72 matches
-
și pe Gustav Weigand). Pe urmele profesorului, G. Pascu își alege ținte mai accesibile, dar abordează și subiecte precum specia lirică națională (Doina), în timp ce Ilie Bărbulescu se consacră realității lingvistice și culturale „din lumea balcanică”. În linia preocupărilor sale de etnopsihologie, Dumitru Drăghicescu încearcă să elucideze aspecte omise până atunci. Un loc special se acordă istoriei, aici remarcându-se contribuțiile lui A. D. Xenopol (Istorie și geologie, Descălecarea Munteniei, Centenarul răpirii Basarabiei), Radu Rosetti și Vasile Pârvan. Câteva reconstituiri (Jurământul țării la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
les Roumains (1989), Cultură și societate (1991), Romania vs. Romania (1996) ș.a., a prefațat volume de Michel Foucault, Ioan Petru Culianu ș.a. Utopica. Studii asupra imaginarului social (1991) este o demonstrație în linia lui Mircea Eliade, unde istoria întâlnește psihanaliza, etnopsihologia încrucișează sociologia, antropologia și istoria instituțiilor. Utopismul (utopologia), înțeles ca gen literar și forma mentis colectivă, e discutat în relație cu mitologia și fantasmele personale, cu tiparele ideologiilor și fobiile milenarismului, fiind analizate raporturile nihilism/ propensiune afirmativă, statutul utopiei în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
lupta dreapta, în doi, si, după o înfruntare aprigă, îl răpune. Nimic fatalist, resemnat în comportamentul și în Weltanschaungul celor doi eroi de balada, Toma Alimos și Mihu Copilul. De ce n-ar fi, întreb încă o dată, și comportamentul lor specific etnopsihologiei românești? Numai pentru că Miorița "... coresă" tot de Alecsandri, e superioară estetic? A doua balada, în ordinea importanței, din antologia lui Alecsandri este, desigur, Meșterul Manole. Aici e dezvăluit motivul sacrificiului zidirii, fundamental spațiului etnopsihologic românesc. În monografia să despre această
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
peste hotare este o calamitate din punct de vedere românesc, un anti-român aproape. Patriotismul român este o treabă internă, o rezistență și niciodată o ofensivă.” Trista pasivitate, un vechi păcat, care a făcut nu o dată obiectul unor comentarii profunde ale etnopsihologilor (C. Rădulescu-Motru) și ale filosofilor ca Emil Cioran. „Romanul”, care îl are totuși în centru pe Al. Busuioceanu, dezvăluie și alte aspecte decât cele politice și culturale. Sunt și acelea individuale. „Eroul” nostru suportând, ca și congenerii lui, vicisitudinile materiale
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
totul străin, în iraționalitatea sa, lucidității clasice, ar fi fost, după acesta din urmă, totuna cu "tipicul", cu originarul și cu chipurile pe care le ia odată cu iradierea sa în temporalitate. Si pe această filieră,- legată nu mai puțin de etnopsihologia lui Steinthal și Lazarus, foarte la modă în anii '60-'70 ai secolului trecut, ce l-a atras și pe Eminescu,- pe lîngă cea a autorilor realiști, convinși că, prin descripția fidelă a lumii, îi pot surprinde întemeierile, a receptat
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
de miraculoasa și extenuanta sa diversitate figurală. Opiniile..., povestirea care dă titlul volumului, este o subtil-amară radiografie a „țărișoarei” și a (ne)șanselor ei. Adevărurile sunt spuse prin recurs la o străină gură - profesorul-călător „cu diplomă în științele oculte și etnopsihologie“, răsfrângere cinic-tăioasă a naratorului băștinaș, într-o călătorie cathoptrică („vorbeam dintr-o oglindă”) de sondare a noimelor: „noi doi n-am ieșit nici o secundă din camera asta semiobscură. Ne-am plimbat doar prin adâncimile ei”. Portretul înregistrează detalii incomode în
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
și denaturare, ele fuseseră demonetizate în vremea lui Ceaușescu. Cum observă și Constantin Schifirneț în studiul introductiv, G. Călinescu n-a elaborat studii teoretice, din care să rezulte concepția sa despre etnic și național. Abordând, fără să insiste, probleme de etnopsihologie și antropologie, el procedează empiric și subiectiv. Cu alte cuvinte, nu e un doctrinar, un psiholog, precum C. Rădulescu-Motru sau un sociolog, ca Mihai Ralea. Observațiile lui sunt oarecum spontane, când se raportează la realitățile naționale și sociale, de obicei
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
știută bine și străbătută cu pasul în toate direcțiile, „nu regăsea dincoace nimic din reperele familiare”. Cum intră tânărul inginer în această lume necunoscută, cum se regăsește între servitori, funcționari, oficiali, iată altă performanță a romancierului, care reconstituie cu fidelitate etnopsihologia locului, în anii de grație treizeci și cinci - patruzeci. Reconstituie lumea de margine - provincia. Se va căsători - se va regăsi (va încerca să se regăsească) într-o familie a nordului. Romanul familiilor - a lui Gavril M., din Bucovina de sud, și a
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
mai străin de firea mea decât mania pensionarului birocratico-vampirizant, care-a adunat toată viața bani pentru a-și bifa scrupulos în carnețel, înainte de apoplexie, vedetele istorice, arhitecturale și estetice ale Europei, Americii sau Asiei. Eurocentric fascinat de umanitate, antropologie și etnopsihologie, am luat întotdeauna călătoria prin trecut ca un travesti al coborârii în prezent, astfel încât, pentru mine, fiecare trecere dincolo devine o petrecere dincoace. Cum se întâmplă asta - o să vedeți săptămâna viitoare. 17 iunie 2010 Sentimentul turistic al existenței Scriam aici
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
planul analizei a unui personaj central al literaturii franceze din secolul al XIX-lea renovează interpretarea intrigii românești și a caracterului dintre actanții povestirii. Urmând tradiția franceză, prezentul studiu practică treceri frecvente de la literatura la sociologie, de la istoria mentalităților la etnopsihologie și teatrologie pentru a urmări subiectul în profunzime, din diverse unghiuri. Lucrarea este literară, dar de o literatura deschisă altor demersuri de cunoaștere, prin caracterul sau interdisciplinar și transdisciplinar. CAPITOLUL I PERSONAJE EMBLEMATICE ALE MODERNITĂȚII: PARIZIANA Identitatea feminină și cea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
au ca ax central conștiința morală; conștiinciozitatea este deja, în unele locuri, o atitudine activă; b) o previziune "locală", legată de realizarea personalității energetice la români. Previziunea generală conduce la pedagogia vocației; cea locală, la românism și, mai general, la etnopsihologie. Deschiderea personalității energetice către variații aptitudinale și diferențieri dispoziționale tot mai accentuate este determinată de legătura, niciodată perfectă, pe care ea o stabilește cu propriul său suport; acesta poate fi omul ca individ sau omul social. Oricât de "eficient" ar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ideologice" sunt cu totul diferite. În Le personnalisme, Em. Mounier acceptă limitări care vin prin statutul existențial al omului. C. Rădulescu-Motru, în Etnicul românesc, vizează grupul etnic. Filosoful francez lucrează în modelul unei filosofii sociale, filosoful român în cel al etnopsihologiei. Ambele modele se deschid însă către programul lor de bază: reconstrucția filosofică a locului omului în ordinea universală. În urmare, discursul (explicativ) antropologic al lui Em. Mounier este unul de antropologie filosofică, în vreme ce al lui C. Rădulescu-Motru desigur, nu este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu este desfășurarea întreagă. Așa se petrec lucrurile cu personalismul energetic: este construit un model de ontologie a umanului care se instituie în temei teoretic pentru dezvoltări de antropologie culturală, "știință" a personalității, filosofie a culturii, filosofie socială și politică, etnopsihologie etc., fără a fi problematizat într-un mod nemijlocit temeiul metafizicii. Și tot la fel se întâmplă cu alte "personalisme", filosofii care au în comun cu filosofia lui C. Rădulescu-Motru, între altele, conceptul central al persoanei umane. Așadar, deși își
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un model al omului în acord cu canonul filosofiei și cu fatum-ul cultural contemporan; dar, de asemenea, cu cel al culturii românești actuale, oferind temeiul pentru abordări ale "omului românesc" în contextul filosofiei culturii, nu numai în cel al etnopsihologiei. De asemenea, Rădulescu-Motru reconstruiește exemplar în modelul ontologiei umanului 311 și propune o recuperare a filosoficului în condiția sa aporetică, în vremea în care filosofia se exersa și pe calea sa regală, dar propunea și experimente care o apropiau nefiresc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o parte, al gândirii speculative ce combina filozofia, teologia, misticismul și poezia și, pe de altă parte, al reconstrucției psihologice, etnografice, istorice „obiective”, bazată pe munca de teren, date „tari”, metodologie științifică. Cel mai adesea, aceste exerciții de geografie simbolică, etnopsihologie și ceea ce eu numesc ontologie etnică s-au dovedit a fi inseparabile unele de altele, în vreme ce instrumentalizările lor ideologice și politice, cărora intelectualii le-au rezistat arareori, ba chiar deseori le-au inițiat, au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Se poate afirma, în sensul acesta, fără a comite o eroare, că „intrarea” în psihiatrie s-a făcut prin „poarta” practicilor mistico-magice, ale șamanismului și divinației oraculare, precum și prin sistematizarea datelor comparate de antropologia culturală, în special a celor de etnopsihologie și psihiatrie transculturală (M. Eliade, H. Ellenberger, E. Kraepelin, Y. Pelicier, H. Ey, M. Sendrail, A.V.S. De Reuck și R. Porter). Extazul șamanic și transa oraculară au constituit primele manifestări culturale, dar și primele „modele de comportament” ale nebuniei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
perioada antebelică două lucrări în care își manifestă interesul pentru specificitatea românilor: Cultura română și politicianismul, apărută în 1904, și Sufletul neamului nostru, apărută în 1910. Drăghicescu publică Din psihologia poporului român în 1907, cu care se înscrie pe linia etnopsihologiei 11. Lucrarea lui Drăghicescu reprezintă una din primele încercări de monografiere a "sufletului național". Formarea sufletului românesc este foarte sugestiv ilustrată de Drăghicescu prin metafora ontogenetică: poporul român e ca un copil înzestrat cu nenumărate calități, născut din "căsnicia daco-romană
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
tot atât de pregnant și de valoroasele cercetări ale etnografului și folcloristului francez Arnold van Gennep 10. Aceste lucrări au deschis perspective noi, dar exemplele nu sunt limitative. Ideea care se reține este aceea a capacității gnoseologice a folclorului. Sub această incidență etnopsihologia (și etnopsihiatria) se situează în cel dintâi plan prin capacitatea lor de dezvăluire a trecutului sufletesc al poporului*. Cele mai multe producții folcloristice, de la descântec până la spectacole (unele cu aspect de psihodramă), conțin elemente de observație sau de practică psihologică. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ed. a II-a, 1937, pp. 12-14. 8 Adolf Spamer, Die Volkskunde, Berlin, 1932, pp. 67-79. 9 Vezi și Gheorghe Vrabie, op. cit., p. 90 și următoarele. 10 Arnold van Gennep, Le Folklore, Paris, 1924, pp. 27-28. * După apariția școlii de etnopsihologie a lui Wundt, la sfârșitul secolului al XIX-lea, ideea că din limbă, mit, obiceiuri se pot desprinde trăsăturile sufletești ale unui popor a deschis o nouă perspectivă de valorificare a folclorului. Ideea a influențat folcloristica română care, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
general, pozitivitate este ceea ce putem afirma sau nega despre o anumită cunoaștere. Fără ca statul modern să dezvolte anumite probleme de cunoaștere, corespunzătoare unor nevoi concrete, nu s-ar fi putut dezvolta domenii precum economia politică, demografia, analiza și teoria politică, etnopsihologia, antropologia, psihologia cu toate derivatele ei în psi-, tot atâtea strategii ale puterii-cunoașterii, strategii ale războiului de la Clausewitz la Foucault. Toată această funcționalitate a științelor moderne s-a făcut prin norme și reguli de cunoaștere și "de etică". Această pozitivitate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Niccolo Barsi, 1633-1639) din Firea românilor (coord. Daniel Barbu, Nemira, 2000). Liviu Antonesei: Păi, mie mi se pare clar și încă de demult! N-a inventat comunismul defectele noastre care nu sunt, de fapt, psihologice, pentru că eu nu cred în etnopsihologie, ci socioistoric culturale -, dar a reușit, cum de altfel și-a propus, să le ridice pe noi culmi de progres și civilizație, nu? Problema noastră e că am venit în istoria modernă cu o întârziere de câteva secole, ca și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Heinrich Schneider von Weismantel, 1713) din Firea românilor (coord. Daniel Barbu, Nemira, 2000). Poate atunci ar fi fost posibil, dar astăzi... ce îndrumări mai acceptăm, ce îndrumători mai răbdăm? Liviu Antonesei: Bun, autorii citați desigur că fac un fel de etnopsihologie avant la lettre, ei ne privesc pe noi, românii, ca și pe alții, ca și cum am fi un fel de substanță imuabilă, or noi suntem diferiți de la o epocă istorică la alta. Iarăși, ca și celelalte popoare. Deci, problemele noastre nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]