174 matches
-
să ți-l ștergi din mers Și murmurând un singur vers Să te trezești în țara Mamei Dochii Și-acolo la intrare stă un sfinx Care-ți pune-o singură-ntrebare Și cine dă răspunsul, poa' să zboare În spații eterate într-adins Mă aflam la capul unui pod Între două universuri paralele Ieșind dintr-unul, nu știam că ele Se mișcă-n sens contrar după un cod Gulfstreamul purtând apele calde Înspre nord, părea că s-ar fi rupt un
LESTUL ŞI ZBORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360362_a_361691]
-
desemnează și partea din față a unei rachete, proiectil sau bombe, deci elemente care pot face inutilă până și bolta cerească, sau ne pot priva de contemplarea bolții albastre prin efectele lor dezastruoase. Doar că cupola desemnează, la figurat, zona eterată a elitelor, locul elevației spirituale sau de unde sunt conduse destinele neamului, de exemplu. Ridicând ochii spre cer, omul poate avea acces la cupolă, la elite, devenind el însuși parte a elitei ; ogiva - aici simbol al precoupărilor material(-nic-)e, terre
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
să-i dea răspunsul. Forțe spirituale, acei devași din alte planuri, entități detectabile doar printr-o putere extrasenzorială, erau favorabile lui Ivan. Era complicat și ea căuta o soluție. Se îndrăgostise de acest om. Împotriva voinței sale, așa cum în spațiul eterat un vânt puternic se păstrează suflând peste tot. N-ar fi vrut să renunțe la el, bărbatul ce-i configura tot mai mult gândurile, viața, universul, tot... Locuia cu Victor într-o localitate foarte mică, între Cabuenes și Caldones, purtând
DEVA ȘI DEVAȘII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375490_a_376819]
-
ubi sunt dar/ Nu ninge ; scrie tot mai sus:// Nu mai ninge... Cel de al doilea reper, pe traseul urmat de explorarea acestui cronotop propus de poezia lui Marcel Turcu, constă în identificarea conținutului. Ce anume umple acest recipient volatil, eterat, marcat cu strictețe doar la vârf (sus) și la bază (jos) ? Marcat cu strictețe, dar, trebuie să insistăm, nedefinit, non-senzorial. Conținutul acestei lumi (am anticipat, de altfel) este însăși dispersia. Asemenea căilor (virtuale) ce succedă semnalelor, asemenea dezaxării, descentrării, eliberării
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
așeza lumea la picioare. Vei fi a mea într-o zi. Te voi iubi în taină, vei fi gheara mea în lume, talazul puternic care-și așează spuma albă în jurul stâncii mele întunecate... Îți promit, Eva! Vei fi mângâierea mea eterată, sufletul meu de elită peste care vor trece anii într-o goană nebună și dulce... Dar, mai dă-mi azi un pic de răgaz, prințesă, pentru ca mâine să poți deveni regină... Iar ea îl mângâia tandru pe tâmple, pe păr
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
public ortodox, făcându-ne astfel părtași la Botezul și Epifania Domnului. Oricum, nimeni nu a exercitat asupra omenirii o influență atât de mare și de profundă ca Omul-Iisus. Dacă marii filosofi ai lumii, Aristotel și Platon, ne ridică în sfera eterată unde n-avem acces, Hristos ne urcă la cer și ne coboară pe pământ, zilnic. Mai mult, Iisus reușește să pătrundă în viața și în gândurile noastre transformându-ne de fiecare dată, precum alchimistul transformă plumbul în aur. Vorba unui
TEOFANIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347487_a_348816]
-
pe care nu o pot descrie în cuvinte. Am reușit, am reușit! - strigam eu triumfător, după care mă trezeam decepționat că nu zburasem decât în vis. Și ca de fiecare dată după atâtea escapade și tentative de evadare în spații eterate și la altitudine, cobor din nou cu picioarele pe pământ, unde câinele pare că mă iubește din ce în ce mai mult. Mă latră alarmat ori de câte ori ies din curte și se bucură atât de expansiv când mă apropii de el, încât trebuie să îi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
cu speranța că și zădărnicia este o cale a devenirii. Să devii, ce? Și poetul se vede un punct insignifiant, în imensitatea văzduhului, bântuit de teama revenirii în același ”cerc istovitor”. Concretul, în poeziile lui Ioan Gheorghiță, capătă nuanțe străvezii, eterate, compunându-se din nostalgia unei lumi abia tangibile, dincolo de grosierul materiei, de realitatea imediată, căutând, cu ardoare, o viață a sunetelor, a culorilor,fiecare gând fiind ” despărțit de umbre transmisibile,/ împărțit de lumini lacome,/ ... Iată câteva expresii reverberante: ”o oază
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
scrie mai dezinvolt-calificat decît un francez: Michel Onfray! Capitolul, printre atîtea, despre deja pomenita șampanie, balansează între fine asociații savante și manopere concrete de cramă. Cîteva fraze: Șampania iubește aerul, în vreme ce alte vinuri îndrăgesc pămîntul; ea venerează ceea ce e aerian, eterat, ajungînd să-și facă din gaz un aliat; este mai degrabă complicea timpului decît a spațiului, căci nu pămîntul este domeniul ei de predilecție. În toate astea se apropie mai curînd de muzică în vreme ce vinul de Bordeaux ar fi pictură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plan astral („minerale glasuri, din luceferi”), iar extragerea metaforei din o „fântână de cuvânt” este exprimarea ființei resorbită în propria gândire: „Trupul ca o țiteră / Pe-o fântână de cuvânt, / Doarme într-o literă / Cuibărită chiar în gând.” În zone eterate, trupurile însele sunt construite doar din sunete sau din esențe („talangă de văzduh”) ce se întrepătrund fără amestec în nuntirea lor. Poet meditativ, A. încearcă circumscrierea și transfigurarea lirică a unor idei epistemologice în Stelăria (1981) și Stelăria II (1986
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
pragmatic, reflexiv vs activ, rațional vs irațional. Această paradigmă, dominantă În intepretările antropologiei victoriene (dar evidentă și În multe abordări ulterioare), se Întemeiază pe o viziune aparte asupra religiei, viziune făurită În Europa postmedievală, sub influența mișcărilor reformiste: Un ideal eterat al religiei răzbate din toate aceste distincții. Religia este concepută ca un fenomen concentrat exclusiv asupra unor obiective legate de lumea divină. Orice preocupare concretă, pragmatică este etichetată ca magie. Religia este restrânsă la supunerea plină de pietate În față
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
expusă de , știind că în budismul de nord, la care se referă acest , toți marii Arhați, Adepți și Sfinți sunt numiți Buddha. “Cele trei corpuri sau forme budice sunt numite: I. Nirmanakaya II. Sambhogakaya III. Dharmakaya. Primul este acea formă eterată (subtilă, n.n.) pe care ar lua-o cineva când, părăsindu-și corpul fizic (prin extracorporalizare, n.n.), ar apărea în corpul său astral − având în plus toată cunoașterea unui Adept. Bodhisattva o dezvoltă în el însuși pe măsură ce înaintează pe cărare. După ce
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
umbră. Montaigne nu se revendică de la vreun materialism clar. Sufletul despre care ne vorbește este imaterial, desigur, dar formând în asemenea măsură un tot cu trupul, încât el însuși se întreabă dacă nu este cumva adeptul cine știe cărei definiții pneumatice, spirituale, eterate. Accidentul său de cal este dovada unui trup care trece de cealaltă parte și nu a unui suflet care-și ia zborul și, liber, se alătură altora în cerul creștinilor. Condiționat de trup fiind, el crede în cauzalitățile mecanice. Atacurile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar care, cu toate acestea, nu-i sunt supuse lui Dumnezeu. Acest trup nu este purtător de nemurire. Sufletul, dacă există, este numele a ceea ce scapă rațiunii raționale și care judecă. Nimic, în Eseuri care să permită imaginarea unui spirit eterat destinat paradisului sau infernului. Acest suflet despre care vorbește Montaigne sălășluiește în creier - recurge la ceva mai puțin localizat și mai puțin material, ca definiție, atunci când ești preocupat de ortodoxie! în plus acest trup evoluează în timp, este supus entropiei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
interpretăm mitul cu orice preț, prin raportare la realitatea comună sau să o recompunem pe cea din urmă plecând de la mit70. Între cele două registre interdependențele sunt permanente prin intermediul „climatelor mentale“ și nu prin invazia brută a faptelor în domeniul eterat al spiritului 71. Mitul fiind autosuficient, nu răspunde decât unei metode care evocă exhaustivitatea și imanența 72. Cu alte cuvinte, metoda apare aici ca expresie transfigurată și transpusă a proprietăților fundamentale acordate aprioric obiectului studiat 73. Adică între postulatul general
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Grigorescu, o fuziune între realitatea obiectivă și subiectivitatea artistului. Evoluția artei „după psihicul fiecărei epoce” este explicată prin evoluția atitudinii față de om. Arta antică ar fi consfințit „zeificarea” omului, iar creștinismul - prezența lui Dumnezeu în artă, făcând din oameni „ființe eterate”. Epoca modernă - afirmă M. - este marcată de domnia realității și a experienței, iar în plan artistic, de impunerea categorică și salutară a realismului. SCRIERI: Câteva din siluetele epocei, București, 1874; Ion Luca Caragiali, autor dramatic (în colaborare cu N.G. Rădulescu-Niger
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
lumină). Lirismul este acum o stare a memoriei care, în extazele luminii reci, redescoperă lumi uitate („scurmai în gând tărâmul crezut / pe veci răpit în marile tăceri” - Copleșit de munți). Versurile din Foc nestins (1980) abundă în imagini ale materiei eterate, sub frenezia elanului poetic. Dimpotrivă, o lumină rece, cerebrală scaldă poezia din Aripa din piatră (1986), o celebrare a omului iluminat, care-și făurește o lume suficientă sieși, întocmai visului. Invenția e modernă, dar imaginile provin dintr-un romantism aproape
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
el nu le refuza; indiferent de cele cerute și chiar de cele autopropuse, poezia este la el izbucnire și curgere, o emoție fundamentală, care de la sine se face vers. Tot ce spune, superficial sau adânc, naiv sau rafinat, prozaic sau eterat sau toate aceste laolaltă, cum e mai curând drept să spunem, inspiră încredere, un „om” vorbește și tot interesul stă în această mobilizare a umanului în vorbire, în voce, în timbru, în ritm. Uneori, cu o seriozitate copilărească, descoperă marile
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
R., St. O. Iosif și D. Anghel îi adună versurile din periodice într-un mic volum, Poezii postume (1908). Fire delicată, el se lasă în voia imaginației, cel mai adesea în liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează o stare nostalgică, o durere resemnată. Tonul coborât, melodios, hipnotic uneori, precum și desele aluzii metaforice fac să se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
după al doilea război mondial au apărut sinteze franceze de istorie literară ce prezintă curentul de la finele secolului al XIX-lea ca având două aspecte: s. și decadentismul, reunind „simboliști” și „decadenți”. În prima categorie intră poeți făuritori de viziuni eterate, atrași de „magia verbală”, precum Jean Moréas, Gustave Kahn, René Ghil ș.a., avându-l pontif pe Mallarmé, dar mai ales pe Paul Valéry; în a doua - poeți ai mizeriei, ai plictisului, ai cotidianului anodin, ai monotoniei provinciale, ai degradării biologice
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
independența câștigată cu arma în mână. În vreme ce Carol I, ca un sculptor al realului, ridica odată cu regatul trainic, și castelul cu grinzi și piatră, Regina Elisabeta, ca o artistă a irealului țesea pentru Regat ca și pentru castel o rochie eterată de basme și legende. Tot Regina Elisabeta este cea care ne artă și ce activitate de desfășoară în timpul celor din urmă ani ai construcției Castelului Peleș: “italienii, zice dânsa, lucrau la zidărie, Românii cărau materialele, Țiganii duceau piatra și varul
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
zile ploioase sau însorite, vegetație, cai, mărunte sălbăticiuni etc. Cele mai multe dintre poezii sunt pasteluri, iar sentimentele precumpănitoare se înscriu într-un registru moderat: nostalgia blândă și bucuria măsurată a contemplării cotidianului, a concretului, comentată afectiv de visare. Apar uneori discrete, eterate sugestii erotice. Tot pasteluri, asemănătoare celor domestic-provinciale, sunt poemele-cărți poștale, care evocă impresii de călătorie (Paris, Napoli ș.a.), atmosfera unor orașe, grădini cu statui marmoreene ș.a. Un filon relativ distinct e reprezentat de poeziile „de adnotare mitologică” (Perpessicius), populate cu
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță, imprecisă. Ciclul Când vioarele tăcură se cufundă în muzică, lux, visare vagă. Poezia instrumentelor muzicale (viori, întristate mandoline, flautul magic) vine din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca și pentru
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
evada către altă lume. În zecile de poezii publicate în periodice după 1909, P. continuă să versifice în aceeași manieră simplă, comună și cam vetustă, aproximativ aceleași teme și stări. Hotărâtă să transforme „lacrimile” în „mărgăritare”, alcătuiește compoziții plastice ușor eterate, cu peisaje sub lună, cu edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit de aurul păpădiilor. Dar, pe de altă parte, se intensifică trăirile provocate de sentimentul trecerii, resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
pe temeiul unei nostalgii, e drept, acum senină. Dacă mai înainte își obliga poezia să intre în mit și legendă, aici o lasă liberă, primind-o în propria-i intimitate. Mai demult crea tablouri de legendă, în care personaje hieratice, eterate, se mișcau controlat („Păduri întrepătrunse de hățișuri,/ pe trunchiuri verzi reptile care dorm/ nutresc otrăvuri dulci sub învelișuri/ și arborii exală cloroform,/ se înfășoară simultan pe gleznă/ din plante lipicioși miriapozi”), de data aceasta tinde să se exprime confesiv, în
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]