254 matches
-
ars valoroasa bibliotecă de la Buda fondată de Matei Corvin, apoi și-au făcut fitile din manuscrisele grecești de la muntele ATHOS... Francii au ars trei milioane de manuscrise ale bibliotecii din TRIPOLI (Siria)... De la distrugera cărților sacre ale antichității, precum „Disciplina etruscă” , de la distrugerea cărților sibiline, în timpul invaziei lui ALARIC asupra Romei, de la distrugerea scrierilor mayșe de către spanioli, la arderea cărților cu autori evrei de către naziști și la cenzura comunistă, motivele au fost mereu aceleași: dorința obsesivă de control din partea celor aflați
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
de ani anterioară latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) și că, în consecință, limba română nu se trage din latină, pentru că, deși din aceeași familie, există istoric înaintea latinei, deci este o limbă proto-latină. Latină se formează din etruscă și greacă, care, deși amândouă indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, răspândit în lumea mediterană a epocii. În plus, estruscii ei înșiși erau o branșa a celților, coborâți în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rândul lor
PUNCT DE VEDERE: ISTORIA ADEVĂRATĂ A DESCENDENŢEI NOASTRE de MARIA LUMINIŢA ROLLE în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348820_a_350149]
-
latină au fost considerate că provin din limba latină, fără să se țină seama că, în orice moment istoric, orice limbă posedă în vocabular împrumuturi lexicale din diferite limbi...în vocabularul limbii latine au existat împrumuturi din greacă, tracă, daco-moesică, etruscă, celtă, persană ș.a...”. În virtutea acestor mențiuni ale unei specialiste pot presupune că multe cuvinte din limba strămoșilor noștri se regăsesc în limbile popoarelor vecine, de la care, autorii DEX-ului spun că au fost împrumutate de limba română. Această ipoteză o
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
zerouri trebuie să aibă cifra care exprimă veniturile pentru a intra În posesia unor galerii de tablouri, a unor cai de rasă pură, a covoarelor din manufactura de la Savonnerie, a draperiilor de mătase vaporoasă, a șemineurilor din mozaic, a vazelor etrusce și a pendulelor ornate cu statuete ieșite de sub dalta unui Cortot sau David. În fine, dați-i unui asemenea maestru un singur vas ornamental: va alcătui plecând de la el un Întreg budoar, o Încăpere, un palat. Acest ansamblu impus cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poem dramatic de Zaharia Bârsan, precum și „Noutăți artistice” (concerte, spectacole de teatru). Apar poezii de Șerban Bascovici, Al. Stamatiad și o comedie lirică, Serenada din trecut, a lui Mircea Rădulescu. O piesă în proză îi aparține lui J.H. Rosny-Aîné: Dragoste etruscă. Roman antic. M.Pp.
CRONICA ARTISTICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286522_a_287851]
-
fost Leonteus și Idomeneu. Cât privește vila campaniană, mecenatul lui Piso explică totul. Să precizăm, de altfel, că Mecena, cel care a dat numele respectivei activități, își manifestă generozitatea în calitate de contemporan al acestui cerc campanian. Descendent al unei celebre familii etrusce, cavaler prin naștere, ascultat și de împăratul Augustus - epicurian el însuși -, îl susține cu generozitate pe Horațiu, căruia îi oferă ferma lui din ținutul sabinilor, pe Vergiliu, care i-a datorat independența, dar și subiectul Georgicelor, și pe alți câțiva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenanda manifestă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aer ofensat. — Ție ți-e ușor să glumești, bodogăne nemulțumită. Și lui Germanicus i-o fi ușor să se gândească la nepoata lui Herodes, reflectează Vipsania. Dar la ce-i folosește? Tot atât de bine l-ar putea apuca dorul după mormintele etrusce. Bine măcar că fratele Mariamnei, Iulius Agrippa, nu a venit. L-a invitat, fiind prieten cu Drusus, dar a avut bunul-simț să refuze, motivând tocmai prin absența fiului ei. A evitat probabil să dea ochii cu Agrippina. Și-a imaginat că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
legat de acțiune, dar și de ceilalți participanți. Artistului nu i s-a cerut să-l scoată în evidență plasându-l într o poziție frontală. S-a folo sit în schimb cu multă dexteritate de principiul tridimensional al vechii arte etrusce și l-a înfățișat întors pe trei sferturi, comunicând cu restul figurilor sculptate, nu cu spectatorii. Simte privirea lui Nero atârnând cu greutate asupra sa și se gră bește să urmărească ceremonia. Dialul tocmai trece cu pămătu ful peste piatra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până și mâncarea spa1. Wendy râse, până interveni Dwight: — Ei bine, mai e o variantă, cum că vechii strămoși ai italienilor ar fi inventat tăițeii. Nu asta spunea În film, răspunse Wyatt. —Vorbesc serios, continuă Dwight, sunt niște picturi murale etrusce care dovedesc apariția tăițeilor În anul 800 Î. Hr., dacă nu și mai devreme. Asta Înseamnă că tăițeii sunt o moștenire genetică a majorității italienilor de azi. —Scuză-mă, spuse Marlena cu toată convingerea, chinezii manâncă tăiței de peste cinci mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la o scrisoare din vară, profesorul se bucura că pe un anume Țuluca Îl chema și Anton. Îi vorbea fostului elev despre numele gentilice latinești și de evoluția lor ulterioară. Antonius era o excepție chiar printre acelea, provenit probabil din etruscă și fără o semnificație primitivă, el nu se transmisese În română pe aceeași cale ca și celelalte nume gentilice (Aemilius, Claudius, Cornelius etc., respectiv Emil, Claudiu, Cornel), ci rămăsese În Întrebuințare la greci, trecuse de la aceștia la slavi și pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores, Travessa de Chico Diabo... Mă nimerisem la Salvador În epoca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bisericii văzuseră fulgerul asemenea unei nesfârșite sulițe incandescente? În orice caz, alături de specialiștii trimiși de doctorul Rudolf, care adunau tot felul de informații în legătură cu forma și intensitatea luminoasă a fulgerului, venise și un faimos diletant autor al câtorva studii despre etrusca disciplina. În mai puțin de o săptămână izbutise să reconstituie perimetrul bătut de ploaie și interpreta acum simbolismul spațiului unde căzuse trăsnetul. - Dar anchetele și cercetările acestea n-au decât o valoare anecdotică, continuase Profesorul. Singurul lucru grav este decizia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
niciodată cu Jennifer, ceea ce n-a Împiedicat-o să exercite asupra mea o seducție pe care trebuie s-o numesc totuși erotică. În camera mică pe care o ocupa la Neuilly, această minunată fată Înaltă și subțire ca o statuie etruscă Îmi cerea s-o dezbrac - nici ea nu stătea inactivă -, dar Începea să tremure ca frunza dacă sexul meu Îl atingea pe al ei. M-a atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
suprarealiști) pentru hinterlandul canonului european, pentru marginal și refulat: „arta copiilor, arta populară, arta psihopaților, a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puțin Însemnele puterii, dar nu i-ar fi trecut niciodată prin minte să profaneze o biserică. Împinse ușa. Sant’Agostino era pustie. Bisericile monumentale ale Romei, Întotdeauna pustii - cu excepția ocaziilor când se organizau nunți și Înmormântări -, Îi aminteau de cimitirele etrusce și de templele grecești, magnifică mărturie a unor civilizații demult apuse. Iar decadența aceasta, această nepăsare, singurătatea frescelor și a altarelor, a sacristielor și a corurilor Îl Întristau, dar nu știa cum să le pună stavilă. Onorabilul Își făcu semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mauritius sau Andamane atunci când ești stăpânul unui paradis ce se deschide În spatele casei tale. Maja aprobă Înclinând capul. Vila, o, Doamne, ideea de a se Închide Împreună cu Camilla În vila aceea luxoasă ce dădea spre Marea Tireniană, la umbra ruinelor etrusce din Cosa, timp de trei luni, o indispuse imediat. Lunile de sarcină, lunile vitaminelor, ale clorului și ale ecografiilor. Lunile diformității, ale incertitudinii, ale temerilor. Când fac guvernul? se informă o doamnă cu fața copilărească, căreia nimeni nu-i adresase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trăiască aspirația de libertate personală în teatru, în mod deosebit în tragedie, unde prόsopon era doar masca. Prin mască, omul căuta o identitate a libertății sale. În ambientul latin, termenul persona indica „masca” de teatru, de la semnificația originară a riturilor etrusce. În timpul lui Cicero era utilizat pentru a indica o persoană juridică, cu scopul de a exprima ființa umană, nu în mod necesar subiect de drept. Diferența între termenul latin persona și cel grec prósopon se află tocmai aici: termenul latin
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Însemnat, pe rând, În teatrul grec din antichitate, masca actorului, rolul acestuia, actorul Însuși, pentru ca, ieșind din incinta teatrului, să se generalizeze asupra omului. Unii filologi derivă termenul de persoană din denumirea phersu, Înscrisă sub o figură mascată din mormintele etrusce. Se crede că numele ar aparține unui zeu subteran, Înrudit, dacă nu chiar identic, cu Persephona sau Persus. Teatrul roman a preluat masca teatrală de la etrusci. Astfel, primul sens al cuvântului persoană a fost acela de mască, de „costumație”, prin
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
jura pe geniul împăratului, iar încălcarea unui asemenea jurământ era considerată lezmajestate. Când poetul roman Virgilius (70-19 a.Chr.), în a patra eglogă (mic poem pastoral asemenea idilei), spunea că în timpul lui Augustus s-ar fi împlinit o veche profeție etruscă despre un Mântuitor care ar fi trebuit să vină în lume sub chipul unui Prunc și să inaugureze o epocă de aur, descoperea trăsăturile unei concepții ce-i conferea suveranului o origine divină. Alți împărați din primul secol al principatului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
De exemplu, avem în vedere termeni mondeni ca show, party, body etc.. 114 De pildă, am moștenit cuvintele creștin (cristianus), cruce (croce), biserică (basilica), păgân (paganus), mormânt (monumentum) etc. 115 O dovadă este mulțimea de cuvinte din albaneză convergentă cu etrusca și basca, fapt ce implică posibilitatea ca albanezii să fie mai degraba urmașii unor populații mai vechi tracizate. 116 Triburile Hg R1a s-au dirijat și spre ținuturile noastre deoarece erau în căutarea unor arii lacustre și păduri de conifer
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fost Leonteus și Idomeneu. Cât privește vila campaniană, mecenatul lui Piso explică totul. Să precizăm, de altfel, că Mecena, cel care a dat numele respectivei activități, își manifestă generozitatea în calitate de contemporan al acestui cerc campanian. Descendent al unei celebre familii etrusce, cavaler prin naștere, ascultat și de împăratul Augustus - el însuși epicurian -, îl susține cu generozitate pe Horațiu, căruia îi oferă ferma lui din ținutul sabinilor, pe Vergiliu, care i-a datorat independența, dar și subiectul Georgicelor, și pe alți câțiva
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha (contemporan cu Pitagora...), surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... 4 Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenoanda manifestă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rol le revenea „textelor clasice” ale Bibliei. Au fost descoperite nenumărate tăblițe cuneiforme și ostracale cu exerciții de scriere bazate pe astfel de texte clasice ale vechiului Orient Apropiat. În prezent se cunosc abecedarele mai multor limbi: ugaritică, aramaică, greacă, etruscă, latină etc. Dintre abecedarele ebraice cele mai cunoscute, le amintim pe cele de la Izbet Sartah, din secolul al II-lea î.Hr., cel de la Lachiș, din secolele VIII-VII î.Hr., de la Arad, din secolul al VIII-lea î.Hr. În lumea cercetătorilor biblici
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
plânge". La Al. Andrițoiu, ca și la Al. Rău, referirile la trecut vibrează în reprezentări în care trecutul nu se constituie decât ca punct de plecare, imaginea fiind construită din perspectiva prezentului; ea se întreține cu eternul și universalul. "Cupa etruscă" a lui Tiberiu Utan este și ea o efigie a trecutului în dialog cu valorile umane perene: vitejia, visul, cântecul, iubirea sau ura: " Își amintiră golindu-și nectarul, Măcar odată dorul?" Evocarea se convertește în creație: "De ce taci trecutule orb
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]