85 matches
-
local, raporturi temporale, cauzale și în genere relații abstracte de tot felul, aproape imposibil de descris în cazul expresiilor idiomatice; între aceste relații se creează suprapuneri și ambiguități a căror aducere în discuție poate deschide spații infinite speculațiilor mentaliste, antropologice, etniciste. Analiza lingvistică trebuie totuși să dea seamă și de speculația filozofică, să explice de ce aceste interpretări au fost dacă nu convingătoare, măcar cuceritoare nu numai pentru cel care le-a scris, dar și pentru mulți dintre cititorii și comentatorii săi
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
Hestia, Timișoara, 1996, că „literatura română (ca și limba română, ca vehicul de cultură) se formează aproape în întregime în zona «tradiției moderne» sau a «tradiției rupturii»”. Prima „ruptură” literară și culturală majoră are loc între ideologia posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
locală pe care acești „eretici”, în raport cu naționalismul tradiționalist dominant, le confereau, prin opera lor, unei arte internaționale au reprezentat, fără îndoială, un argument forte. Publicistica lui Arghezi, Cocea și Vinea din această perioadă abundă în articole ostile discriminărilor și persecuțiilor etniciste. Într-o suită de tablete cvasiliterare din 1913, tînărul Vinea „prinde” - cu luciditate - ceva din atmosfera de misticism fanatic, prerevoluționar a momentului: „Azi, sîntem mult mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interpretînd în această cheie manifestația studenților lui Mihail Dragomirescu împotriva piesei Manasse: „Cînd sîntem în vremea misticismului, de ce n-am admite o clipă că în manifestația contra lui Manasse se ascunde un nemărturisit sentiment de antipatie religioasă?”, și demontînd pseudoargumentele etniciste ale românismului xenofob: „Ronetti-Roman era de origină jidan, deci nu poate fi scriitor român. I.L. Caragiale era de origină grec, deci... Mihai Eminescu era de origină slav, deci... Millo, Pascali, Negruzzi, Ghica, Gherea, Cerna, Iorga nu pot fi scriitori români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil model de inepții, se vedea aceeași inconsolabilă dorință după un portofoliu”. Același Poldi se declară împotriva ideii de împărțire teritorială a Balcanilor pe criteriul purității etnice. Naționalismul etnicist e asociat barbariei, în vreme ce „visul” unității naționale apare compromis — încă înainte de a se realiza — de meschinăria intereselor politice: „Se vorbește de atîta timp de principiul naționalităților, după care națiunile trebuiesc să încapă exact în aceleași limite. Lăsînd la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub același epitaf al neputinței și al istovirii. Singur, spiritul de cercetare, singură, întîmpinarea minunii supraviețuiește”. Eclectismul moderat al revistei intrase însă, între timp, în contradicție cu radicalizarea și polarizarea ideologică din ultimii ani ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob, înființarea - în 1927 - a Gărzii de Fier, nevoia coagulării unei contraofensive de stînga în mediile avangardiste, relativa asimilare a constructivismului (în special prin arhitectura lui Horia Creangă și G.M. Cantacuzino) și estomparea potențialului său „revoluționar” odată cu intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția prima emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în epocă; ea va fi redimensionată pe linie latinist-academizantă de către Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antisemitismului, realizată de Carp ori Maiorescu, este întotdeauna legată de temele esențiale ale ima ginarului ideologic, de la formele fără fond până la evoluția organică. Moderația conduce, inevitabil, la redefinirea patriotismului, prin încărcarea acestuia de acea doză de luciditate ce previne derapajul etnicist. Delimitarea de Fracțiunea liberă și independentă și anatomia „bărnuțianismului“ fondator sunt cărămizile pe care se ridică un discurs profetic, în răspăr cu un curent antisemit ce își avea, chiar și în cadrul Junimii, voci ilustre, de la Mihai Eminescu la Vasile Conta
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
îndelungi urmări. Din acestea este de așteptat să se iasă treptat, prin "mituri noi pentru vremuri noi". Pentru că, așa cum observa directorul "Centrului de istorie a imaginarului" din România: "Discursul despre istorie este de fapt un discurs despre prezent". "Mitul strămoșului etniciști și cosmopoliți" Între miturile care au devenit în ultimul timp obiecte ale cercetării românești 1-aș mai aminti pe cel propus de Vintilă Mihăilescu într-un "exercițiu de etnoanaliză" intitulat Complexul strămoșului. El pornește de la "două caracteristici ale formării națiunii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
național (solicitând solidaritatea exclusivistă a individului cu comunitatea națională definită pe criterii etnice), acum literatura didactică difuzează un umanitarism, reflectat în responsabilitatea morală și solidaritatea socială față de umanitate în general, nu doar față de aproapele național. Semne indicatoare ale decadenței paradigmei etniciste a identității naționale sunt reperabile în clar scrutând nou apărutul gen al literaturii didactice, introdus în postdecembrism, al "culturii civice". Estomparea etnicității ca factor decisiv al definirii identității naționale vine ca efect al promovării unei noi concepții despre patriotism, specificat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dintâi de după răsturnarea regimului, evocând pe alocuri cultul etnicității care a dat specificul fanaticismului naționalistic al interbelicului românesc. Pe fondul atrocităților înfăptuite în numele purității etnice în cadrul războiului civil din fosta Iugoslavie, care a relevat încă o dată potența distructivă a crezului etnicist, resurgența etnicului românesc a fost potolită prin introducerea în programele de învățământ a "educației civice" ca sedativ la adresa țâșnirilor etnicității. La fel cum construcția societății comuniste a fost acompaniată de eforturile noului regim politic de inculcare a unei "conștiințe socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cauză. Și astăzi există o neîncredere activă a marii majorități a cetățenilor față de acest tip de iubire de patrie care implică mai mult asumarea rațională a statutului de cetățean, activ și critic, decât acela de român, cu inevitabilele sale tușe etniciste și religioase. S-a văzut de curând, în recent încheiata campanie electorală, cum mesajul grosier etnicist și ortodox este utilizat pentru manipulare politică și poate ar fi timpul să punem în discuție și necesitatea asumării preponderent a valorilor civice în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
iubire de patrie care implică mai mult asumarea rațională a statutului de cetățean, activ și critic, decât acela de român, cu inevitabilele sale tușe etniciste și religioase. S-a văzut de curând, în recent încheiata campanie electorală, cum mesajul grosier etnicist și ortodox este utilizat pentru manipulare politică și poate ar fi timpul să punem în discuție și necesitatea asumării preponderent a valorilor civice în acțiunea publică față de atașamentele atavice, moștenite, care nu reprezintă rodul vreunei construcții de sine raționale sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să plece. Decizia surprinzătoare a celor 6.288.769 de cetățeni români care, la alegerile din acest an, au votat pentru un președinte cu o legitimitate preponderent constituțională, față de cei 5.264.383 de români pentru care a prevalat criteriul etnicist și religios majoritar ar putea constitui un motiv de reflecție pe viitor. După "mari români" care ne-au trimis cinic la moarte la Cotu Donului sau în Gulag câteva sute de mii de concetățeni sau care ne-au înfometat un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cercetări-eseuri. într-o mare cultură filozofică scrisă, într-o cultură majoră, ele n-ar fi fost posibile. Să nu uităm totuși că întreaga generație a lui Noica, atmosfera spirituală în care s-a format au fost în mod incontestabil naționaliste, etniciste, izolaționiste, ortodoxiste, antieuropene etc., sub influența directă a lui Nae Ionescu. Textele, între altele, din Roza Vânturilor, sunt cu totul revelatoare. Constantin Noica, din acest punct de vedere, a rămas, în continuare, fidel sie însuși. își reluase preocupările și ideile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ambiguitatea profundă a orientării cultural ideologice Noica pare să continue. Sub Ceaușescu ea a fost, repetăm, global pozitivă. Reprezenta o alternativă, o formă de diferențiere, de ieșire din normă, un proiect de contracultură, antitotalitară, anticeaușistă, extrem de binevenită. Chiar naționalistă și etnicistă cum era, deci de dreapta, rolul său pozitiv de rezistență era nu mai puțin incontestabil, într-un context totalitar de stânga. Dar a o prelungi și azi, într un alt context, pe care îl dorim democratic și de centru, înseamnă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mult în urmă. Trist, dar adevărat. 2. Handicapul esențial este însă evoluția, mai bine spus: involuția spiritului public după decenii de comunism-ceaușist. Mentalitatea populist-egalitaristă predomină. Distrugerea burgheziei și proletarizarea-ruralizarea României (două noțiuni indisolubile în vechiul regim) o predispune spre valori etniciste, naționaliste, izolaționiste. Civismul democratic, deschis, pluralist, proeuropean este citadin, burghez și procapitalist prin definiție. Or, păturile mijlocii sunt încă într-o fază incipientă. Individualismul cel mai acerb, pe de altă parte, este rezultatul terorii polițienești totalitare. Când instinctul de conservare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
istoriei este însoțită de a ideii diferențierii (inevitabilă, necesară, legitimă) sociale, de merit, economice, pe toate planurile. Inegalitatea de orice tip șochează. Populația noii Românii respinge stratificarea evidentă, alteritatea, ca și orice idee venită din străinătate. Este latent sau declarat etnicistă, naționalistă, chiar xenofobă. Minoritățile de orice tip sunt detestate. Ele sunt respinse. Când sunt... sexuale, inspiră chiar repulsie. Sistemul partidului unic, represiunea poliției politice, ordinea integral totalitară, intrată în reflex, face încă greu asimilabilă, în adâncime, ideea democrației pluraliste, regimul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
antitotalitară, predominantă în vest și care pătrunde și la noi. Național comunismul (respectiv festivismul patriotard și șovin) este ultimul refugiu al cadrelor vechiului regim, al ideologilor și poeților oficiali, al jurnaliștilor de partid. El are încă ecou în masele rurale, etniciste și structural izolaționiste, în păturile rurale proaspăt urbanizate, în rândurile foștilor activiști de partid regrupați în partide neocomuniste și naționaliste. Opoziția, practic decimată timp de decenii de regimul represiv comunist, este încă destul de slabă. Mentalitatea democratică, pluralistă, nu este încă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și în sfera difuzării și a întregului sistem de relații ce face cunoscută în străinătate o cultură. Am intrat într-o nouă epocă istorică, de mare interdependență și circulație de valori internaționale, care elimină complet concepția statului închis, autarhic, naționalist, etnicist în sensul șovin al cuvântului. Decenii întregi am dus o politică de închidere și cenzură, de limitare drastică și control strict al contactelor culturale internaționale. Urmările, foarte grave, se resimt și azi din plin. Ele răzbat mereu într-o serie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pusă cu acuitate și între cele două războaie, rămâne foarte actuală și azi. Prezența unor importante caracteristici rurale este semnalată critic și de diferiți observatori actuali (recent Stelian Tănase). Deoarece de aici provin o serie de obstacole capitale: izolaționismul, naționalismul etnicist, xenofobia (cu vechi reflexe și antisemite), antioccidentalismul agresiv. în genere, toate barierele și forțele, care se opun direct și indirect integrării euroatlantice. Pe toate planurile. Despre oraș, o întreagă ideologie țărănistă sămănătoristă-poporanistă a întreținut mituri perimate și prejudecăți grave. Pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe de altă parte, la o profundă modernizare. Personajul devine adesea grotesc: un dezrădăcinat, sedus subit de rock și sexy ! Mai ales în generația tânără, acest tip, fără identitate socială precisă, face adevărate ravagii. Cele două Românii (rurală și urbană, etnicist naționalistă și pro-europeană, tradiționalistă și modernistă) n-au ajuns încă și nici nu vor ajunge prea curând la o adevărată sinteză culturală. Realizarea sa presupune alte două condiții esențiale: o clarificare ideologică, în termeni cât mai limpezi și inteligibili posibil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scrânciobul căreia s-au dat pe rând Ion Creangă, I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu reușea să exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o formă artistică exemplară, racordată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bine calculată din sfera de influență rusă, profund negativă; 4. Formarea unei pături mijlocii urbane și rurale. Ea singură poate avea aspirații și convingeri efectiv europene. Acest punct este capital. Este absurd să predici ideea europeană unei comunități rurale, închise, etniciste și latent xenofobe. Deocamdată, ideea europeană este asimilată din plin doar de o pătură intelectuală citadină destul de subțire. Această audiență trebuie însă extinsă și îmbrățișată și de formațiuni de diferite tipuri, care să-și facă din idealul european un punct
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
contradictorii. Dar și mai însemnată este atitudinea economică față de Europa. Ea este percepută la nivel oficial (dar nu numai), în primul rând, ca un izvor inepuizabil de credite, ca o eternă vacă de muls, pentru a rămâne la aceleași formule etniciste și profund tradiționale. Concepția statului care trebuie să dea (căci de aceea e stat) a fost preluată și consolidată de comunism, dar nu și inventată integral de acest sistem. Statul este văzut la noi, încă din secolul trecut, ca o
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]