beneficiul financiar? Dar acest mod de gândire era atipic pentru Statele Unite.) Din păcate, în România de astăzi persistă o mentalitate etatistă, în ciuda efectelor dezastruoase pe care le-a avut etatismul asupra vieții a milioane de români. Astfel, protecționismul, cartelizarea, monopolurile bancare - pe scurt, intervenția economică de toate felurile a statului, paternalismul (îndreptat mai ales către majoritatea țărănească) și o fixație aproape obsesivă pentru centralizare au caracterizat tendința dominantă a liberalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de români. Astfel, protecționismul, cartelizarea, monopolurile bancare - pe scurt, intervenția economică de toate felurile a statului, paternalismul (îndreptat mai ales către majoritatea țărănească) și o fixație aproape obsesivă pentru centralizare au caracterizat tendința dominantă a liberalismului românesc. O consecință a etatismului din România a fost coruperea atât a sistemului, cât și a societății, în mod mai mult sau mai puțin subtil. Aici, ca și oriunde în altă parte, faimosul dicton al Lordului Acton, „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o astfel de societate, după cum a subliniat Herbert Read, „partidul rațiunii are puțini membri: aceștia nu au nici un interes material pe care să-l servească și soarta lor este să bea, mai devreme sau mai târziu, cucută”. Legătura fatală dintre etatism și lipsa libertății trebuie studiată în contextul cercetării istoriei recente a României. Importanța acestui fapt poate fi ilustrată prin referire la două lucrări istorice de cea mai bună calitate, apărute de curând, care tratează chestiunile libertății și drepturilor: Donald W
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ani, deși mulți dintre noi am fost dezamăgiți de ritmul ei lent. Mario Vargas Llosa scria că direcțiile pozitive de la sfârșitul secolului XX, „reabilitarea individului în raport cu statul, o economie liberă în locul celei planificate, proprietatea și întreprinderea privată în locul colectivismului și etatismului, democrația liberală în locul dictaturii și mercantilismului ne umplu de bucurie pe bună dreptate. Dar n-ar trebui să ne lăsăm înșelați. Lucrurile nu s-au întâmplat astfel pentru că «așa a fost scris». Căderea lui Ceaușescu, triumful Solidarității sau dărâmarea zidului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
are însă și alte aspecte, trecute sub tăcere de autori. în primul rând, confirmă tacit marginalizarea microcomunităților școlare și a politicilor tribale care populează acest univers. Nu este o neglijență, ci o opțiune. Chiar pentru cei care denunță birocratizarea și etatismul excesiv, soluția reală este tot ierarhică. Ei propun, de fapt, o bizară descentralizare „de la centru” și o insolită constrângere, de ordin administrativ, a inabilităților democratice. Deci potențialul client al ofertei este tot statul, mai precis ministerul, ipostaziat în persoana domnului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țîfna antiglobalistă nu mai ține loc de politică socială, cancanurile de budoar nu pot crea prea multe locuri de muncă, campaniile militare prin Africa nu pot înlocui necesara creștere a producției etc. Ce se vede în politica economică franceză este etatism, supraimpozitare cu strangularea clasei de mijloc și plecarea celor bogați, protecționism, retorică anticapitalistă (gen égalité, toujours), care sperie piețele, deci exporturile se diminuează logic, șomajul în rîndul tinerilor urcă spre 20%, ura interetnică din suburbii stă să se reaprindă, sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Totuși, românii au învățat multe din normele democrației, au exersat schimbarea, au învățat lecția votului și au manifestat o intuiție și un simț particular în alegeri, chiar dacă există încă un segment important amator de paternalisme, asistență și alte forme de etatism. Și antreprenorii s-au format preponderent pe lîngă bugetul statului, ca și asistații. Inegalitățile de toate felurile au crescut, iar clasa de mijloc a devenit tot mai subțire. Avem totuși, volens-nolens, o cale. Remarcabilă a fost, în context, prestația Băncii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se (auto)promovează; că, departe de a fi un discurs resentimentar ori narcisist, pus într-o "ficțiune" transparentă, ea reprezintă o literatură viabilă, care contează pentru că interesează ca literatură. Dinamica ei merită și trebuie susținută, nu însă prin protecționism, dirijism, etatism, ci prin instrumentele specifice ale pieței de carte, ale producției de bunuri simbolice. Închei cu o ultimă paralelă, la îndemână. Era de neimaginat, cu douăzeci de ani în urmă, ca un critic literar român să fie invitat la Salonul de
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
reamintești "clipă de clipă și în proporție de masă" că nu dreapta europeană se revendică din socialismul "pentru popor", ci tocmai Hitler și acoliții săi. Nu conservatorii au umplut Europa de lagăre de exterminare, ci Adolf și dublul său, Stalin. Etatismul, conformismul, disciplina cazonă, organizarea de demonstrații populare mamut și ambiția de a nivela societatea sunt priorități ale fascismului pe care comunismul le-a pus în practică pretutindeni unde bolșevicii au ajuns la putere. În formele degradante de acum, "corectitudinea publică
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
de scrum, apărute la Editura Polirom, urmat, apoi, de un substanțial comentariu pe aceeași temă al lui Caius Dobrescu). Această veritabilă construcție maladiv-arborescentă, în care se întâlnesc resentimentarismul social cu aspirațiile convertirii unor trăsături particulare în arme de atac ideologic, etatismul convertit în "generozitate" și propagarea utopiei "fericirii obligatorii", obținută prin perseverente inginerii sociale desfășurate sub controlul marilor-maeștri ai spălării pe creier sunt comune celor două ideologii: fascismul descins din deziluziile Primului Război Mondial placat pe forța sprijinită militar a comunismului european de după
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
să mă înșel, dar Alianță pentru România, cu voturile pe care le are, virtual, la această oră, e o dovadă că în țara noastră așa-numita clasa de mijloc reală e și ea una de tip nici, nici, adică nici etatism, dar nici o privatizare în care apariția serioasă a capitalului occidental ar putea să-i primejduiască pozițiile cîștigate. Probabil că în mintea multora, partidul dlui Meleșcanu ar putea menține situația existentă măcar în calitate de arbitru. Adică nici întoarcerea la marile proprietăți ale
Fenomenul APR si clasa de mijloc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17822_a_19147]
-
Ea ne pune la dispoziție comprimatele unei memorii de care avem nevoie pentru a ne despărți de un trecut abject care nu e, din păcate, total dispărut din mentalul prezentului: „Rusia Sovietică? O vastă școală de Smerdiakovi". Nu numai cinismul, etatismul care a dus la dependența cetățeanului precum un drog, dar și libertatea cea cu un spectru adesea contradictoriu sunt adnotate cu o remarcabilă transparență. Ce să mai zicem în final? Nu ne putem decît ralia atitudinii consemnate, pe coperta a
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
de mătase,/ Teiul înmiresmat și pinul înaintând spre mare/ Dinspre muntele verde Sithonia.” Așadar, în orice critic stă ațipit un poet? Banul public în cultură În DILEMA VECHE (nr. 513), Sorin Cristian Semeniuc răspunde la întrebarea Până unde este sănătos etatismul în cultură?, luând exemplul pe care-l cunoaște, al Iașului: „Patru evenimente de marcă din Iași, în 2013, au fost Festivalul Internațional al Educației (FIE), Festivalul Internațional de Literatură și Traducere (FILIT), Gala Premiilor Operelor Naționale și Gala Premiilor UNITER
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
teme de o eventuală poluare a apelor locale. Și modelul se păstrează în funcție de nuanțe ideologice: un conservator clasic votează pentru mineri, nu pentru hipsteri, nu cred că ne putem permite luxul de a goni investori străini și a face elogiul etatismului economic; un social-liberal va vota împotriva, gândindu-se la utilizarea resurselor naționale de către statul român. Eu, unul, voi vota “pentru”, am anunțat-o încă de marți. Grupul Parlamentar conservator votează însă, în proporție de 90%, “împotriva”. - Este decis faptul că
Ovidiu Raețchi, deputat PC, despre dosarul lui Voiculescu și candidatul-surpriză de la europarlamentare by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35319_a_36644]
-
care s-au cățărat de zece ani în cele mai importante fotolii ale puterii nu e nici o legătură! Părăsirea C.D.R.-ului de către sprijinitori nu este imputabilă, în nici un fel, societății civile și intelectualității. Ci duplicitarismului, lăcomiei deșănțate și perpetuării unui etatism tragic pentru țară. Potentații de azi au călcat în picioare cu cinism promisiunile în numele cărora partea luminată a populației i-a sprijinit cu entuziasm. Drept urmare, cei la care face apel dl. Ciocârlie s-au cantonat pe două poziții. Marea majoritate
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]