103 matches
-
limba arabă nu este peste tot singura limbă oficială, însă suportul lingvistic arab este, după caz, vectorul general de comunicare, de asigurare a coeziunii spațiale sau de exercitare a dominanței elementului arab hegemon. În ciuda acestei unități cultural-spațiale grefată pe dimensiunea etnolingvistică, spațiul arabofon este extrem de divizat și diversificat sub aspectul componentelor constitutive ale cadrului politico-geografic. Practic, este un mozaic de modele politico administrative, sisteme instituționale și de guvernământ, de tipologii teritoriale, frontaliere și politico-juridice, ce dau nota caracteristică de accentuată fragmentare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
de azi), unde și frecventează liceul din localitate (Dimitrie Sfura, Ioan Silviu Sălăgeanu, George Marchișiu protopop de Carei, Vasile Patcașiu, Fényi István prof. de limba maghiară, Gheorghe Bulgăr, Gheorghe Glodeanu). Spuneam că nu ni se pare întâmplător pentru că această zonă etnolingvistică este mai apropiată de Bihor, de "Oradea Mare", iar revista Familia avea frecvent însemnări cu titlul "Din părțile sătmărene". Conștiința românească în satele din jurul Careiului are aceste două influențe: Bihorul și apartenența la fostul județ Soloncul de mijloc, cu capitala
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
rezultatele obținute. Din această negociere rezultă o identitate relațională. În acest proces, un rol important îl joacă limba. Indivizii își afirmă și își negociază identitatea prin limbă. Folosirea limbii în procesul de negociere a identității culturale este influențată de vitalitatea etnolingvistică (Giles, Bourhis, Taylor, 1977). Vitalitatea etnolingvistică este determinată de: a) aspecte obiective care influențează comportamentul lingvistic al unui grup etnic și asigură supraviețuirea lui: statutul (puterea economică, stima de sine, mândria istorică, recunoașterea și respectul internațional), baza demografică (concentrarea demografică
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o identitate relațională. În acest proces, un rol important îl joacă limba. Indivizii își afirmă și își negociază identitatea prin limbă. Folosirea limbii în procesul de negociere a identității culturale este influențată de vitalitatea etnolingvistică (Giles, Bourhis, Taylor, 1977). Vitalitatea etnolingvistică este determinată de: a) aspecte obiective care influențează comportamentul lingvistic al unui grup etnic și asigură supraviețuirea lui: statutul (puterea economică, stima de sine, mândria istorică, recunoașterea și respectul internațional), baza demografică (concentrarea demografică, căsătorii în cadrul grupului, rata scăzută de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Dintre aspectele populației evidențiate cu competență, le remarcăm pe cele aflate în strânsă legătură cu problematica politico-geografică - dinamica diferențiată, mobilitatea temporară (cu un accent deosebit pus pe pelerinaje, în special pe cele îndreptate spre locurile sfinte din Peninsula Arabică), structura etnolingvistică și confesională ș.a. Concluziile logice la care ajunge autorul au un câmp vast de valabilitate, lucrare înscriindu se printre cele de geografie politică modernă. Concluzia care, în opinia noastră, merită să fie evidențiată cu prioritate este aceea a diversității lumii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
luat de Eugeniu Nistor lui Cornel Moraru). Pagina „Universalia” conține traduceri (Alain Ruzé, Acesti latini din Carpați, în tălmăcirea lui Carmen Maria Andras), si fragmente din Dicționarul de personaje dramatice propus de Serafim Duicu. Alte rubrici: „Clasicii - contemporanii noștri”, „Breviarum”, „Etnolingvistica”, „Historia magistra vitae”, „Didactica”. C. A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289562_a_290891]
-
uman, limba română are particularități care, marcându-i devenirea și compoziția, pot fi înțelese doar în retrospectiva etimologică globală: 1) Momentul definitoriu în devenirea ei l-a constituit formarea în estul Europei a bazei comunicative traco-latine care va marca evoluția etnolingvistică a întregului spațiu est european. 2) Latura tracică a bazei comunicative motivează apropierile lexicale ale limbii române cu limbile turcice, cu albaneza, cu limbile slave și cu maghiara, în timp ce prin latura latină sunt motivate apropierile cu latina și cu limbile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se face nu pentru a indica sursa împrumutului, ci pentru a contura specificul limbii române în contextul general de evoluție a limbajului uman și de constituire a limbilor. Perceperea limbii române ca fenomen viu, născut din simbioza traco-latină în ambianța etnolingvistică est europeană, cu rădăcinile în constituirea și evoluția globală a limbajului și a limbii, este principiul care orientează evaluarea critică a tradiției etimologice. PRESCURTĂRI ac. - acuzativ adj. - adjectiv alb. - albanez arh. - arhaic arm. - armenesc arom. - aromân bașk. - bașchir bg. - bulgar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-le un nume. Nici francii nu pot fi eponimi pentru francezi întrucât numele lor (cf. Flandra, Olanda) au - ca și galii cu celții, germanii cu alemanii, tracii cu fracii și cu vlahii - o bază comună în epoca preindoeuropeană, când coagularea etnolingvistică era precară și caducă. Inițial spațiul numit ulterior grecesc se numea Ellas, ados, iar Ellan, anos, însemna „elin, grec”, dar și „străin, barbar”; la Plinius Alani, orum erau „popor în Sarmatia europeană”, ulterior Alanicus este supranume pentru învingătorul alanilor (Justinian
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vișina, Vișinari, Vișoi etc. Din etimonul latin a rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare, ugro-finice, arabe etc. Este de remarcat faptul că transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și programatic misticismul și revelația enigmatică în știință, Dimitrie se considera îndreptățit să dea drept certe și reale închipuirile emanate de psihologia aspirațiilor personale. Noblețea și vechimea antică a neamului românesc rezultă din înlocuirea îndelungatelor procese de întrepătrundere și prefacere etnolingvistică prin date fixe marcate de figuri istorice, cum sunt anul cuceririi Daciei de către Traian, când spațiul dacic devine instantaneu romanic, cu limba latină în locul limbii autohtonilor, care sunt scoși din istorie, și anul descălecatului Moldovei de către Dragoș, când romanitatea și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
atâta precât astăzi, după atâția veci, fietecine să cunoască poate că precum este maica așa a ieșit fiica; și între toate limbile lumii ea ține stepena a doua după cea elinească, iar altele toate după dânsa” (HVR, p. 102). Continuitatea etnolingvistică greco latină, văzută ca evoluție de la mamă la fiică, este o metaforă care ascunde lipsa de personalitate privind constituirea și evoluția latinei ca limbă nouă față de limba greacă, așa cum este și româna față de latină, rolul determinant în aceste prefaceri avându
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Philippide o prezintă ca grecizată, era în antichitate tracă, sau traco-iliră dacă luăm în considerație faptul că tracii din vestul peninsulei se numeau iliri. După romanizare această zonă, ca întreg spațiul est-european, și-a schimbat treptat, prin evoluții zonale, configurația etnolingvistică. În miezul evului mediu, pe spațiul din Balcani avut aici în vedere se conturaseră deja, în întrepătrundere cu romanitatea orientală, lumea slavă și etnia albaneză. Zona Salonic, cuprinsă astăzi în spațiul grecesc, era locuită de slavi. Așa rezultă din „Viața
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
VI-VII, i-ar fi asimilat pe grecii din cele două zone. Dar dislocarea albanezilor din vatra lor istorică unde au fost primii supuși romanizării, afirmarea despre ei că „nu sunt nici traci, nici iliri” și indicarea pentru constituirea lor etnolingvistică a unui spațiu panonic de unde ar fi coborât ulterior și i-ar fi alungat pe greci din actualul spațiu al Albaniei, nu se bazează decât pe un sentiment care nu are nimic comun cu cercetarea științifică a istoriei. Dar iată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbile romanice în obstacolele geografice și politice” (I, 366). Philippide nu este descumpănit de critica personalităților, care au lăsat urme adânci în lingvistica europeană, și își construiește opera pe criteriul imaginar al bazei psihofiziologice, înjghebând pentru sud-estul Europei o istorie etnolingvistică falsă. Cităm pentru confirmare următoarele fragmente din textul autorului: „Cu toate deosebirile dintre români de la loc la loc și de la provincie la provincie, și cu toate asemănările fizice care prin unele locuri există între români și slavi, românii, în bloc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
multă vreme după aceea, elementele constitutive ale lui au trăit în cea mai strânsă legătură posibilă din punct de vedere geografic și politic” (II, 383 urm.). Sintetizând aceste citate și adăugând informații din alte locuri ale operei, deducem următoarea stratificare etnolingvistică imaginată pentru adâncimile istorice ale poporului român și ale limbii sale: 1) la bază, vechea limbă mediteraneană; 2) peste aceasta, invazia indogermanilor, 3) a urmat suprapunerea unui conglomerat de diferite neamuri de oameni, 4) peste ele s-a suprapus romanitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
teoretice mai ales, generate de organizarea națională a statului român. El a evoluat de copil ca întruchipare a românismului, astfel că tot ce acumula cu nesaț la cursuri și prin lecturi nu făcea mai mult decât să-i consolideze structura etnolingvistică natală, și deci națională, care trebuia să genereze propria filozofie și propria organizare socială, ambele coincidente în plan european, dar profund specifice prin conținutul lor. Tocmai prin ideea de personalitate a culturii naționale și a organizării sociale E. a intrat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de indoeuropenizare din vastul spațiu euro afro-asiatic. Este vorba de zonele lingvistice ugro-finică, mongolo-turco-tătară, bască, arabă etc. 13. Proiectarea romanizării asupra întregului spațiu din sudestul, centrul și estul Europei este confirmată de larga atestare a valahilor în aceste zone. Evoluția etnolingvistică a bazei traco-latine în spațiul cucerit de romani în est nu a fost însă unitară în direcția romanizării. La ieșirea din evul mediu a fost constatată o fragmentare și intersectare etnolingvistică în acest spațiu, fenomene explicate de tradiția neogramatică prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de larga atestare a valahilor în aceste zone. Evoluția etnolingvistică a bazei traco-latine în spațiul cucerit de romani în est nu a fost însă unitară în direcția romanizării. La ieșirea din evul mediu a fost constatată o fragmentare și intersectare etnolingvistică în acest spațiu, fenomene explicate de tradiția neogramatică prin invazii, transhumanță și nomadism, dar pe care astăzi suntem în măsură să le explicăm prin gradul diferit de romanizare și indoeuropenizare: 1) limba română este cel mai pregnant rezultat al romanizări
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe de o parte slava, limbă cu bază traco-latină, la care bază s-a adăugat de timpuriu o puternică influență culturală greco-latină. Trebuie avut în vedere faptul că din opoziția care s-a creat între spațiul tracic, aflat în evoluție etnolingvistică, și civilizația grecolatină a rezultat, ca primă formulă de replică la cultura antică, limba Pe de altă parte, limbile albaneză și română, simplificând neutrul și eludând constituirea formelor cazuale sugerate de latină și susținute de materialul aglutinant autohton, au dezvoltat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbă și o uită, treptat, pe cea proprie. Astfel retragerea aureliană va avea loc În condițiile unei numeroase populații romanizate ireversibil, atât la nord, cât și la sud de Dunăre. Integrarea dacilor liberi În noul proces de Întrepătrundere culturală și etnolingvistică Cunoaștem că o parte a poporului geto-dac nu ajunge sub stăpânire romană. Atestați literar și desemnând continuitatea organizării politice, regii dacilor liberi , costobocul Pieporus (și alții ca el) nu renunță la ideea eliberării teritoriilor cucerite de Traian. Ei organizează incursiuni
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
pași în acest sens și, la locul cuvenit, voi aminti, pe scurt, și alte contribuții ale sale care se înscriu în (sau circumscriu) aceeași zonă, cum ar fi: (1) delimitarea cadrelor vorbirii în general și (2) stabilirea fundamentelor și sarcinilor etnolingvisticii. Deocamdată, cu scopul de a fixa o bază pentru examinarea noematologiei lui Hașdeu, cred ca este suficient ceea ce am sintetizat aici. (B) 3.2.2. Să vedem acum ce descoperim din toate acestea la precursorul lui Coșeriu. Însă, pentru a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cultură și de civilizație ale unui popor [s.m. C.M.]" (Brâncuș, 1988, p. X). Observația lui Gr. Brâncuș este corectă și foarte importantă, fiindcă, într-adevăr, prin modul în care vede (măcar o parte din) lingvistică aplicată 30, Hașdeu anticipează și etnolingvistica așa cum o va redefini mai tarziu Coșeriu, astfel încât să corespundă unei lingvistici skeologice (dar despre această voi discuta la locul potrivit). Cât privește subdiviziunile gloticii/ gramaticii comparative, lingvistul bucureștean subliniază că Hașdeu "are o concepție cuprinzătoare și în legătură cu domeniile lingvisticii
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a lui Gr. Brâncuș după care Hașdeu înțelege prin lingvistică aplicată "studiul limbii ca expresie a formelor de cultură și de civilizație ale unui popor" promițând că voi reveni asupra ei. Într-adevăr, astfel definită, "linguistica aplicată" este totuna cu ETNOLINGVISTICA. Or, este foarte interesant, de asemenea, să observăm și faptul că Eugeniu Coșeriu dorea să redimensioneze obiectul etnolingvisticii actuale, în așa fel încât să corespundă skeologiei, pe care tot el o propusese (vezi supra, 3.2.1.). Cred că merită
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cultură și de civilizație ale unui popor" promițând că voi reveni asupra ei. Într-adevăr, astfel definită, "linguistica aplicată" este totuna cu ETNOLINGVISTICA. Or, este foarte interesant, de asemenea, să observăm și faptul că Eugeniu Coșeriu dorea să redimensioneze obiectul etnolingvisticii actuale, în așa fel încât să corespundă skeologiei, pe care tot el o propusese (vezi supra, 3.2.1.). Cred că merită să aruncăm mai întâi o privire asupra concepției "etnolingvistice" a lui Coșeriu, după care ne putem întoarce la
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]