215 matches
-
vizibil În greaca veche: genos pentru națiunea biologică și genetică, ethnos pentru națiunea culturală și populară, demos pentru națiunea politică și civică. Fiecare tip are patologia sa. Patologia etnică: diferite forme de rasism și de persecuții. Patologia culturală: Închidere mentală, etnocentrism, folclorism. Patologia politică: politică de putere, tiranii de masă, adică asupra maselor, uneori prin intermediul lor, dar nu În beneficiul maselor oprimate, decât sub forma de satisfacții simbolice sau de exaltări fanatice. Recapitularea celor trei dimensiuni se face Într-un destin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
entuziastă, proprie arabilor și negrilor. O astfel de problematică nu putea să nu atragă critici, date fiind modurile În care ar putea fi exploatată. Discuție critică Sartre, care, În al său Orphée noir1, a adus un sprijin foarte clarnegritudinii, denunțând etnocentrismul, emite ulterior anumite rezerve cu privire la statutul noțiunii În dialectica istorică. Lui Senghor, care arată că, pentru Césaire, albul și negrul simbolizează capitalul și respectiv munca, Îi răspunde că noțiunile de clasă și de rasă nu se pot suprapune. „De fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fiind, dintre toate animalele, cel mai sensibil la condiționare. Această poziție, denumită În general culturalism, pune În valoare, printre altele, argumente etice. Opunându-se evoluționismului, profund anti-egalitarist, ea permite o recunoaștere pozitivă a alterității și, constituind o contestare radicală a etnocentrismului, autorizează studierea unei societăți după propriile-i criterii. După cum rezumă Ruth Benedict, „antropologia era prin definiție imposibilă atâta timp cât distincția Între noi și primitivi, noi și barbari, noi și păgâni domina mintea oamenilor” (Benedict, 1963, p. 3). Prin generalizarea metodei „observării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ne asumăm un asemenea risc, cu atât mai mult cu cât argumentele Împotriva relativismului radical sunt decisive. Cum s-a ajuns la absolutizarea diferenței colective? În anii ’60 ai secolului XX, sub pretextul denunțării consecințelor nefaste (reale, fără Îndoială) ale etnocentrismului occidental, este pus În valoare, În mod paradoxal, etnocentrismul „celor oprimați”. Privilegiind o abordare sincronică, numeroși autori, după exemplul oferit de Lévi-Strauss prin Race et histoire, extind și la sistemele de valori concluziile referitoare la culturi. Ca atare, nu poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cu cât argumentele Împotriva relativismului radical sunt decisive. Cum s-a ajuns la absolutizarea diferenței colective? În anii ’60 ai secolului XX, sub pretextul denunțării consecințelor nefaste (reale, fără Îndoială) ale etnocentrismului occidental, este pus În valoare, În mod paradoxal, etnocentrismul „celor oprimați”. Privilegiind o abordare sincronică, numeroși autori, după exemplul oferit de Lévi-Strauss prin Race et histoire, extind și la sistemele de valori concluziile referitoare la culturi. Ca atare, nu poate exista un etalon absolut care să permită aprecierea culturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și epistemologia pot fi tratate ca simple iluzii” (ibidem, p. 38). Putem, În plus, din această perspectivă, să ne Îndoim de necesitatea relațiilor interculturale, care pot să prejudicieze integritatea unei culturi, dreptul său de a fi diferită, chiar perpetuarea sa. Etnocentrismul oprimaților ar fi deci „prețul ce trebuie plătit pentru ca sistemele de valori ale fiecărei familii spirituale sau ale fiecărei comunități să se păstreze” (Lévi-Strauss, 1983, p. 15). Întoarcerea la etnicitate la care ne invită relativiștii radicali neglijează faptul că noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Edgar și PIATTELLI-PALMARINI Massimo (coordonatori), L’Unité de l’homme, Paris, Seuil, pp. 491-507. TAGUIEFF Pierre-André (1988), La Force du préjugé. Essai sur le racisme et ses doubles, Paris, La Découverte. Φ Culturalism, Cultură, Diferență (dreptul la Î), DIVERSITATE, ETNICITATE, Etnocentrism, IDENTITĂȚI CULTURALE, MULTICULTURALISM, PREJUDECATĂ, RASISM Patrietc "Patrie" Φ FRATERNITATE, NAȚIONALISM, NAȚIUNE Patrimoniu culturaltc "Patrimoniu cultural" Provenită din etimonul latin patrimonium, vocabula „patrimoniu” caracterizează ceva bun, interesant, esențial pentru fiecare și, În aceeași măsură, pentru colectivitate. Combinată rând pe rând cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
exista vreo legătură Între un punctaj ridicat la acest test și răspunsurile privind evaluarea altor grupuri minoritare, cum ar fi negrii sau filipinezii. Observarea unor corelații Între diversele măsurători i-a incitat pe cercetători să postuleze existența unei tendințe spre etnocentrism, dimensiune cuprinzătoare, centrată pe valorizarea grupului de apartenență și pe deprecierea celorlalte comunități etnice. Și-au propus atunci să construiască o scală care să măsoare o asemenea tendință, cuprinzând elemente axate pe respingerea latentă sau explicită a minorităților, a străinilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
elemente axate pe respingerea latentă sau explicită a minorităților, a străinilor și a indivizilor diferiți. Continuând reflecția, a fost imaginat un al treilea instrument pentru anchetă: s-a presupus existența unei relații Între autoritarism, pe de o parte, și naționalism, etnocentrism sau aderare probabilă la fascism, pe de altă parte. A fost creată o scală a autoritarismului, botezată „F” (de la „fascism”), care permitea deosebirea subiecților ce aderau la ideologia democratică de cei numiți „antidemocratici”, care preferau enunțuri ce lăudau supunerea, respectarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Open and the Closed Mind, New York, Basic Books. SECA Jean-Marie (2001), Les Représentations sociales, Paris, Armand Colin. TAGUIEFF Pierre-André (1987), La Force du préjugé. Essai sur le racisme et ses doubles, Paris, Gallimard. Φ Atitudine, ATRIBUIRE (teoriile Î), Devianță, Discriminare, Etnocentrism, Grupuri restrânse (dinamica Î), Instituție, INTERCULTURAL (didactica Î), REPREZENTARE SOCIALĂ, SOCIALIZARE, Stereotip, Valori Primordialismtc "Primordialism" Φ ETNICITATE, NAȚIONALISM Puteretc "Putere" Puterea, remarca Bertrand Russell Încă de la sfârșitul anilor ’30, nu se limitează la exercitarea ei: „producere de efecte căutate”, ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a pune o problemă prealabilă, care se poate formula astfel: rasismul este oare un fenomen inerent naturii umane? Și În ce sens? Sau este strict legat de modernitate ă și atunci, de care modernitate? Este vorba despre problema raporturilor dintre etnocentrism și rasism, care nu Încetează să revină În discuțiile savante contemporane, În mod explicit sau indirect (Lévi-Strauss, 1983, pp. 14-16; Taguieff, 1997, pp. 12-18). Trebuie aflat, Într-un cuvânt, dacă rasismul poate fi considerat un fenomen universal, care ar tinde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să revină În discuțiile savante contemporane, În mod explicit sau indirect (Lévi-Strauss, 1983, pp. 14-16; Taguieff, 1997, pp. 12-18). Trebuie aflat, Într-un cuvânt, dacă rasismul poate fi considerat un fenomen universal, care ar tinde atunci să se confunde cu etnocentrismul ale cărui caracteristici le-ar activa: de exemplu auto-preferința de grup, ostilitatea sau intoleranța față de ceilalți (heterofobie) sau tendința de devalorizare a formelor lor culturale. Inconvenientul major al acestei definiții este faptul că frontierele cu xenofobia, tribalismul sau imperativul teritorial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
societate perfectă și al unui plan de execuție a acestui proiect printr-un efort programat și coerent” (Bauman, 2002, p. 66). În utilizarea curentă a cuvântului rasism, regăsim astăzi adesea conotații negative provenite din moștenirile semantice ale termenilor xenofobie și etnocentrism, care acoperă mai bine sau mai rău atât atitudini colective, cât și comportamente de grup, Însoțite de pasiuni și de afecte puternice. Pentru xenofobie: frica, ura și resentimentul față de străini și, mai general, față de tot ce este străin, altfel, diferit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
față de tot ce este preconstruit din punct de vedere cultural, Într-un context socio-istoric definit, ca aparținând de „non-eu” (vom nota aici că neologismul, corect format, heterofobie ar prezenta avantajul de a nu conota o relație privilegiată cu naționalismul). Pentru etnocentrism: retragerea În sine, aroganța amestecată cu ignoranța, intoleranța față de normele culturale diferite de ale grupului de apartenență al subiectului, chiar disprețul pentru tot ce nu este „al nostru” (Taguieff, 1997, pp. 112-116). Pe de o parte, așadar, respingerea, ostilitatea, aversiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sociale pentru un tip sau altul de relații („a avea contacte intime cu un membru al grupului x”, „a avea un astfel de vecin, soț sau patron” etc.). Trebuie subliniat, În afară de aceasta, că, În unele sondaje de opinie recente, termenul etnocentrism este deseori utilizat ca sinonim pentru rasism sau xenofobie, lucru ce nu ajută deloc la clarificarea problemei. Un alt domeniu, până acum puțin sau prost explorat, se deschide investigației și interogației, căci anumite forme de antirasism s-au construit ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cu atitudini normale, legitime chiar și, În orice caz, inevitabile” (ibidem). Știm că aceste atitudini și Înclinații pe care nu trebuie să le mai identificăm drept „rasiste” și pe care etnologul le consideră „legitime” țin de ceea ce obișnuim să numim etnocentrism sau xenofobie, fenomene care implică forme de intoleranță față de moduri de viață diferite sau străine. Or, În axiologia pluralismului cultural radical, apărat de Lévi-Strauss, norma necondiționată este aceea de a acționa În vederea conservării diversității culturale, chiar cu prețul unei anumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Or, În axiologia pluralismului cultural radical, apărat de Lévi-Strauss, norma necondiționată este aceea de a acționa În vederea conservării diversității culturale, chiar cu prețul unei anumite intoleranțe de grup. Poziție pe care aș numi-o diferențialistă. Rezultă că intoleranța implicată de etnocentrism posedă, conform antropologului, o valoare pozitivă, prin rolul ei de mecanism de conservare și totodată de diferențiere: „Trebuie să recunoaștem”, scrie Lévi-Strauss, „că această diversitate șa «societăților umane»ț rezultă În mare parte din dorința fiecărei culturi de a se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
că orice luptă trebuie redusă la denunțarea rămășițelor sau a reaparițiilor sale. Simple urme ale trecutului. Teză cât se poate de optimistă, care constă mai Întâi În a justifica, scuzându-le de orice deviere rasializantă, manifestările de intoleranță generate de etnocentrism și xenofobie, pe care antropologul le consideră „inevitabile”. Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1983, p. 16) nu-și ascunde tentativa de reabilitare ă desigur, nuanțată ă a tendințelor și pasiunilor „exclusiviste”, și nici un relativ fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
conduce la definirea ca o evidență a poziției antirasiste pe baza principiului egalității În diferență, ba chiar a datoriei de a păstra diferențele culturale cu orice preț. Ceea ce Înseamnă o situare pe terenul argumentativ al neorasismului (Taguieff, 1988). Rasism și etnocentrism. O asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă unei viziuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
antirasiste pe baza principiului egalității În diferență, ba chiar a datoriei de a păstra diferențele culturale cu orice preț. Ceea ce Înseamnă o situare pe terenul argumentativ al neorasismului (Taguieff, 1988). Rasism și etnocentrism. O asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă unei viziuni modernitare. Etnocentrismul poate fi astfel reinterpretat ca reprezentând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă unei viziuni modernitare. Etnocentrismul poate fi astfel reinterpretat ca reprezentând protorasismul universal, prerasismul sau rasismul elementar care ar fi inerent naturii umane. Dar xenofobia și, În sens mai larg, heterofobia pot și ele apărea ca expresii ale protorasismului, din moment ce le atribuim naturii umane, presupusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
interpretăm, Într-o perspectivă biosocială sau sociobiologică, ca atitudini primordiale care combină respingerea necunoscutului și apărarea teritoriului, atitudini Împărtășite de specia noastră și de numeroase specii animale. Pentru a desluși mai bine mizele discuției, să pornim de la modelul clasic al etnocentrismului, așa cum continuă el să funcționeze și astăzi În antropologia socială. Chiar la Începutul cărții sale apărute În 1906, Folkways, sociologul american William Graham Sumner (Sumner, 1906, p. 13) introduce și definește astfel această noțiune: „Punctul de vedere conform căruia grupul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Sumner, 1906, p. 13) introduce și definește astfel această noțiune: „Punctul de vedere conform căruia grupul căruia Îi aparținem este centrul lumii și etalonul la care ne raportăm pentru a-i judeca pe ceilalți merită, În limbaj tehnic, numele de «etnocentrism». Îi corespund obiceiuri populare, destinate să justifice atât relațiile din interiorul grupului, cât și pe cele ale grupului cu exteriorul. Fiecare grup Își Întreține propria mândrie și vanitate, Își etalează superioritatea, Își exaltă propriile divinități, privește cu dispreț străinii șoutsidersț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
propria mândrie și vanitate, Își etalează superioritatea, Își exaltă propriile divinități, privește cu dispreț străinii șoutsidersț ș...ț, crede că doar moravurile sale șfolkwaysț sunt bune și nu manifestă decât dispreț pentru ale altora, atunci când le remarcă”. Această definire a etnocentrismului ca fenomen global (În egală măsură cognitiv, afectiv, evaluativ și normativ) și ca atitudine-conduită universală presupune distincția elementară Între propriul grup (grupul de apartenență al subiectului) și celelalte grupuri, Între „noi” și toți reprezentanții categoriei „ceilalți” („ei”). Dar „faptul esențial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
măsură cognitiv, afectiv, evaluativ și normativ) și ca atitudine-conduită universală presupune distincția elementară Între propriul grup (grupul de apartenență al subiectului) și celelalte grupuri, Între „noi” și toți reprezentanții categoriei „ceilalți” („ei”). Dar „faptul esențial”, precizează Sumner, este acela „că etnocentrismul duce fiecare popor la exagerarea și la intensificarea trăsăturilor specifice propriilor obiceiuri, cele care Îl disting de alte popoare” (ibidem). Această concentrare pe diferența propriului grup este În același timp o supravalorizare a calităților care-i sunt atribuite În mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]