165 matches
-
în textele literare și nonliterare: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ; susținerea și argumentarea opiniilor; comprehensiunea și interpretarea textului literar din perspectivă contextuală. ● Elemente de stilistică - Calitățile generale și particulare ale stilului: claritate, proprietate, precizie, puritate, corectitudine, variație stilistică, simetrie, naturalețe, cursivitate, eufonie; - Cuvânt și context; denotație și conotație; - Structura stilistică a limbii române; - Registre stilistice: - limbaje orale: popular; colocvial; argotic; - limbaj standard; limbaj cultivat; - Stiluri funcționale: stilul tehnico-științific; stilul juridic-administrativ; stilul publicistic; stilul beletristic; - Stilistica textului literar: figuri de stil și procedee
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Nivelul ortografic și de punctuație - norme ortografice și de punctuație în constituirea mesajului scris; - rolul semnelor ortografice și de punctuație în înțelegerea mesajelor scrise. Nivelul stilistic - calitățile generale și particulare ale stilului (claritate, proprietate, precizie, concizie, corectitudine; variație stilistica, cursivitate, eufonie, oralitate etc.); - stiluri funcționale (definire, caracteristici, exerciții aplicative/redactarea unor texte); - stil direct, stil indirect, stil indirect liber; - registre stilistice ale limbii (popular și cult, scris și oral; arhaic, regional, colocvial, argou, jargon). CONCEPTE OPERAȚIONALE - act, acțiune, aliterație, antiteza, arta
EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
cu el « ne naștem, cum ne naștem cu părul blond sau castaniu. » Zola pare să își trădeze principiile legate de « transparența » și obiectivitatea limbii și prin modul cum propune redactarea frazelor: construirea lor, explică el, respectă în primul rând legile « eufoniei » - « Ascult ritmul frazei [...] nu o pregătesc pe toată deodată; mă arunc în ea ca în apă, nu mă tem de frază; în fața ei sunt curajos, mă avânt spre ea, o atac, lăsând eufoniei sarcina de a o termina.» Aceste paradoxuri
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
explică el, respectă în primul rând legile « eufoniei » - « Ascult ritmul frazei [...] nu o pregătesc pe toată deodată; mă arunc în ea ca în apă, nu mă tem de frază; în fața ei sunt curajos, mă avânt spre ea, o atac, lăsând eufoniei sarcina de a o termina.» Aceste paradoxuri din opera lui Zola, aceste decalaje evidente între teorie și practică, trecerea sub tăcere a unor caracteristici importante ale artei romanești (de exemplu, absența unor opinii despre transfigurarea realului prin implicarea elementelor fantastice
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Noțiunea de cacofonie (numită uneori și disonanță) se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete. Termenul antonim este "eufonie". În retorică și arta poetică cacofonia desemnează orice succesiune neplăcută de sunete din discurs, supărătoare prin dificultatea de pronunțare sau cea de înțelegere a mesajului rostit. În plus, în cultura românească recentă școala și publicul includ tot la cacofonie și
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
să evite cacofoniile, atunci să procedeze cu măsură și realism, fără a aduce prejudicii informației din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia. Astfel, în limbajul științific se pune accentul în primul rând pe precizia exprimării și cu totul secundar pe eufonie, iar unii autori ignoră în mod voit cacofoniile. Majoritatea vorbitorilor de limba română sînt conștienți de acea categorie de cacofonii create prin alăturarea silabelor "ca"-"ca" (sau a unora asemănătoare) din cuvinte învecinate: "negru ca cărbunele", "vezi că cazi", "politica
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
săltărețe, apar vădite influențe de ritmică populară sub forma unor strigături. Admirând-o, din diferite puncte diferite de vedere, fiecare din criticii literari ai antichității au relevat laturi diferite ale talentului ei: Dionysos din Halicarnas i-a lăudat melodia versului, eufonia stilului. Autorul anonim al ""Trata despre Sublim"" a fost impresionat de exactitatea nuanțelor emotive găsite de poetă. În secolul al II-lea alături de Mimnerm și Arhiloh, poeziile create de Sappho erau foarte citite de publicul iubitor de poezie; în acea
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Sosește friptura de căprioară, vînat rar din pădurile de la Horga-Bursuci. I se face loc între celelalte. În lumina poliedrelor de sus, fragedele bucăți de carne brună au reflexe de sidef". Peisajele sînt dichisite coloristic, lucrate cu o migală în care eufonia pare un ecou al imaginii picturale, precum la Radu Petrescu. Drept urmare, notațiile consacrate unor aspecte ale începuturilor de lume evoluează, prin materia lor, la o subtilitate melancolică, la tonurile de amurg: "Pămîntul dintre copaci e decolorat, stă parcă sub ape
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
o explicare informală ar folosi formele "a-ți lua jucăriile și a pleca", "a sta în bancă ta". Dincolo de unele restricții gramaticale (v. M. Avram, loc. cît.), alegerea depinde de valoarea stilistica, dar poate chiar și de simplă nevoie de eufonie: pare mai normal "poți să faci asta" decît "se poate să se facă asta". Cred totuși că există și alte diferențe, poate chiar mai importante, care derivă din valorile principale ale formelor gramaticale în discuție. Se pare - dar și în
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
categorie de cultisme (latinisme preluate adesea și prin intermediul altor limbi de cultură, în primul rând prin franceză) care prezintă unele dificultăți de adaptare: finala consonantică (-um) nu contrazice tiparul fonetic și morfologic românesc, dar ridică probleme de pronunție (prin lipsa eufoniei și prin depărtarea accentului de finală, mai ales la formele de genitiv-dativ articulate: máximumului, mínimumului). Tendința populară, spontană, este de a simplifica aceste forme prin renunțarea la finala -um; se reface astfel, într-un fel, procesul de modificare fonetică pe
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
maselor este departe de a face loc unei imagini cât de cât pe măsura grandorii lui. Marea majoritate a publicului rostindu-i încă numele cu respect și emoție, reține doar versurile atât de muzicale ale tristei iubiri pierdute. Căci superba eufonie eminesciană s-a transformat la acest nivel, din păcate, într-o cantabilitate romanțioasă, accesibilă unei sensibilități mediocre, destul de greu de dezrădăcinat. Și acestea mai cu seamă atâta vreme cât opera poetului nu fusese dată la iveală integral. Acum însă, când uriașul travaliu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lipsește din ea nici stânca lui Sisif). Sonetele shakespeariene i-au fost la îndemână și l-au îndemnat la emulație. La fel cosmogoniile din Rig-Veda. Și așa mai departe. Mereu în căutarea adevărului în cuvânt și topirea acestuia într-o eufonie superbă, depășind jocurile simboliste cu cuvintele, i-au fost țeluri superioare de atins. De aceea Th. Codreanu are dreptate când vede în opera lui Eminescu o sinteză indisolubilă între cele trei aspecte ale gândirii și creației sale, și dă postmodernismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se face prin chiar liderii săi (a se vedea cazul celui mai "național" dintre postmoderniști Mircea Cărtărescu, și capodopera lui Levantul, intraductibilă, ca și poezia lui Eminescu, nu-i așa, aceasta din urmă și dintâi, în schimb, din motive de eufonie și ritm greu de obținut prin translare"... Sigur ca A doua schimbare la față (o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne), Princeps Edit, 2008, pornește de la pretextul Cioran, cu Schimbarea la față a României din 1936, mai precis a "tânărului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lirice consacrate și, în general, față de tradiție, inclusiv cea a liricii populare. În acest sens, el este un inovator frapant, nu un răzvrătit. Ion Barbu supune moștenirea poetică unei metamorfozări întru abstracția și concentrarea versului împinse până la impresia de enigmă. Eufoniile lui sunt cele din veac, însă ideile sunt cele de ultimă oră a gândirii abstracte, în cazul de față gândirea matematică, în care numărul și ecuația sunt principalele fundamente de exprimare a legalității universului. A sosit vremea, afirmă Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu Seymour însuși. Ca să nu spun că până și acustica lor e la fel de singulară ca și Seymour. Adică fiecare poem e la fel de nesonor, de domol, pe cât credea el că trebuie să fie un poem, dar există niște rafale intermitente de eufonie (îmi lipsește un cuvânt mai puțin atroce), care au asupra mea efectul pe care l-ar avea cineva - nu complet treaz - care mi-ar deschide ușa și ar sufla în cameră dintr-un cornet, trei, patru, cinci note negrăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
desfășoară pe fondul unor considerații avântate, chiar lirice, asupra valorii creației eminesciene, însoțite de repetate reproșuri la adresa editorilor care nu au respectat voința autorului și spiritul poeziei, făcând lecțiuni sau modificări care uneori conduc la nonsensuri ori la alterări ale eufoniei. O simbioză între cercetarea istorico-literară și munca de editare la T. are ca rezultat seria Studii și documente literare (I-XIII, 1931-1946), adevărat tezaur al culturii române. „Ceea ce Biblia înseamnă pentru cunoașterea lui Dumnezeu și a lumii, caută să însemne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
chiar de retorică. Este o poezie care afirmă virtutea nu numai a „cuvântului” și nici doar a „cuvintelor” ci a cuvântării, adică a sensului, a înțelesului, propriu-zis: a exhortației. Cât despre muzicalitate, ea nu are la Dan Verona funcția de eufonie, de sunet vag și solubil în aer; dimpotrivă, se instaurează în spațiu și rezistă; discursul său e incantatoriu și se desfășoară cu siguranța, aș zice cu autoritatea finalității sale, care este de a exorciza moartea, de a o transcende, salvând
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de educare purpurie din spațiul sovietic: extins prin extrapolare, nu firesc, În limitele evidenței. Ar trebui să vedem dacă, În discuția de acum, nu apelăm cumva la accepțiunea extrapolată, forțată a termenului. În privința termenului contra-reeducare, nici mie nu-mi place eufonia scrâșnitoare de la mijloc, dar mai am și alte obiecții, pe care le las mai la urmă. Pe de altă parte, referitor la ceea ce a spus Marius, nu cred că putem vorbi de „contra-cultură”, fiindcă acesta desemnează, ca termen acreditat, o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ELH, V (1938), pp. 173-193. 18. Cf. Ernst Troeltsch, Historiography, în Hastings' Encyclopaedia of Religion and Ethics, Edinburgh, 1913, vol. VI, p. 722. 19. Acest termen este folosit și de Ortega y Gasset, dar într-un sens diferit. Capitolul 13 Eufonia, ritmul și metrul 1. Birkhoff, Aesthetic Measure, Cambridge, Massachusetts, 1933. 2. Cuvântul rus instrumentovka este o traducere a termenului instrumentation folosit de Rene Ghil în studiul său Trăite du verbe, Paris, 1886. In acest s'.udiu el consideră că terinenul
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
N. I. Apostolescu, L'ancienne versification roumaine au XVII-ieme et XVIlI-ieme siecle, Paris, 1909. încercările de poetică normativă ale lui lenache Văcărescu, Timotei Cipariu si Heliade Rădulescu, de obicei "anexe" la gramatici, par, azi, didactice și naive. Pentru studierea ritmului, rimei, eufoniei etc. cf. mai ales loan Rațiu, Poetică și legendar, București, 1920 și M. Dragomirescu Teoria poeziei, București, 1927. Un studiu competent, dar mai mult teoretic, de istorie literară, ca și de literatură română, este Vladimir Streinu, Versificația modernă. Studiu istoric
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
CFR < C[ăile] F[erate] R[omâne]; pedeserizare < P[artidul] D[emocrat-]S[ocial din] R[omânia]; penelist < PNL < P[artidul] N[ațional] L[iberal]; sepepist < SPP < S[erviciul de] P[ază și] P[rotecție]. Din motive care țin de eufonie sau de obișnuință, unele derivate împrumutate se impun în concurența lor cu cele formate de la sigla folosită în limba respectivă: rom. ufologie, fr. ufologie (< engl. ufology) sunt preferate formațiilor proprii rom. ozenologie (< OZN ~ ozeneu), fr. ovnilogie ~ ovniologie (< ovni). 2.7
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
să capete înfățișarea adevăratei poezii erotice dacă nu ar fi copleșită de o retorică greoaie, vetustă, cu ecouri din Grigore Alexandrescu și chiar din Costache Conachi. Se adaugă inaptitudinea de a folosi lexicul poetic adecvat și lipsa oricărei preocupări pentru eufonia versului. Însemnările de călătorie din Carpații răsăriteni, Elveția, Italia, Austria și Germania, unele publicate sub pseudonimul Helvetius în „Voința națională” (unde din 1885 e prezent și cu articole, studii și cronici), sunt lipsite de culoare, de emoție în fața frumuseții peisajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
semnul și valoarea formează trei aspecte ale aceleiași probleme și nu pot fi separate în mod artificial. Trebuie însă, în primul rând, să încercăm a examina metodele folosite în prezentarea și analiza diferitelor straturi ale operei literare : (1) stratul sonor, eufonia, ritmul și metrul ; (2) unitățile semantice, oare determină structura lingvistică formală a operei literare, stilul ei și disciplina stilisticii care îl cercetează sistematic; (3) imaginea și metafora, cele mai esențial poetice dintre procedeele stilistice, care se impune să fie cercetate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
critici - (7) evaluarea, în cele din urmă, ne vom întoarce la ideea evoluției literaturii și vom discuta (8) natura istoriei literare și posibilitatea existenței unei istorii interne a literaturii concepută ca o istorie a unei arte.( c) 210 <titlu> 13. Eufonia, ritmul și metrul Orice operă literară este, în primul rând, o serie de sunete din care se naște înțelesul. În unele opere literare acest strat al sunetelor are o importanță foarte mică, devenind, ca să spunem așa, diafan - așa cum se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sunetului a sau o sau l sau p, independent de cantitate, deoarece nu poate exista un sunet care să fie mai mult sau mai puțin a sau p. Deosebirile de calitate stau la baza efectelor numite de obicei "muzicalitate" sau "eufonie". Deosebirile de relație sunt cele care pot deveni baza ritmului și metrului : înălțimea, durata sunetelor, accentul, frecvența repetiției, toate elementele care permit diferențieri cantitative. Tonul poate fi mai înalt sau mai jos, durata, mai scurtă sau mai lungă, accentul, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]