473 matches
-
Universitatea din Belgrad. Bustul său, donat de Uniunea Sârbilor din România, a fost realizat de Nikola Koka Janković (n. 1926) și dezvelit la 12 noiembrie 2011. Cărturar erudit, format la Roma în istoria artelor, litere și filozofie, a fost un etnograf, istoric de artă și director al Arhivelor Statului și al Muzeului Banatului (1928-1940). A înființat Biblioteca Timișoarei, revista „Analele Banatului”, a sprijinit activitatea asociației culturale ASTRA, a întreprins numeroase săpături arheologice, a pictat și a restaurat pictura în numeroase biserici
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Petru Rareș (1977), și Monumentul eroilor suceveni (1965). Alte parcuri din zona centrală sunt: Parcul Drapelelor din apropierea Palatului de Finanțe, Parcul Trandafirilor de lângă Palatul de Justiție și Parcul Simion Florea Marian, amenajat în fața casei în care a locuit folcloristul și etnograful Simion Florea Marian, astăzi deschisă publicului ca spațiu muzeal. În perimetrul cuprins între actualele străzi Ștefan cel Mare, Nicolae Bălcescu, Ana Ipătescu și Petru Rareș se află situl arheologic „Vechiul centru medieval al orașului Suceava”. Aici se găsește Curtea Domnească
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
slujit interesele burgheziei și naționaliștilor ucranineni în perioada 1917 - 1918. a condus mișcarea națională ucraineană și, cu ajutorul celor patru Proclamații a străbătut drumul de la autonomie la suveranitate. În timpul scurtei sale existențe, din 1917 până în 1918, , aflată sub conducerea istoricului și etnografului Mihailo Grușevski, a fost instituția de conducere principală a Republicii Populare Ucrainene și a sădit semințele democrației parlamentare și a independenței naționale, care nu au fost niciodată complet uitate în timpul dominației Uniunii Sovietice și care au ajutat la renașterea națională
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
Golescu” din Câmpulung Muscel. În 1917, în timpul războiului, școlile funcționau cu intermitență, profesorii erau mobilizați astfel că trei ani (1917 - 1920) Petre Țuțea și-i petrece la Boteni, în casa părintească. În 1920, la sugestia consăteanului și colegului său, viitorul etnograf Ion Chelcea, se înscrie în clasa a V-a a liceului „Gh. Bariț” din Cluj unde, în 1923, promovând ultimele două clase ale cursului superior (a VII-a și a VIII-a, pe atunci) într-un singur an, absolvă liceul
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
Indian, nu Gange. Dar mai târziu trei conducători din perioada Vedică par să acorde o importanță mult mai mare pentru Gange, așa cum se arată prin numeroasele trimiteri (referințe). Este posibil ca primul european care a menționat Gange să fi fost etnograful grec Megasthenes (cca. 350-290 î.Hr.). El a făcut acest lucru de mai multe ori în lucrarea sa "Indica": "India, din nou, are multe râuri mari și navigabile, care au izvoarele lor în munți de-a lungul frontierei de nord, ele
Gange () [Corola-website/Science/308433_a_309762]
-
(n. 28 martie 1905, Focșani - d. 14 noiembrie 1990, București) a fost un sociolog, etnograf și filosof român, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice. S-a născut la Focșani la data de 28 martie 1905, dar a copilărit la Brăila, unde și-a făcut studiile primare și liceale. A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
Ștefan I al Ungariei și a fost locuită de către secuii. De-a lungul istoriei orașul a devenit cel mai important și puternic din Ținutul Secuiesc, fapt demonstrat de fenomenul că Târgu Mureșul a fost singurul oraș regesc liber din regiune. Etnograful, Balázs Orbán în opera sa principală intitulată "Descrierea Ținutului Secuiesc", realizat între anii 1868-1873, scrie următorul: "„E cel mai mare și frumos oraș din Ținutul Secuiesc, care deține 12 000 de locuitori maghiari harnici. Această populație este de origine secuiască
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
Aleksei Nikolaevici Haruzin (în ; n. 29 februarie 1864 - d. 8 mai 1932) a fost un om de stat, antropolog și etnograf rus, guvernator al Basarabiei între anii 1904 - 1908. Haruzin sa născut în Reval (în prezent Tallinn, Estonia) într-o familie de comercianți ruși. Între 1873 și 1883, a studiat la gimnaziul din Reval. Mai târziu a absolvit Facultatea de Fizică
Aleksei Haruzin () [Corola-website/Science/334615_a_335944]
-
(n. 6 iulie 1921, Krokek, Suedia - d. 4 iulie 1997, Stockholm) a fost un etnograf, ecologist și explorator suedez. Printre altele, el a participat în anul 1947 la "Expediția Kon-Tiki", condusă de către Thor Heyerdahl. s-a născut la data de 6 iulie 1921 în localitatea Krokek, comuna Norrköping din Suedia. El a obținut un doctorat
Bengt Danielsson () [Corola-website/Science/308482_a_309811]
-
(n. 1septembrie 1847, Ilișești, Suceava - d. 11/24 aprilie 1907, Suceava) a fost un folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot român, membru titular al Academiei Române. a fost pe rând preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la "școala poporală" și la "școala reală
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.) Simion Florea Marian este considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate. Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
(n. 28 ianuarie 1887, Comloșu Mare, Timiș, Austro-Ungaria, d. 2 iulie 1963, București) a fost un etnolog, etnograf, antropolog și folclorist român. În 1923 a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cel dintâi muzeu etnografic din România. În 1929, a întemeiat Parcul Etnografic Național din Cluj, care îi poartă astăzi numele, cel dintâi muzeu etnografic în aer liber din
Romulus Vuia () [Corola-website/Science/325614_a_326943]
-
săvârșit în fosta biserică evanghelica (luterana). În anul 1996, s-a format Parohia "Sf. Împărați Constantin și Elenă" prin desprinderea din Parohia "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" din Siret. În curtea bisericii, pe latura de sud, se află bustul folcloristului și etnografului român Simeon Florea Marian (1847-1907), membru al Academiei Române, care a fost preot la Siret în perioada 1877-1883. Printre preoții care au păstorit aici menționam pe Gheorghe Piotrovschi (1811-1886) - paroh, Simeon Florea Marian (1847-1907) - preot (1877-1883), Constantin Sbiera - paroh (1888-1905), Constantin
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
(n. 14/27 martie 1894, în satul Mahala, suburbie a orașului Dubăsari, gubernia Herson, Imperiul Rus - d. 14 decembrie 1980, București) a fost jurist, filozof al dreptului, publicist, istoric, etnograf, folclorist, antropolog, sociolog, slavist, profesor, membru de onoare al Academiei Române. A fost unul dintre doctorii în Drept de la Paris. A fost decorat postmortem de către președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, cu „Ordinul de Onoare”. Mama sa a fost împușcată de către
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
Vuia, Institutul de Geologie al Universității Babeș din Cluj, 1926, lucrarea se ocupă de prerogativele regelui Vladislav II privind privilegiile nemeșilor. Rezultatele cercetărilor făcute la sfârșitul secolului XIX, efectuate de un colectiv format din antropo-geograful francez Emm de Martars și etnograful maghiar M.Peterfy, privind aspecte etnografice ale locuitorilor din Țara Hațegului. Autorul lucrării recomandă celor care vor aborda în viitor tematica cuprinsă în prezenta monografie să aibă în vedere cercetarea și a următoarelor lucrări: Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului, Lugoj
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de actor, director de teatru și pedagog.” În 2002 a primit premiul de excelență al Cinematografiei Române. Ion Besoiu a fost președinte executiv al Fundației ""Sibiul Vechi. Sibiu - Hermannstadt"", asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor. A încetat din viață miercuri 18 ianuarie 2017, la Spitalul Fundeni din București. În aprilie 2011, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a cerut Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al fostei Securități a lui Ion
Ion Besoiu () [Corola-website/Science/308430_a_309759]
-
(n. 14 septembrie 1906, Ialoveni - d. 12 iulie 1942) a fost un folclorist, etnograf, dialectolog, publicist, pedagog și sociolog român basarabean, director al Institutului Social din Basarabia. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice în 1940 și apoi, din nou în 1942, a fost acuzat de "românofilie", "fascism" și "antisovietism", pentru poziția sa categorică împotriva
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
insulei fiind declarată Parc Național (Parcul National Râpă Nui). În perioada modernă, insula a servit că avertisment în ceea ce privește degradarea culturală și de mediu la care se poate ajunge prin exploatarea irațională a resurselor. În prezent această teorie este contestată de către etnografi și arheologi, care susțin că atât aducerea bolilor de către europeni cât și deportarea locuitorilor pe post de sclavi, sunt cauzele care au devastat populația indigena în secolul XIX și au avut un impact social mult mai mare decât declinul mediului
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
de mici palmieri de cocos, am văzut puține lucruri și nici un alt soi de copac sau de recolte”. Conform lui Carl Friedrich Behrens, unul dintre ofițerii lui Roggeveen, „...băștinașii ne-au oferit frunze de palmier în semn de pace”. După etnograful Alfred Metraux, cel mai răspândit tip de casă se numea „hâre paenga”, cunoscut astăzi sub numele de „casă barcă” deoarece acoperișul aducea cu o barcă răsturnata. Fundația caselor era făcută din lespezi de bazalt îngropate și care aveau găuri pentru
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
doi enoriași ortodocși. După 1808 s-a creat o parohie Greco-Catolică independentă. În 1857 au transferat de la Ghelari la Govăjdia parohia Romano-Catolică. După documentele oficiale din 1867, reiese că la uzina de fier de la Govăjdia lucrau 162 muncitori. După părerea etnografului Jankó János din 1894 reiese că "Casele nemților mineri sînt mai frumoase decît casele derăpănate ale romînilor localnici". Cei 100 muncitori romîni de la furnal alături de majoritatea muncitorilor țigani și muncitorilor nemți proveniți din Steiermark Austria, în 1906 toți au fost
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
(, ) au fost un popor slav, unul dintre popoare pomeraniene, care a locuit între lacurile Gardno și Łebsko, actual în partea septentrională a Poloniei. I-a dat numele etnograful rus Alexandr Feodorovici Gilferding. i au vorbit folosind limba slovinciană, graiul dialectului cașubian al limbii pomeraniene. Erau parțial germanizați. Au dispărut după cel de-Al Doilea Război Mondial. Muzeul Satului Slovincian, situat pe teritoriul Parcului Național Słowiński, a fost deschis
Slovincieni () [Corola-website/Science/314445_a_315774]
-
adoptat stilul de viață sedentar și creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră că găgăuzii actuali sunt unul dintre popoarele originale ale lumii turcice, în timp ce etnografii și filologii amintesc că în anul 1812, când Bugeacul a trecut din stăpânirea Otomană în stăpânirea Rusească, Turcii și Tătarii musulmani (în parte Nogai) au fost alungați de aici spre Dobrogea și răsăritul Bulgariei, fiind înlocuiți prin Găgăuzi și Bulgari
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
blazon național Ostoja (n. 28 mai 1836 în Subortowicza în jurul orașului Merecz - d. 14 iunie 1903 în Varșovia) a fost un etnograf polonez, muzicolog, lingvist, folclorist, membru al Academiei de Științe și Arte; tatăl lui Mieczysław. Provine dintr-o familie nobilă, a fost fiul lui Aleksandr Karłowicz și al Antoninei din familia Mołochowiec. A făcut liceul în Vilnius (1847-1852), ulterior universitatea din
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
în ultimile decenii. În timpul cercetărilor lui Domokos Pál Péter, în anii '20, încă aproape toți catolicii din Gioseni au vorbit ungurește, deși în mare parte nu s-au declarat maghiari la recensământul din 1930 (doar 15% dintre catolici). În 1996, etnograful Dr. Tánczos Vilmos, în cadrul cercetărilor sale, a constatat că 87% din populația de confesiune catolică încă au putut comunica în limba maghiară (deși s-a accentuat bilingvismul dialectal). În 2009 Tánczos a repetat cercetările sale și a constatat că procentul
Comuna Gioseni, Bacău () [Corola-website/Science/300673_a_302002]
-
de vii în Maramureș. Cântecele, dansurile, portul țărănesc, mâncărurile precum și meșteșugul olăritului și al lucrului cu lemnul la contrucția caselor, bisericilor, porților, troițelor sau obiectelor casnice ca fusele cu zurgălăi sau pecetarele au constituit un valoros subiect de studiu pentru etnografi din mai multe țări, dar și de admirație pentru vizitatorii zonei. Graiul maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbește în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău și Iza, și cu
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]