11,537 matches
-
cu voi, pe când Eu rămân supremul, Dumnezeu. Chiar dacă Zarea mea încețoșată pare Mai șubredă ca o copaie plină Cu apă, aruncată peste pojar năpraznic, Deocamdată încă albește-a sărbătoare Vela pe catarg, și mă țin statornic, Falnic, neclintit. Sunt duh etern. Și lângă Axa lumii prinsă în rotire amplă Vă temeți de-a mă înfrunta nemernic, Crezându-vă în drept de-a-mi judeca Ideea. Chiar dacă nu sunt urlet spăimos, asurzitor, Ci doar o șoaptă sunt, un șuier slab ce-abia Se-aude-n
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
o facem atât de spectaculos noi înșine? Din ticăloșie, din tâmpenie, din nebunie - într-o ordine aleatorie, dar de-o perfectă eficiență. Exemplele abundă, așa că am să-l iau pe cel mai eclatant: comportamentul provocator al lui Ion Iliescu. Va să zică, eternul președinte al țării, flancat de fascinantul său prim-ministru, îi invită pe șefii partidelor ca să-i mobilizeze în vederea unei declarații solemne privind intrarea în N.A.T.O. Adică în civilizație, în lumea prosperității, în democrație și în normalitate. Perfect, îți spui
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
și potlogăriile primilor ani de după revoluție din România, ba chiar "dă bine" să reciclezi câteva dintre clișeele infraliteraturii, doar că rezultatul, spre a fi valabil, are nevoie de mai mult de atât. Realism dur, sex și politică ar fi rețetarul etern de succes la public, prezent cu ceva mai multă onestitate și în Hustler. Autorul însă țintește către literatură, de aceea face rost de mai multe perspective auctoriale, relativizează gradul de cunoaștere al fiecăreia dintre ele, e autoreferențial din belșug, însă
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
se oprea asupra nuanțelor, căuta cuvîntul just, preciza amănuntul". Poate nu chiar în 1945, poate peste un an sau doi, poate prin intermedierea lui Eugen Ionescu, care îl iertase pe Eliade curînd după ce-i scrisese lui Tudor Vianu despre o eternă inimiciție cu foștii legionari, e de presupus că Sebastian și Eliade s-ar fi întîlnit și-ar fi putut avea o lungă discuție, în care Sebastian să-i arunce în față lui Eliade toate reproșurile sale (cu prisosință justificate de
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Occident. Pentru că e, în termenii lui Lovinescu, generația care ne-a sincronizat cu Occidentul, generația care, cu o metaforă diferită, ne-a pus pe aceeași lungime de undă cu Occidentul și ne-a arătat că nu suntem condamnați la un etern provincialism intelectual. Evident, mai existau exemple de reputație internațională și din generația precedentă. Dar geniul singular al lui Brâncuși, transcendent și în raport cu nivelul și preocupările artei Occidentale a vremii sale, se valida numai pe el însuși și devenea tot mai
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
un blestem divin de forța voluptuos-dureroasă a Erosului. În al doilea rând, acest adverb de timp subliniază că orice experiență a iubirii (chiar ca "ucenicie a morții") se sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce invocarea morții din final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
Ce ma urâți, nemernici și misei ! Căci Domnul glasul meu l-a auzit, 9. Chemarea, rugăciunea mi-a primit Și iată-mă, prin Domnul, izbăvit ! 10. Sunt risipiți și pier de lângă mine Dușmanii mei, În spaimă și rușine. O, Cel Etern ! Salvarea-i doar la Tine... 7 1. În Tine numai, Dumnezeul meu, M-am bizuit. Ci dă-mi acum scăpare De cel ce ar dori cu-nversunare 2. Să mă sfâșie, cum sfâsie-un leu Ce-nghite hălci și nici o teamă
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
pasărea de sus, 8. Și fiarele și peștii zvâcnind că o sclipire... 9. Numele Tău ! Ce tainic și ce mirific este Pe-ntinderea de huma și-n marile celeste ! 9 1. Inima mea, Întreaga mea ființă Vor laudă pe Cel Etern, spunând Minunile-I oriunde pe pământ. 2. Căci El mi-e bucurie, biruința, Numele Lui Îl venerez și-L cânt : El, Cel teribil. Și, la fel : Cel blând. 3. Dușmanii s-au retras și au căzut În fața Ta. Și vor
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
și dramatică!) cu tezele care fundamentează neantul ontic, gnoseologic și comunicațional al marilor sofiști; în al doilea rînd, el mînuiește cu abilitate toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea a numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu, însoțește fanfaronada sa paralogică" din articolele publicistice și din jurnalul de tinerețe. O a doua
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
romane, nuvele, precum și cărți pentru tineret, publicate în marea lor majoritate la Gallimard, se impune din nou în 2001 cu romanul Des phrases courtes, ma chérie (ed Actes Sud/Leméac). Este o carte despre îmbătrânire și moarte. Subiectul, banal prin eterna și implacabila lui recrudescență, este salvat de finețea percepției și tehnica de construcție a personajului principal - mama autoarei - impresionant prin forța și coerența caracterului. O luptă tenace, când directă, când disimulată, cu miză mare sau derizorie, este secretul celei care
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
viscerali ai Reformei, îndârjiți, obstinați, neînduplecați tartori de moțiuni simple, dușmani de moarte ai U.D.M.R.-ului. În atâtea rânduri mânjiseră ei figura de imperator a dlui Năstase, de retor elin a dlui Iliescu, încât ai fi presupus că cei etern injuriați nu vor ierta niciodată. Că, oricum, ei știau cu cine au de-a face. În realitate, și aici a operat ignoranța: chestionat, secretarul general al P.S.D.-ului, dl. Cozmin Gușe, despre noile achiziții ale partidului său a răspuns - și
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
de luat în seamă, ba chiar că "suntem un popor tînăr", cu o cultură care apare sfios, dar pe calea cea bună, abia odată cu "Dacia literară", precedată de o cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele fără fond, "fondul" este socotit, cu puține excepții, "cultura populară", într-o deplină consonanță cu pașoptiștii. Abia după 1900 situația devine periculoasă. Pe de
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
reprezenta doar pe sine ca deținător al puterii. Dar atitudinea violent autocrată (Neagoe, ca orice domn medieval, a poruncit țepuiri, decapitări, spânzurări și poate chiar asasinate ascunse) nu duce totuși, pe plan teoretic, la înflamarea personalității, căci singurul stăpân absolut, etern și atotputernic, Dumnezeu, va "monitoriza" faptele "alesului" și dacă acesta înlocuiește cuvîntul lui Dumnezeu cu propria voință își va pierde favoare divină. Căci "puterea corupe" și Neagoe știe asta foarte bine: "cum mănîncă rugina pe hier așa mănîncă și pre
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică, numindu-se "Eterna reîntoarcere". El debutează cu Ceasuri (1987), o piesă de succes a autoarei. Aparent ilustrativ, ticăitul politempic se transformă încet în neregularitate, ca și cum mecanismul ceasornicului s-ar deregla, ar transgresa regnurile și, pe nesimțite, ar învia. Automatul devine pulsație, iar prin
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
stare de eroziune, de regres, de resorbție în primordialul și în vagul seminal. Dacă spiritul solar al lui Brâncuși, de pildă, este unul ordonator, dacă el recuperează, din formele date, acele nuclee care conțin în sine însăși natura incoruptibilă și eternă a creației, spiritul nocturn, mediumnic, al lui Victor Brauner se scufundă pînă în capilarele cele mai intime ale existenței și reiterează aici, pe căile visului pur și simplu, dar și pe acelea ale visului inițiatic, ale visului alchimic, ale visului
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
-ngrop iar sub zidurile Troii. Eu am rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent de adevărurile istorice ale războiului troian este, asemenea atâtor fapte ale trecutului grec și roman, cel puțin pentru europeni o realitate, o realitate eternă aflată în afară de timp și spațiu. Sub zidurile cetății lui Priam, eroii au trecut prin grele încercări existențiale, încercări rămase datorită lui Homer proverbiale peste milenii: ne regăsim permanent, în ciuda trecerii timpului și a extraordinarului progres tehnic înregistrat, în faptele petrecute
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
ieșire din impas, pentru această omenire alienată și subjugată iluziei prosperității materiale. Chiar dacă la prima vedere ideea mea pare utopică , poezia rămâne, o repet, singura modalitate pentru om de a-și regăsi sufletul, de a conferi primordialitate spiritului. Valorile creștine eterne nu pot fi reînviate decât prin poezie, în sensul ei mai larg. Fiindcă poezie nu înseamnă doar arta de a scrie versuri. Poezie înseamnă suflet, înseamnă dragoste, inocență, frumusețe. Poezia este însăși viața în expresia ei cea mai desăvârșită. Poezie
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
să anuleze deosebirea dintre sat și oraș. Dar și dintre om și neom. E vremea securistimii pusă pe afaceri, singura categorie - ca și în 1989 - pe care relațiile de tip comunist o jena. în rest, boborul visează la un Crăciun etern, la o nesfârșită înlănțuire de sărbători, de mers cu plugușorul, steaua, sorcova ori cu pluta. Intrați în derivă, nu mai credem în nimic. O fi trecut Dablăiu prin București, dar dolari a uitat să ne lase în bocăncei. E un
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
autentici de „europenitate" se cam oprește aici. Tinerii înțeleg prin Europa mai ales Canada, Australia ori America. De îndată ce se văd cu diploma în buzunar, nu se mai duc - eheu, fugaces! - la „brațele de muncă", ci direct la ambasadele occidentale. Ceilalți, eternii perdanți, speră și ei măcar la statutul de „căpșunar", de zilier în construcție, dar tot departe de raiul mioritic. în fine, pe-acasă rămân abonații știrilor-șoc ale televiziunilor: junii hoți, junii violatori, junii bătăuși, junii bețivi, junii drogați. „Nu fi
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
operă sau jazz. În definitiv, muzicile sunt ca femeile: pe unele vrei să le iubești, pe altele, din contră, le desfizi ori pur și simplu le ignori. Puține dintre ele îți intersectează existența. Lângă noi însă se află o imensitate. Eterna lor calitate constă în faptul că sunt, punându-ne mereu la pândă simțurile. Iar dacă vom asculta și muzicile ce se adresează nu numai simțurilor, ci și ideilor,
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
în cătușe. Am dormit relaxați, în acea noapte, asigurați că nici un director de bibliotecă nu ne va escalada zidurile, nu ne va forța ușile, spre a ne devasta cămara, spre a ne masacra în dormitoare. Poliția, justiția veghează. Iar când eternii cârtitori au clamat că directorul Bibliotecii Naționale nu era măcar vinovat - ceea ce este exclus - am priceput cât de jos a căzut opoziția, aceea care cu insolență, imprudență, și deocamdată cu impunitate, a rupt-o definitiv cu comunismul. O dată ce cu cătușe
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
nu e vina optzeciștilor că au grăbit mersul unei literaturi „care numără abia câțiva balzacieni, un singur mare realist și nici un veritabil proustian", cum nu e vina lui Urmuz că a publicat în același an cu acel „singur mare realist". Eternul complex al literaturii noastre! Iar că poeții și prozatorii de alte orientări ar fi fost „din ce în ce mai puțin motivați" într-un climat cultural în care optzeciștii au „strecurat îndoiala în sănătatea paradigmei moderniste", este o judecată - cred - post-festum. Nu mi-l
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
narativă mult diminuată și, adesea, pur decorativă ar fi trebuit să conducă la o fertilă descătușare a sensibilității feminine. Fără îndoială, cum vom vedea din exemplele alese, grație unor descrieri și evocări ce mustesc de substanța fluidă și imprevizibilă a eternului feminin, discursul acestor proze scurte împrumută ceva din incoerența benignă, revelatoare de profunzimi iraționale, a fiicelor Evei. Însă, după cum sugera E. Lovinescu, în Critica, "opera scriitoarei e o scufundare violentă a principiului solar în colțuri de umbră". Aflăm o primă
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
întemeiat ontologic, ideea că întrebarea fundamentală asupra existenței - inclusiv existența omenească - este dacă ea e justificată sau nu din punct de vedere estetic. Mai precis, cum zice el însuși în Nașterea tragediei (§ 5): "Existența și lumea sunt justificate, în chip etern, doar ca fenomen estetic." Ridicată chiar în prima lui scriere filosofică, aceasta e o chestiune ce va rămâne într-un fel sau altul centrală tuturor operelor sale ulterioare și va trece drept o pecete inconfundabilă a stilului său de filosofare
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
pogrom, al unor țărani asupra propriilor lor vecini, cu care trăiau de generații în pace, politologul Jan Gross, profesor la New York University, pune în discuție însuși constructul identitar al Poloniei postbelice, al cărui nucleu de rezistență îl constituie rolul de eternă victimă a națiunii, de-a lungul întregii sale istorii. Cartea, intitulată Vecini, a declanșat discuții aprinse în societatea poloneză și chiar peste continente (culminînd cu schimbul de scrisori dintre Leon Wieseltier și Adam Michnik, apărut în The New Republic și
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]