582 matches
-
sau juridic, sunt înainte de toate și în ele însele legi ale vieții? Analizele noastre precedente ne-au arătat despre aceste legi că, pe de o parte, sunt legi practice constitutive ca atare ale unei etici sub forma sa originară de etos, etică coextensivă vieții și societății în general; pe de altă parte, că aceste legi ale vieții sunt cele ale conservării sale și ale sporirii sale. În acest fel, orice societate este prin natura sa un domeniu de cultură. Să precizăm
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
am spus-o și noi, dar așa cum cercetarea oricărei culturi trecute o dovedește, arta, etica și religia. Etica este prin ea însăși coextensivă culturii, dacă este adevărat că orice act viu, inclusiv teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică a mersului, o expresie a măiestriei corporale în general. Am insistat asupra importanței artei care este cultura sensibilității. Și aceasta impregna societățile trecute, și nu constituia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
voix, qu'il pouvait seulement sous-entendre et imaginer" ori "un grund ton primaire", ci și o replică laică a vorbitului în limbi ori a unei rugăciuni în care dreptul primului venit este imprescriptibil: "bate și ți se va deschide !". Dincolo de etosul și sound-ul acestor muzici suntem incitați de priveliștea lor surprinsă într-o semiografie ce a netezit drumul către notația proporțională din componistica savantă. Pitorescul ei derivă în principal din substituirea semnelor diacritice cu cele aparținând vocabularului lingvistic. Avem astfel de
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
pe o rară energie spirituală, de unde lectura amoroasă alături de un polemism ferm, dar cordial. Pendulează subtil între contrarii pe care le aduce într-un punct de convergență. Îi place să hoinărească "absolut slobod printre idei, imagini, cărți, amintiri, vise", între etos și patos, face caz de "lexicul heideggerian", de "incertitudini", de "neliniște în fața neantului", de "simțământul tragic al existenței" etc. Pe de altă parte, votantul lui G. Călinescu și prietenul lui Al. Paleologu, e un spirit critic de nuanță galică, "literator
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
de a decide asupra unui segment al curriculumului național. Libertatea de decizie la nivelul școlii reprezintă șansa de adecvare la un sistem deschis, cu opțiuni multiple, flexibile, în funcție de așteptările elevilor și prioritățile sistemului educațional și permite crearea unui etos propriu. Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 susține dezvoltarea țării noastre pe trei piloni principali, dintre care unul este cel dedicat mediului. Această strategie este orientată către cetățean, iar „statul servește nevoile fiecărui cetățean, într-un mod echitabil
ORDIN nr. 3.446. din 18 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253706]
-
vreme: a început să semene cu un spirit reacționar, emanînd un aer singular de erezie interpretativă, și asta după ce ani buni a fost etichetat drept o voce a globalismului în vogă, o voce a cărei menire era să discrediteze ideea etosului național sub pretextul analizei imaginarului colectiv. Acum însă, Lucian Boia a suferit o deviație stuporoasă ce se vădește printr-un sindrom de bizară factură discursivă: atacă tocmai miturile stîngiste care domină mentalul europenilor de la cel de-Al Doilea Război Mondial
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
în carantină: o atitudine preventivă de depistare a oricărui microb naționalist, la carantină luînd parte zeci de fundații și ONG-uri care le monitorizează indicele de sănătate ideologică, veghind ca asumarea trecutului să se facă în parametrii clinici. Pe scurt, etosul german trebuie ținut în platou de adormire, în virtutea unui dresaj psihic făcut în numele căinței colective. Mai mult, în privința istoriei, nemții trebuie să învețe că numai ei au fost de vină pentru cele întîmplate, și dacă astăzi sînt culpabilizați pînă la
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
iremediabil poncif: filosofia ca mod de viață, așadar cum faci ca dintr-un șir de meditații terne să naști o atitudine; cum faci ca viața să fie ceva mai mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care, înzestrat cu o direcție de gînd, să poată da sens și masticației, și fornicației, și perorației. Tema e insidioasă și spinoasă: insidioasă, fiindcă induce în eroare prin banalitatea ei, prima înclinație fiind să spui că în ea se ascunde
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
ca o epifanie a geniului omenesc. De aceea, a fi rebel de stînga, singura formă de curaj îngăduită astăzi în Franța, a devenit supremul conformism al intelectualilor locului: un conformism de pe urma căreia cultura franceză e la un pas de pierderea etosului care a făcut-o unică în urmă cu două secole. Michel Onfray n-are ascunzișuri în privința felului cum își vede misiunea filozofică pe Pămînt: se consideră un gînditor ateu, hedonist și anarhist, așadar trei epitete grele ca plumbul, pe care
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
limbă, rasă și biserică. Limba te ridică la spirit prin geniul ei, rasa te leagă de neam prin sîngele ei, iar biserica te leagă de Dumnezeu prin mîntuirea ei. Într-un cuvînt, Nae Ionescu face apologia rădăcinii ancestrale, repudiind spiritul etosului democrat. Democrația ar fi un cadru gol pe care fiecare îl umple cu acele stihii organice cărora le aparține, cînd însă democrația devine unealtă de propagandă împotriva organicităților, ea și-ar dezvălui latura faustică și implicit diabolică. La o așa
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
e un scriitor a cărui expresie lapidară și directă face casă bună cu concentrarea nuanțelor. De fiecare dată cînd se referă la intervențiile chirurgicale menite a-i extirpa tumorile vezicale, autorul vorbește despre „mușcătura bursucului", sensul expresiei avîndu-și originea în etosul copilăriei. În mitologia primilor ani, copilul Mirel Cană fusese educat să-i fie teamă de două stihii: de Dumnezeu și de bursucul care, în imaginația țîncului, sărea din tufiș ca să-i smulgă mațele și organele sexuale. „Dacă primul personaj era
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
de pe lumea asta n-a fost creat sau inventat de un singur om. Că fiecare stil, urmare a posibilităților sale ascunse, poate încorpora în sine toate elementele cu caracter popular și național. Poezia românească contemporană se află în stadiul căutării Etosului său profund. Am intrat într-o perioadă de maturizare creatoare. Am putea spune - folosind o metaforă plastică - că spiritul a înălțat deasupra sa unele cupole celeste exacte, ca din acestea să se poată auzi ecoul cosmic. Nu ne lipsește misticismul
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
ar trebui să îl enumăr pe Nichifor Crainic, foarte puternic împlântat în natura românească. Poezia lui Crainic e clară, fluidă, foarte melodioasă. Poetul știe să se mențină în simplitatea clasică. La el se referă în mare măsură cuvintele amintite privind Etosul românesc. În ultimii ani se plasează în frunte Ion Pillat, poet plin de vechi amintiri boierești, un cântăreț subtil penetrant al trecutului aristocratic. Adrian Maniu creează într-un format poetic primitiv, rafinat. Are în el ceva din frumusețea vechilor icoane
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
tardive de ordin intelectual. Iorga scrie că marea șansă a lui Creangă a fost că, nelăsîndu-se molipsit de cultura orașului, nu și-a alterat limba după imboldul ei mimetic. Pe scurt, de Creangă nu s-a lipit nici un atom de etos citadin, povestitorul fiind o natură ingenuă de esență curat țărănească, de unde și uimitorul spectacol de limbă pe care îl oferă. Dacă s-ar fi cultivat, Creangă ar fi nimerit într-o limbă hibridă și anostă, de mediocră gazetă literară, așa cum
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
atîrnă de opinia unui cronici de carte. Dar pericolul în cazul lui Creangă nu vine din partea criticilor, nici măcar atunci cînd vor să scoată tîlcuri din piatră seacă (cazul lui Vasile Lovinescu e patognomonic), adevăratul pericol vine din dispariția treptată a etosului care domnește în universul satului. Creangă trage după el un daimon rustic al cărui aer e pe cale să se stingă, situație în care „copilăria copilului universal“, altă sintagmă călinesciană care a făcut carieră, își pierde cu încetul sensul. Creangă e
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
se într-o flagrantă inadecvare față de ea, Roger Scruton e un vizionar sumbru și încăpățînat, din a cărui ținută nobilă a ieșit o carte izbutită: Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, o descriere a patogeniei care a dus la distrugerea etosului occidental. Înfățișat în cîteva trăsături repezi, Scruton e un englez de modă veche pentru care condiția de om cere o prealabilă cizelare: o educare dureroasă în vederea dobîndirii unui ștaif cultural, „ștaif“ însemnînd aici: simț critic, cultivarea emoțiilor și rafinarea imaginației
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
un tablou. În lipsa acestor acte de silnicie spirituală, noțiunea de cultură occidentală își pierde sensul. E ca un modus vivendi căruia, dacă nu i-ai învățat rețeta, nu-i poți gusta savoarea, iar Europa și-a creat în timp un etos propriu menit a filtra aerul vieții. Dispariția acestui etos duce la ruperea coeziunii sociale, cu apariția unui tip de societate în care noțiuni precum cele de suflet, valoare și virtute devin monezi calpe. Potrivit lui Scruton, locul unde ruperea coeziunii este
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
de cultură occidentală își pierde sensul. E ca un modus vivendi căruia, dacă nu i-ai învățat rețeta, nu-i poți gusta savoarea, iar Europa și-a creat în timp un etos propriu menit a filtra aerul vieții. Dispariția acestui etos duce la ruperea coeziunii sociale, cu apariția unui tip de societate în care noțiuni precum cele de suflet, valoare și virtute devin monezi calpe. Potrivit lui Scruton, locul unde ruperea coeziunii este acută e lanțul generațiilor, căci succesiunea vîrstelor se face
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
sînt mari. Iar cînd o generație întreagă rezultă din multiplicarea aceluiași tip de oligofren hedonist, atunci posesorii culturii umaniste se pomenesc în situația unor alergători care nu mai au cui să predea ștafeta. Deznodămîntul se vede cu ochiul liber: dispariția etosului umanist din cauza lipsei de ființe dornice a-i suporta riturile de trecere. Asistăm la extincția unei specii umane, cu ivirea în urma ei a ceva atît de inferior și de grobian, încît a mai vorbi de cultură e impropriu. Aceasta e
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
pe adagii, adică pe comentarii făcute în marginea unor teme prestigioase. Potrivit acestei logici, o problemă este cu atît mai lămurită, cu cît e supusă unui ochi discriminator mai ascuțit. Iar cînd imboldul scolastic capătă exigența exactității, el culminează în etosul matematic, caz în care litera e înlocuită prin număr și comentariul prin formulă. În fond, matematica e apogeul scolasticii în varianta măsurii precise. E real doar ce poate fi măsurat, orice stafie putînd fi vie cu condiția să fie prinsă
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
universitare americane, divulgîndu- le corectitudinea politică și obtuzitatea cu care lansează lozinci de toleranță egalitaristă, o altă variantă, în ochii rusului, a aceluiași model de omogenizare proferat de biroul politic al lui Lenin. În al treilea rînd, Soljenițîn a criticat etosul american, afirmînd trei lucruri: 1) în condiții de liberalism fără limite, omul e condamnat să-și piardă sufletul; 2) progresul tehnic nu aduce ridicare morală; 3) Occidentul nu mai are idealuri de sorginte clasică, preocuparea lui capitală stînd într-o
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
cum declinul unei lumi începe cu stingerea valorilor ei spirituale, nu e de mirare că degradarea Apusului e vizibilă. În al patrulea rînd, separarea politicii de morală, care este principala trăsătură a conduitei în cancelariile apusene, este falia din care etosul occidental își va trage pieirea. În ochii rusului, scopul vieții oamenilor stă în îngrijirea sufletului lor, iar îngrijirea se face prin perpetua luptă între categoriile binelui și răului, Soljenițîn respingînd ideea că binele și răul sunt noțiuni relative care depind
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
viața noastră n-a fost contaminat de morbul spectacolului, căci toate tentele autorului merg spre aceeași concluzie: într-o lume în care totul a devenit show, noțiunea de spectacol și-a pierdut semnificația. Etimologic vorbind, ființa umană e predispusă la etosul spectacolului, căci spectaculum (spectacol) cere spectio (observare) și spectatio (vedere), caz în care cine se dă în spectacol nu vrea de fapt decît să ajungă sub privirile altora. Mai mult, simpla privire în oglindă (speculum) este o formă spontană de
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
de trei feluri: obiecte, semne și imagini, și fiecare categorie alcătuiește un univers de sine stătător, în care omul e prins ca sub o fatalitate culturală. Primul univers e acela al obiectelor de consum, acele mărfuri mirobolante care dau farmecul etosului apusean, atîta doar că puzderia de lucruri ce ni se oferă zilnic nu se mai află la îndemîna noastră, ci noi trăim la cheremul lor. Se petrece o inversare a raportului de putere care face ca lucrurile să capete o
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
pe care l-a urmat în viață e cel de care au avut parte mai toți intelectualii postbelici (Derrida, Deleuze, Lyotard, Bourdieu): s-au școlit sub auspiciile mimetismului marxist, au trecut la existențialismul plat de inspirație sartriană, au explodat în etosul revoluționar al anului ‘68 și apoi s-au stins într-o critică acerbă a societății contemporane. Critica lor e de fapt o reacție hrănită de o dezabuzare tardivă: nu e ușor să recunoști la bătrînețe că toate insurecțiile la care
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]