369 matches
-
semivocalei -u (ca birou, cadou, cavou, cazinou, erou, metrou, panou, platou, tablou etc.). Nu s-a întâmplat așa, poate și pentru că e vorba de un termen internațional, conservat ca atare în multe limbi; radio a rămas cu vocala finală din etimon, primind totuși un u în articulare și în terminația de plural (radioul, radiouri). Tiparele prototipice de accentuare din română - dar, probabil, și modelul termenului german Radio (accentuat: Rádio), indicat de secțiunea etimologică a dicționarelor noastre (în DLR 1975 chiar ca
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
accentuat: tángo), reîmprumutat, direct de la sursă (spaniola), deși exista deja în română, unde fusese preluat prin intermediar francez. Dicționarele noastre actuale indică forma adaptată tangou (cu accent pe finală); în textele publicistice și publicitare actuale se revine însă frecvent la etimonul devenit termen internațional: „curs intensiv de tango argentinian” (milonga.ro); „Doi delfini dansează tango” (realitatea.net). Noua formă este tratată în scris ca un împrumut neadaptat: „Tango este cel mai fascinant din toate dansurile. Originar din Spania sau Maroc, Tango
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
chiar forma cenzor; de fapt, termenii cenzor și recenzent au legături etimologice strânse, dar s-au specializat pentru sensuri diferite. Recenzor ridică totuși o problemă de accentuare: în DEX și în DOOM 2005 e indicată accentuarea pe finală, ca în etimonul francez (recenseur); în emisiunile de televiziune din ultima vreme, s-a repetat cu insistență varianta recénzor, cu accentul pe silaba penultimă. Varianta se explică destul de ușor prin analogia cu cénzor, dar și prin tendința actuală de a deplasa accentul final
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
sensul denotativ, originar, „fiu de prinț” - în multe cronici și documente de epocă (la Neculce, de exemplu: „Constantin Cantemir avea doi feciori beizadele, pre Antiohie și pe Dumitrașco”), în amintirile bucureștene despre „Beizadea Grigore Vițel” etc. Dicționarele turcești actuale consemnează etimonul beyzade, cu o definiție lipsită de conotații negative („son of a prince; noble or refined person”, Redhouse,1998). În româna veche circula și șahzadea „fiu de sultan sau de împărat” (din tc. șahzade); nefiind aplicabil la realitățile strict locale, termenul
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
sursa. Cele mai bune exemple pentru această înfruntare a tendințelor contrare sunt furnizate de noile tehnologii cu răspândire masivă: terminologia computerelor, a internetului, a telefoniei mobile etc. Termenii de strictă specialitate, vehiculați doar de profesioniști, se păstrează, în genere, aproape de etimon. În schimb, termenii intrați în uzul curent se diferențiază rapid: fie prin decizii normative explicite, fie - cel mai des - prin jocul întâmplării: în funcție de canalele prin care a pătruns produsul, de preluarea unei forme în mass-media, de riscul confuziei cu alti
Bastonaș, cheie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6548_a_7873]
-
decât introducerea discursului direct: „departe de mine gândul de a lăuda frumusețile României și de a le emfatiza pe cele ale acestui județ, dar...” (ziaruldelta.ro, arhiva 2007). Până la urmă, atât emfatizare, cât și emfazare sunt rezultatul târziu al evoluțiilor etimonului greco-latin emphasis (din gr. emphainein „a arăta, a demonstra”) și al derivatelor sale în limbile europene, cu semnificații care s-au dezvoltat într-o tradiție comună retorică și lingvistică. Din păcate, dicționarele noastre actuale se limitează, aproape în totalitate, la
Emfatizare - emfazare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6562_a_7887]
-
Rodica Zafiu Un nou adverb își sporește în mod vizibil răspândirea în româna actuală. Cuvântul instant face parte din categoria destul de largă a anglicismelor în care se recunoaște un etimon latino-romanic și prin care vorbitorii tind să înlocuiască mai vechile împrumuturi culte din latină sau franceză. De fapt, termenul apare cu valori pentru care româna dispune atât de sinonime moderne, mai specializate (imediat, instantaneu), cât și de locuțiuni vechi, de
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
unor sintagme: inițial, din domeniul alimentar (cafea instant, lapte instant, supe instant etc.); ulterior, și din terminologia internetului (mesagerie instant). În engleză, instant (mai ales adjectiv și substantiv, rar adverb) provine din vechea franceză; în cuvânt se recunoaște ușor un etimon mai îndepărtat comun cu al adjectivului și adverbului românesc instantaneu (împrumut din secolul al XIX-lea - atestat în dicționarul lui Frédéric Damé, din 1893 - al derivatului francez instantané). Folosirea ca adverb a lui instant este o inovație în interiorul limbii române
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
silaba inițială: instant); accentuarea pe silaba finală este confirmată și de Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a decis, probabil din rațiuni etimologice, în conformitate cu observația că limba actuală preferă formele cât mai apropiate de etimon, stabilirea ca normă a accentuării pe silaba inițială. Mi se pare, totuși, că uzul e în favoarea accentului pe finală. Deplasarea de accent (frecventă în cazul multor împrumuturi și întâlnită chiar la vorbitori care cunosc bine limba engleză) a fost produsă
Instant by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6406_a_7731]
-
e produs de contrastul dintre conotațiile sale moderne și oficiale, asociate pronunției originare englezești (dovedite de forma scrisă a menegiui) - și sufixul popular și familiar. Verbul apare scris și a managiui, ceea ce ar putea indica grija pentru forma scrisă a etimonului, dar și o eventuală variantă de pronunțare („soft de managiuit poze", explorish.net). Câtă vreme aceste forme sunt simple glume, marcate de o intonație autoironică, nu e grav.
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
ca obiect indirect, fie ca obiect direct: „Guvernul va notifica CE [în legătură cu viitoarele reglementări antietnobotanice]” (euractiv.ro). Ca și în alte cazuri, se poate susține că tiparul preluat din franceză pentru un cuvânt a cărui formă e mai apropiată de etimonul latin cult (verbul notificare) nu este neapărat preferabil tiparului din engleză. Mai mult, constatăm că există în română verbe care au ambele posibilități de construcție: a anunța ceva cuiva, dar și a anunța pe cineva în legătură cu ceva. E foarte probabil
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
viața este simțită ca o îndelungată agonie, în care moartea se îmbină cu viața”. Dacă ținem seama de câștigul existențial al nostalgiei permanente a morții, de excepționala răsturnare de raporturi pe care o atinge Cioran, agonia este, în acord cu etimonul grecesc, convalescență. Uzată prin stăruirea gândului asupra ei, moartea „îmbătrânește în noi de prea multă prezență”, devine trecut. „A privi înapoi spre moarte” e biruința fragilă a gândului ruminant. Obsesia morții, conviețuirea cu această „fatalitate lăuntrică a firii” („Când cazi
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Gal, Dicționar gastronomic explicativ, 2003, reprodus de dexonline.ro), mai puțin cunoscută decât familia sa lexicală (a gofra, gofrat, gofraj). Dicționarele care înregistrează substantivul napolitană (uneori în același articol cu adjectivul napolitan, ca în Noul dicționar universal, 2006) indică un etimon francez: napolitaine. În DEX (și în Dicționarul explicativ ilustrat, DEXI, 2007), explicația etimologică este o trimitere la sintagma ștrancheț napolitaine. Numai că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate (Petit Robert, 1991). În Amintirile unui poet decadent, Al. Obedenaru
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
secolului al XIX-lea; prima sa atestare, în forma tupet (mai apropiată de fr. toupet), se găsește în Vocabularul român-francez al lui Ion Costinescu, din 1870. Și definiția de acum aproape un secol și jumătate era mai aproape de cea a etimonului francez: „moț, smoc, mănunchi de păr, de barbă, de pene”; „mișcare de nerăbdare și de mânie”; a avea tupet - „îndrăzneală, sfrunterie”. Semnificațiile - atât proprii, cât și figurate - sunt cele înregistrate de dicționarele istorice ale limbii franceze. Pentru trecerea de la sensurile
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
aceasta printrun semnal disociativ, nu prin vreo vlăguită aglutinare, asupra primejdiilor care ne apasă. Abordînd însuși punctul de plecare al unei întregi arborescențe, pentru tot ce nomenclatura savantă designa prin neura, el își rezervă o lectură pe românește, întorcînd spatele etimonului hellenic. Neura, deci, divizată necanonic, a devenit neura: no anger, echivalează el, pe englezește. Negația, fortuit introdusă în corpul cuvîntului, mută noțiunea la antipodul pornirilor reprobabile, de violență și vrăjmașă obstinație. Deloc ortodox, sub raport lingvistic, voluntarismul interpretării ține să
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
celebru pasaj din Rabelais, descriind înfruntarea dintre Panurge și englezul Thaumaste. Termenul românesc tiflă este, așa cum arată toate dicționarele noastre, un împrumut din neogreacă; sensul de bază al cuvântului grecesc τυϕλα este însă „orbire” și legătura semantică dintre cuvânt și etimonul său nu este deloc transparentă; dicționarul lui Tiktin explică totuși că gestul era însoțit în grecește de o formulă-imprecație care invoca orbirea. Acest detaliu etimologic ne permite să legăm expresia a da cu tifla de o altă intrare de dicționar
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
Vladimir Voinovici, Viața și neobișnuitele aventuri ale soldatului Ivan Cionkin și de L-am servit pe regele Angliei (2006) după romanul omonim al lui Bohumil Hrabal. Devine sesizabil numitorul comun al acestei „prostii” ambiguizate având ca expresie un personaj emblematic, etimonul spiritual al acestor ecranizări venind tot din literatura cehă, de la Jaroslav Hasek, cu remarcabilul său soldat Svejk. Parte a unui val de tineri cineaști remarcabil din care fac parte și Milos Forman, Jan Kadar, filmul lui Menzel împărtășește un aer
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
portugheză, italiană) ocupă, cum am văzut, un spațiu consistent în Plecând de la cărți. În siajul acestei observații, mai fac precizarea că, în articolul care deschide culegerea, criticul insistă asupra motivelor care l-au determinat să aleagă titlul: „a pleca” are etimon latin). Uneori, luate ca repere, aceste literaturi „imperiale” potențează cazuri dintre cele mai neașteptate: a făcut școală paralelă (trasată de Mihai Zamfir) între Céline și Radu Aldulescu. În capitolul rezervat acestuia din urmă, Mihai Zamfir încheie pledoaria cu un portret
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
la celți zeul apelor și al furtunii, protectorul navigației, atribute subliniate de un hidronim ca Loire, cel mai mare râu al Galiei, al cărui afluent Dive, intră în aceeași familie cu vechile toponime celtice Deva, Devona, Devonshire, care au ca etimon celt. deva, ’apă sacră’, familia lexicală incluzând și pe modernul divine. Toată această veche sacralitate a apelor curgătoare, considerate în arealul celtic ca fiice ale zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
lexem ler din colinde, obiectivul încercării noastre, vom apela la o etimologie inversă, pornind în arheologia semantemului de la remanențele lui moderne. Să cercetăm, așadar, cuvântul lord, cu echivalarea lui latină dominus, ’domn, stăpân’, care acoăeră și sensul de Dumnezeu. Cu etimonul compus din arhaicele hlaf (pâine) + weard (paznic, păstrător), eng. lord a avut inițial sensul de ’stăpân al pâinii, al casei’. Ulterior, în Evul Mediu, ’la’eard a fost contaminat omofonic de scoțianul laird, ‘stăpân al unei proprietăți, al unei moșii
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
într-un context comparativ larg, descriindu-se situații similare din alte limbi și dialecte romanice, ca și din limbile balcanice. Nuanțările sînt esențiale: franceza nu este numai cea din Franța, ci și cea din Belgia (de aceea unele cuvinte - ca etimoanele pentru savonieră sau galoși - nu apar în dicționarele franțuzești curente) și Elveția; germana este și cea austriacă, și mai ales dialectul șvăbesc (sursă pentru șlap, paradaisă, renglotă etc.). Pentru specialiști, această carte oferă actualizarea - într-o formă simplă, dar bazată
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
cu o oarecare condescendență, ca ,petrecere de scurtă durată". Evident, cu peste o jumătate de secol în urmă cuvintele în cauză erau mai aproape de sursele lor franceze - distraire, distraction - care au păstrat pînă azi sensul mai curînd negativ, motivat de etimonul latinesc, de ,abatere", ,deviere" (spre deosebire de amusement și divertissement, în uzul curent; deși judecata morală pascaliană chiar pe cel din urmă îl folosește ca emblemă a absurdității condiției umane, aflate în permanentă sforțare de a se abate de la adevăratele întrebări). În
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
care erau catalogate ca unități de geniu, căi ferate, de construcții, drumuri etc. au funcționat până în 1989" (2.03.2004). Deși, cum se vede din exemplele de mai sus, mulți vorbitori cunosc încă sensul originar și forma mai apropiată de etimon a termenului argotic, pentru alții aceste legături s-au rupt, astfel încît se produc diferite remotivări semantice și formale. Varianta dilibau e preferată pentru că se lasă reanalizată ca un derivat sau un compus de la verbul familiar-argotic a se dili (,a
Diribau by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10220_a_11545]
-
cu care debutează existența Aglajei, filmuleț care devine subtil o mise-enabîme, cât mai ales din spiritul începutului cinematografului cu fascinațiile sale, cu inocența sa chiar și atunci când nu se dorește inocent. De fapt, ceea ce apare ca stângăcie își are un etimon stilistic în filmul mut cu aceste figuri pe care camera le fixează obstinat, ca și cum nu de mișcare ar fi interesată, ci de fixarea unei emoții, a unei sensibilități. Din păcate pentru filmul Krisztinei Deák, nu există o susținere a acestui
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
Vezi și rom. dialectul ceară „par“! • Iată cum este tratat engl. hair. Dedus din v. engl. haer, her, germ. haar, v. nord. hâr < germ. *haeran, cu originea necunoscută (Concise Oxford Dictionary of English Etymology). În schimb Online Etymology Dictionary consideră etimonul *kharran < i.e. *ker-s „a zbârli, par (de porc), țepi etc.“. Dar, adăugăm noi - acest ker-s nu seamănă cu scitul khursun, sl. khors „soare“? Acesta se găsește și în tupinamba kuarasy „soare“ (Brazilia). Citim pe internet: „Sun gods have long hair
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363011_a_364340]