248 matches
-
șansa să se ridice la luptă împotriva ocupanților. O adunare hotărâtoare a avut loc la Vostitsa pe 26 ianuarie, aici participând liderii politico-militari și religioși din întreg Peloponezul. Aici, preotul revoluționar Papaflessas, care a declarat despre sine că este reprezentantul Eteriei, a încercat să îi convigă pe liderii civili și clerul superior de necesitatea declanșării rebeliunii, în ciuda absenței unor garanții cu privire la intervenția Rusiei. După aflarea veștilor intrări lui Ipsilanti în Principatele Dunărene, atmosfera din Peloponez a devenit tensionată, iar la mijlocul lunii
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
altora au lăsat o impresie puternică asupra locuitorilor regiunii. După câțiva ani, revoarea revoluționară din sudul Greciei s-a răspândit și alte regiuni. Liderul revoluției în Macedonia a fost Emmanouel Pappas din satul Dobista, Serres, care devenise membru al Filiki Eteria în 1819. Papas și-a cheltuit o bună parte a averii în favoarea cauzei revoluționare. Papas, urmând instrucțiunile lui Alexandru Ipsilanti, (pregătirea terenului urmată de ridicarea la luptă populația Macedoniei), a încărcat o corabie cu arme și muniție la Constantinopol pe
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
acestuia în regiunile controlate de revoluționari. Mavrokordatos și-a asigurat funcția de președinte al guvernului, în vreme ce Ipsilanti, cel care fusese inițiatorul convocării parlamentului, a fost ales președinte al legislativului, un rol de importanță limitată. Liderii militari și politici ai Filiki Eteria au fost marginalizați, dar influența politică a lui Theodoros Kolokotronis a crescut treptat. El a reușit să preia prin intermediul apropiaților săi controlul politic asupra Senatului, iar din punct de vedere militar asupra Nauplionului. Guvernul central a încercat să-l marginalizeze
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
mai au fost aleși 26 de senatori ai acestui Senat. Cei mai mulți dintre membrii Senatului Peloponizian au fost lideri locali laici și religioși, sau persoane aflate sub influența acestora. Când Dimitrios Ipsilanti a sosit în Peloponez ca reprezentant oficial al Filiki Eteria, el a încercat să preia controlul mișcării revoluționare și a propus adoptarea unui nou sistem de alegere a membrilor senatului. Această propunere avea susținerea liderilor militari, dar nu era pe placul celor politici. Și marile familii fanariote au organizat adunări
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Cei cinci membri ai consiliului au numit primul guvern cu 8 ministere. Primul legislativ a avut 33 de membri. O caracteristică importantă a Primei Adunări Naționale a fost faptul că în Constituție nu s-a făcut nicio referire la Filiki Eteria, deși Demitrios Ipsilanti, fratele lui Alexandru Ipsilanti, reprezentant oficial al Eteriei, a fost numit președintele Parlamentului, un organ controlat însă de liderii locali eleni. A doua Adunare Națională de la Astros (în limba greacă:Β' Εθνοσυνέλευση στο Άστρος) a fost corpul
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
ministere. Primul legislativ a avut 33 de membri. O caracteristică importantă a Primei Adunări Naționale a fost faptul că în Constituție nu s-a făcut nicio referire la Filiki Eteria, deși Demitrios Ipsilanti, fratele lui Alexandru Ipsilanti, reprezentant oficial al Eteriei, a fost numit președintele Parlamentului, un organ controlat însă de liderii locali eleni. A doua Adunare Națională de la Astros (în limba greacă:Β' Εθνοσυνέλευση στο Άστρος) a fost corpul legiuitor al revoluționarilor eleni în timpul Războiului de Independență împotriva Imperiului Otoman
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
din 1793 și 1795, ca și constituția americană din 1787. O astfel de alegere a fost făcută pentru ca Sfânta Alianță, puternic antileberală, să fie alarmată. Acesta a fost motivul pentru care s-a evitat de asemenea orice referință la Filiki Eteria. Constituția a consfințit crearea a două organe administrative centrale - unul deliberativ, (Parlamentul) și unul executiv (guvernul) - care aveau însă în acele vremuri sarcini destul de neclar definite și insuficient separate. Această declarație a luat forma oficialăa unui text constituțional. Constituția avea
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
1664 și 1685. Mănăstirea a trecut apoi prin noi perioade de restriște. Rușii stabiliți la sud-est de Dobrovăț în timpul luptelor din septembrie 1739 dintre Imperiul Otoman și Imperiul Țarist au jefuit mănăstirea de toate odoarele scumpe aflate aici. De asemenea, Eteria care a fost implicată în Revoluția din 1821 a produs prejudicii mănăstirii. În anul 1743, prin grija marelui paharnic Ștefan Ruset și a soției acestuia, Maria Sturdza, și cu cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi, s-a refăcut turnul porții, înălțându-se
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
armeni și cazaci (cazaclii), iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt așezați aici și numeroși evrei. După cum apreciază Constantin C. Giurescu, care a scris o istorie a pogoriei Odobești, în primele decenii ale veacului al XIX lea, în vremea Eteriei și a răscoalei lui Tudor Vladimirescu (1821) localitatea va începe să primească caracterul unui târg. În veacul al XVII-lea ia avânt în regiune cultură vitei de vie, existentă aici încă din vremea domnitorului Petru Rareș și care va face
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
de tătari, în anii 1787-1788 este teatrul unor lupte între ruși, austrieci și turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refăcuta în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent încă din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
pentru prima dată în limba română un curs de inginerie și hotărnicie la Academie, formând o clasă de ingineri, până în 1819. În 1821 Academia a fost desființată printr-un ordin al sultanului, ca urmare a activității organizației patriotice elene, Filiki Eteria. Împrejurările politice potrivnice au făcut ca o altă academie să nu mai existe până în 1835, când a fost înființată Academia Mihăileană. Noua instituție i-a preluat pe unii profesori de la cea veche, astfel încât există o filiație directă între cele două
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
pildă), fie de exploatarea și prelucrarea petrolului (fabrica de cazangerie „Meteor” sau ateliere metalurgice ale societății „Foraj”). Astfel, încă de la sfârșitul secolului trecut, orașul se afirmase ca un puternic centru industrial. În 1821, ploieștenii nu au avut o atitudine favorabilă Eteriei, dovadă fiind faptul că o ceată de arnăuți, care mergea în întâmpinarea comandantului, a trebuit să ocolească orașul și numai când Ipsilanti a venit cu toată forța sa l-a putut ocupa. Ipsilanti a rămas aici zece zile, inspectându-și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
hramul "Sfânta Cuvioasă Parascheva". Pe lângă mănăstire se dezvoltă activitatea școlară, astfel că anul 1793 aceasta avea pe Ieromonahul Vissarion ca și copist. În timpul Revoluției de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu boierii buzoieni și, în special cei de origine grecească credincioși Eteriei, și-au căutat aici loc de refugiu. Între anii 1916-1918 când Muntenia era ocupată de trupele germane, pe aici se făcea - cu ajutorul călăuzelor - trecerea către Moldova liberă. Lăcașul a fost descris de către Alexandru Vlahuță - în a sa Românie pitorească, precum și
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
de domn). Intrarea rușilor în Moldova, l-au silit să demisioneze și să stea retras până la 1812 când a fost iarăși chemat de Adunare ca să ia conducerea. Curând însă au venit împrejurări nenorocite atât pentru țară cât și pentru dânsul. Eteria grecească de la 1821 produce o teribilă anarhie și răspândește peste tot jaful și focul. Guvernul legal al țării se desființează și conducerea statului rămâne în mâna mitropolitului, care apără drepturile Moldovei, se împotrivește exceselor eteriștilor și ascunde în clădirea Mitropoliei
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
publicat o serie de documente legate de independența Greciei, inclusiv un imn național și, la Viena, prima hartă detaliată a Greciei, dar a fost ucis de agenți otomani în 1798. În 1814, a fost înființată o societate secretă denumită Filiki Eteria („Societatea Prietenilor”) cu scopul eliberării Greciei. Eteria a pus la cale, împreună cu revoluționari din toate popoarele din Balcani, declanșarea de revoluții simultane în Pelopones, în Principatele Dunărene și la Constantinopol. Prima dintre aceste revoluții a izbucnit la 4 februarie 1821
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
independența Greciei, inclusiv un imn național și, la Viena, prima hartă detaliată a Greciei, dar a fost ucis de agenți otomani în 1798. În 1814, a fost înființată o societate secretă denumită Filiki Eteria („Societatea Prietenilor”) cu scopul eliberării Greciei. Eteria a pus la cale, împreună cu revoluționari din toate popoarele din Balcani, declanșarea de revoluții simultane în Pelopones, în Principatele Dunărene și la Constantinopol. Prima dintre aceste revoluții a izbucnit la 4 februarie 1821 în Țara Românească sub conducerea localnicului Tudor
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
cea mai mare parte a Greciei a trecut sub stăpânirea turcilor. De-a lungul stăpânirii otomane au avut loc numeroase rebeliuni ale grecilor, care încercau să-și recapete independența. În 1814, a fost înființată o organizație secretă numită "Philiki Etairea" ("Eteria" sau "Societatea prietenilor"), care avea ca obiectiv declarat eliberarea Greciei. Eteria a plănuit lansarea unor revolte în Peloponez, Principatele Dunărene și Constantinopole. Prima dintre aceste rebeliuni a început la 6 martie 1821 în Țara Românească, dar a fost rapid înăbușită
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
De-a lungul stăpânirii otomane au avut loc numeroase rebeliuni ale grecilor, care încercau să-și recapete independența. În 1814, a fost înființată o organizație secretă numită "Philiki Etairea" ("Eteria" sau "Societatea prietenilor"), care avea ca obiectiv declarat eliberarea Greciei. Eteria a plănuit lansarea unor revolte în Peloponez, Principatele Dunărene și Constantinopole. Prima dintre aceste rebeliuni a început la 6 martie 1821 în Țara Românească, dar a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele de la nordul Dunării i-a făcut pe grecii
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Moartea de martir al lui Feraios i-a inspirat pe trei tineri negustori greci, Nikolaos Skoufas, Manolis Xanthos și Athanasios Tsakalov. Simțindu-se inspirați de exemplul organizației secrete Carboneria, cei trei au fondat în 1814 în Odesa organizația secretă Filiki Eteria („Societatea Prietenilor"). Odesa era în acele vremuri un important centru comercial al diasporei elene. După ce și-au asigurat sprijinul comunițăților elene bogate din Regatul Unit, Statele Unite și unele state din Europa Occidentală, ei au început să conceapă planurile pentru declanșarea
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
vremuri un important centru comercial al diasporei elene. După ce și-au asigurat sprijinul comunițăților elene bogate din Regatul Unit, Statele Unite și unele state din Europa Occidentală, ei au început să conceapă planurile pentru declanșarea unei revolte antiotomane. Obiectivul principal al Eteriei era renașterea Imperiului Bizantin cu capitala la Constantinopole, nu proclamarea unui stat independent elen. La începutul deceniului al treilea al secolului al XVIII-lea, Ioannis Kapodistrias, un grec originar din Insulele Ionice, a devenit ministru de extere al țarului Alexandru
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
renașterea Imperiului Bizantin cu capitala la Constantinopole, nu proclamarea unui stat independent elen. La începutul deceniului al treilea al secolului al XVIII-lea, Ioannis Kapodistrias, un grec originar din Insulele Ionice, a devenit ministru de extere al țarului Alexandru I. Eteria i-a propus lui Kapodistrias să devină șeful organizației, dar propunerea a fost respinsă de oficialul rus. Membrii Eteriei i-au propus mai apoi această funcție lui Alexandru Ipsilanti, un fanariot general în armata imperială rusă, aghiotant al țarului. Ipsilanti
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
secolului al XVIII-lea, Ioannis Kapodistrias, un grec originar din Insulele Ionice, a devenit ministru de extere al țarului Alexandru I. Eteria i-a propus lui Kapodistrias să devină șeful organizației, dar propunerea a fost respinsă de oficialul rus. Membrii Eteriei i-au propus mai apoi această funcție lui Alexandru Ipsilanti, un fanariot general în armata imperială rusă, aghiotant al țarului. Ipsilanti a acceptat propunerea. Filiki Eteria și-a mărit rapid efectivele, recrutând membri în Grecia și în diaspora elenă. În
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Kapodistrias să devină șeful organizației, dar propunerea a fost respinsă de oficialul rus. Membrii Eteriei i-au propus mai apoi această funcție lui Alexandru Ipsilanti, un fanariot general în armata imperială rusă, aghiotant al țarului. Ipsilanti a acceptat propunerea. Filiki Eteria și-a mărit rapid efectivele, recrutând membri în Grecia și în diaspora elenă. În 1821, Imperiul Otoman era implicat într-un război cu Persia și trebuia să facă față și rebeliunii din vestul Rumeliei a lui . Pentru a face față
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
decât să crească simpatia europenilor pentru cauza grecilor. Poeziile sale și picturile lui Delacroix au schimbat opinia publică în favoarea revoluționarilor revoluționarilor greci. Datorită acestei schimbări, marile puteri au intervenit în conflict în favoarea grecilor. Alexandru Ipsilanti a fost ales conducător al Eteriei în aprilie 1820 și și-a asumat responsabilitatea planificării insurecției. Intenția lui Ipsilanti era să ridice la luptă toți creștinii din Balcani și să implice Rusia în conflict. Pe 6 martie 1821, el a traversat râul Prut alături de susținătorii săi
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
listele ofițerilor armatei ruse și că țarul îi ordonă să depună armele, împreună cu susținătorii săi. Ipsilanti a considerat că poate să ignore ordinul imperial, dar Vladimirescu a considerat că ordinul imperial îl eliberează de orice obligații care îl legau de Eterie. Între panduri și eteriști a izbuncnit un conflict, iar Vladimirescu a fost arestat și executat de Eterie pe 7 iunie, la Târgoviște. La scurtă vreme după ce eteriștii au pierdut sprijinul pandurilor, a urmat intervenția turcilor în Muntenia. Eteria a fost
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]