65 matches
-
35 m înălțime și 1,2 m lățime. În 1959 obține Premiul I și titlul de laureat pe țară, și înregistrează primele compoziții proprii în stil folcloric, cu "Orchestra Populară a Radiodifuziunii". Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elvețian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii '60. Ca student, în perioada 1961-1966 călătorește în multe țări europene și câștigă Locul I în numeroase competiții internaționale. În perioada 1966-1969 este dirijor al "Ansamblului folcloric Ciocârlia" din București
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
(n. 15 iunie 1903, Piatra Neamț - d. 12 martie 1966, Paris) a fost un pictor și poet suprarealist evreu, originar din România. a fost fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamț și frate al etnomuzicologului Harry Brauner și al fotografului Théodore (Teddy) Brauner, respectiv cumnat (târziu) al folcloristei și artistei plastice Lena Constante. Victor Brauner urmează școala primară la Viena, unde familia se stabilește pentru câțiva ani. După revenirea familiei sale în țară, în 1914
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
(n. 28 februarie 1913, Ploiești — d. 18 aprilie 2010) a fost o etnomuzicologă, profesoară universitară din România. În timpul studenției a fost remarcată de etnomuzicologul Constantin Brăiloiu și a fost invitată să lucreze alături de acesta ca cercetător științific. În anii 1940 a fost profesoară de liceu la Ploiești, iar din 1949 până în 1976 a predat la catedra de folcloristică a Conservatorului bucureștean. A fost cercetătoare
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
, pe numele real Gheorghe N. Georgescu-Breazul (n. 14 septembrie 1887, Amărăștii de Jos, județul Dolj - d. 3 august 1961, București) a fost muzicolog, profesor, etnomuzicolog și crtitic muzical român. Studiile muzicale le-a început la Seminarul din Râmnicu Vâlcea și Seminarul Central din București (1899-1907), continuându-le la Conservatorul București (1908-1912), cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct). S-
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
de sat cu recitativele caracteristice cântecului bătrânesc nefiindu-i străine stilul băsmit, strigătura, trecerea vocii din registrul de piept în falset. Dar într-un cântec de dragoste ca pe Vlașca, preluat aproape aidoma dintr-o culegere din Clejani, Giurgiu a etnomuzicologului Gh. Ciobanu care-i fusese coleg la Conservatorul bucureștean, Dan Moisescu abandonează tehnicile vocale lăutărești în favoarea unui patos mai romantic, cu intonație caldă cu vibrato cult, menite să scoată în evidență mai mult frumusețea cu totul deosebită a creației muzicale
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
în funcție de eveniment, migrează de la una la alta, cu acordul primașilor (capilor de taraf). Astfel, în funcție de sat sau comună, în Gorj mai există numeroși lăutari și rapsozi. Muzica lăutarilor gorjeni a fost imprimată și pe câteva CD-uri apărute sub supravegherea etnomuzicologului elvețian Laurent Aubert și a etnomuzicologului Speranța Rădulescu și a colaboratorilor ei, Florin Iordan, Mirela Radu și Costin Moisil de la Muzeul Țăranului Român. Înregistrările albumelor au fost realizate de către Școala Populară de Artă din Târgu Jiu, de către cercetătorii de la Muzeului
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
alta, cu acordul primașilor (capilor de taraf). Astfel, în funcție de sat sau comună, în Gorj mai există numeroși lăutari și rapsozi. Muzica lăutarilor gorjeni a fost imprimată și pe câteva CD-uri apărute sub supravegherea etnomuzicologului elvețian Laurent Aubert și a etnomuzicologului Speranța Rădulescu și a colaboratorilor ei, Florin Iordan, Mirela Radu și Costin Moisil de la Muzeul Țăranului Român. Înregistrările albumelor au fost realizate de către Școala Populară de Artă din Târgu Jiu, de către cercetătorii de la Muzeului Țăranului Român din București și de la
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Solistele Maria Tănase și Maria Lătărețu i-au apreciat repertoriul și au cules cântece de la el, cântând și împreună la București ori la concertele Orchestrei Taraful Gorjului. În august 1949 i s-au făcut mai multe înregistrări pe fonogramă, de către etnomuzicologul Emilia Comișel, ulterior și pe benzi de magnetofon. De la el s-au cules numeroase balade locale sau „furate” din zona Doljului, precum: "Balada lui Gheorghe Haiducul", "„Sbangă”", "„Bărbatul meu nu este mort”", "„Ghiță Cătănuță”" sau "„Ce faci moșule-n grădină
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
tirania boierilor „caimacami” (Ioan Manu, Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipide). Textul piesei este unul de „jurnal oral” (specie care a evoluat din baladă, cu textul comprimat), însă din punct de vedere muzical având trăsături de cântec liric, culegătorul piesei (etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu) a numit-o „doină”. Doinele de înstrăinare, a căror tematică poate fi urmărită pe documente începând din secolul al XVIII-lea, își au originea în sentimentul singurătății, care poate pune stăpânire pe om în diferite situații. Fiind un
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și cântarea epică, fiind însă mai dinamic decât toate trei, cu un profil melodic distinct întâlnit numai în Muntenia și Oltenia. Din punct de
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
află o colecție de cărți, jurnale, partituri, prime ediții etc precum și arhiva muzicii israeliene, creată în 1988. În 1959 Academia a s-a extins intr o clădire suplimentară, Beit Hillel de pe strada Balfour din Ierusalim Începând din 1942 Edith Gerson-Kiwi, etnomuzicolog, specialistă în muzica etnică a comunităților evreiești orientale din Palestina, sau Eretz Israel,a predat aici istoria muzicii. Cu încurajarea lui Emil Hauser ea a înființat Arhiva fonografică a Institutului local de folclor și etnologie și o colectie de instrumente
Academia de Muzică și Dans din Ierusalim () [Corola-website/Science/333808_a_335137]
-
din repertoriul propriu, în special din zona Olteniei, de unde era originar tatăl său. În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubește și lasă" și „M-am jurat de mii de ori" la casa de discuri „Columbia" sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner. După aceste înregistrări, frumoasa cântăreață străbate țara în lung și în lat și pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franța și chiar America. Nicolae Iorga a invitat-o să
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși-102 ani de la naștere by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101805_a_103097]
-
din repertoriul propriu, în special din zona Olteniei, de unde era originar tatăl său. În vara anului 1936 imprimă celebrele cântece populare „Cine iubește și lasă" și „M-am jurat de mii de ori" la casa de discuri „Columbia" sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner. După aceste înregistrări, frumoasa cântăreața străbate țară în lung și în lat și pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franța și chiar America. Maria Tănase, acuzată de spionaj Din
Maria Tănase și Ileana Sărăroiu, destine tragice ale culturii românești-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104668_a_105960]