93 matches
-
eurocraților" (termen apărut în 1965), sînt cele de euro-credit și euromonedă (1965), apoi cele de europiață (1971) și eurofranc (1976). Vocabularul european ajunge pe teren militar în 1978-1979 (eurorachetă, eurostrategie), însă, pe plan politic, viitorul nu pare prea surîzător pentru eurocomunism (1975) și eurodreapta (1979). Pe de altă parte, noul termen de eurocentrism (1970) este mai curînd centrifug decît centripet. Pe parcursul anilor de început, identitatea europeană nu este întru totul eliberată de vechea ambivalență. Națiunile coloniale n-au încetat încă să
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vizite în China a lui Kissinger, în iulie 1971. Neamestecul în politica internă a aliaților nu era tocmai o lege sacră a politicii americane. SUA a intervenit în foarte mare măsură în politica mediteraneană prin reacția lor extrem de puternică împotriva eurocomunismului (amplificată după revoluția din Portugalia, în 1974) din Spania, Portugalia și mai ales din Italia, unde Partidul Comunist a devenit pentru scurt timp cel mai puternic din țară. În momentul cînd Partidul Creștin Democrat s-a gîndit la o mare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și a mobilizării naționale / 401 7.1. Helsinki 1975: viziuni ideologice concurente asupra securității europene / 402 7.2. Leninismul romantic despre securitatea europeană și drepturile omului / 407 7.3. Hegemonul Balcanilor? Strategii geopolitice regionale ale leninismului romantic / 423 7.4. Eurocomunism și leninism romantic: o prietenie rezervată / 426 7.5. "Socialist în formă, național în conținut"? "Raportul național- internațional" în economia ideologică a leninismului romantic / 438 7.6. Cultul personalității ca dimensiune constitutivă a leninismului romantic / 455 7.7. Aspecte ideologice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
amprentă a leninismului asianizat, regulativă însă, nu constitutivă, așa cum s-a putut observa din capitolul precedent, unde am încercat să demonstrez că leninismul romantic nu poate fi echivalat ideologic cu leninismul asianizat, chiar dacă ultimul l-a influențat considerabil. 7.4. Eurocomunism și leninism romantic: o prietenie rezervată Începând cu orientarea RSR în raport cu problemele securității europene de la mijlocul anilor '70, acest subcapitol nu ar fi complet fără o scurtă trecere în revistă a fenomenului eurocomunismului și a manierei în care a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ultimul l-a influențat considerabil. 7.4. Eurocomunism și leninism romantic: o prietenie rezervată Începând cu orientarea RSR în raport cu problemele securității europene de la mijlocul anilor '70, acest subcapitol nu ar fi complet fără o scurtă trecere în revistă a fenomenului eurocomunismului și a manierei în care a fost înțeles și abordat de către Ceaușescu. Așa cum s-a putut constata din capitolul precedent, Bucureștiul nu a participat la conferința partidelor comuniste europene de la Karlovy Vary, desfășurată în 1967, datorită criticilor vehemente cărora ar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dincolo de cel național, cele două partide s-au angajat să promoveze "acțiunea comună a partidelor comuniste și socialiste, a tuturor forțelor democratice și progresive a Europei [Occidentale]" (Devlin: 1977, 9-10). Astfel s-a născut oficial ceea ce ulterior a fost numit eurocomunism. În termeni ideologici, se poate observa că eurocomunismul nu conține nici o urmă de leninism, ceea ce este de-a dreptul uluitor pentru niște partide care se proclamă, totuși, comuniste, dar care au renunțat la "dictatura proletariatului", "internaționalismul proletar", "centralismul democratic" și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
angajat să promoveze "acțiunea comună a partidelor comuniste și socialiste, a tuturor forțelor democratice și progresive a Europei [Occidentale]" (Devlin: 1977, 9-10). Astfel s-a născut oficial ceea ce ulterior a fost numit eurocomunism. În termeni ideologici, se poate observa că eurocomunismul nu conține nici o urmă de leninism, ceea ce este de-a dreptul uluitor pentru niște partide care se proclamă, totuși, comuniste, dar care au renunțat la "dictatura proletariatului", "internaționalismul proletar", "centralismul democratic" și chiar la utilizarea termenului leninism, așa cum a procedat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
renunțat la "dictatura proletariatului", "internaționalismul proletar", "centralismul democratic" și chiar la utilizarea termenului leninism, așa cum a procedat PCS în 1978 (Leonhard: 1979, 324-326; Burks în Schwab: 1981, 38; Willenz în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 265). De fapt, observă Vernon Asparturian, eurocomunismul exprimă mai degrabă "o resocializare a Leninismului în Marxism" (Asparturian în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 19). În ciuda acestui fapt, nu este vorba, în cazul PCF, PCIt sau PCS, de o ruptură totală față de trecut, ci mai degrabă de o maturizare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și politic total diferit de cel est-european (Cioabă: 1988, 181-184). Dacă ne amintim că, încă de la începutul anilor '60, liderul comunist italian Palmiro Togliatti discuta despre "policentrism", atrăgându-și inevitabile critici din partea lui Hrușciov, putem înțelege procesul finisării ideologice a eurocomunismului în sensul unei transformări evolutive mai degrabă decât ca o sincopă aflată într-un raport de discontinuitate cu trecutul propriu. Merită amintit aici faptul că, în 1984, la o ședință a Biroului Politic al PCUS, ministrul de externe Andrei Gromîko
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu trecutul propriu. Merită amintit aici faptul că, în 1984, la o ședință a Biroului Politic al PCUS, ministrul de externe Andrei Gromîko condamna tocmai reformele și criticismul "antipartinic" al lui Hrușciov ca aflându-se la baza dezvoltării ulterioare a eurocomunismului (Bukovsky: 2010, 74). Originile ideii eurocomuniste coboară însă în timp, ajungând la disputa sovieto-iugoslavă ca moment fondator (Burks în Schwab: 1981, 33-54; Dinerstein în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 24-55; Remington în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 202-222). Inițial, ideologii sovietici au
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în timp, ajungând la disputa sovieto-iugoslavă ca moment fondator (Burks în Schwab: 1981, 33-54; Dinerstein în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 24-55; Remington în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 202-222). Inițial, ideologii sovietici au fost convinși că Zbigniew Brzezinski deține paternitatea termenului eurocomunism, "un remarcabil, chiar dacă inadvertent tribut adus puterii consilierului pentru probleme de securitate națională a președintelui Jimmy Carter de a influența dezvoltarea ideologică în lumea comunistă", de abia ulterior aflându-se că "acesta a fost folosit prima dată în vara anului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
președintelui Jimmy Carter de a influența dezvoltarea ideologică în lumea comunistă", de abia ulterior aflându-se că "acesta a fost folosit prima dată în vara anului 1975 de jurnalistul iugoslav Frane Barbieri" (Asparturian în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 5). Terminologic, eurocomunismul este un concept înșelător deoarece nu numai o serie de partide comuniste europene manifestau astfel de tendințe ideologice, ci și, de exemplu, partidele comuniste din Japonia, Australia sau Venezuela (Leonhard: 1979, 287-310; Berton în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 326-362). Mai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
celor trei partide poate fi ierarhizată începând cu PCIt, ajungând la PCS și terminând cu PCF, partid cu o lungă tradiție de fidelitate față de Uniunea Sovietică și care de abia în a doua jumătate a anilor '70 a aderat la eurocomunism, fără a renunța însă integral la fidelitatea față de centrul moscovit (Kriegel în Schwab: 1981, 150-151). În sprijinul caracterizării PCIt drept cel mai eurocomunist partid din tripleta mai sus menționată, acesta fiind de altfel partidul care a inițiat, în perioada destalinizării
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și într-un orizont de timp practic nedefinit, pentru a preveni susceptibilitatea "poporului și chiar a clasei muncitoare" față de proiectul eurocomunist și generarea de atitudini "contrarevoluționare" în interiorul "maselor" (Cioabă: 1988, 205). În ciuda entuziasmului pe care l-a trezit în epocă, eurocomunismul conține numeroase paradoxuri și inadvertențe de natură ideologică, politică și economică. Pentru Jan Triska, partidele eurocomuniste erau amenințate de "stagnare", nefiind capabile să aleagă decisiv între guvernare și opoziție, fapt care conduce la "izolare" și gradual la irelevanță pe plan
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Valenta, Burke: 1980, 94-95). În plus, menționează Peter Ludz, existau și recurențe periodice ale "centralismului democratic" la care se afirmase clar că aceste partide ar fi renunțat (Ludz în Schwab: 1981, 59). Wolfgang Leonhard intuiește cu acuratețe încă un paradox: eurocomunismul pleda pentru un "compromis istoric" între toate forțele politice, numai că dacă toate partidele politice ar guverna la un moment dat prin acest "compromis istoric", cine ar rămâne să constituie opoziția indispensabilă democrației parlamentare? Și cum ar putea fi reconciliată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prin acest "compromis istoric", cine ar rămâne să constituie opoziția indispensabilă democrației parlamentare? Și cum ar putea fi reconciliată naționalizarea economiei, la care eurocomuniștii nu renunțaseră, cu pluralismul politic (Leonhard: 1979, 350-351)? În orice caz, nu se poate afirma despre eurocomunism că a reprezentat o pură strategie, o tactică politică în vederea cuceririi puterii adaptată culturii occidentale, după care ar fi urmat o comunizarea inspirată de modelul sovietic, așa cum consideră Bernard Brown (Brown în Schwab: 1981, 122-127). Deși fără o identitate proprie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reprezentat o pură strategie, o tactică politică în vederea cuceririi puterii adaptată culturii occidentale, după care ar fi urmat o comunizarea inspirată de modelul sovietic, așa cum consideră Bernard Brown (Brown în Schwab: 1981, 122-127). Deși fără o identitate proprie bine configurată, eurocomunismul a reprezentat fără doar și poate o inovație ideologică și politică foarte diferită de comunismul clasic (Leonhard: 1979, 351). Santiago Carillo, secretarul general al PCS, cu care Ceaușescu se afla în relații bune, nu a ezitat să eticheteze "socialismul sovietic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acum nu mai este" (Carillo în Devlin: 1977, 11). Dincolo de implicațiile conceptuale și ideologice ale mărturisirii liderului PCS, prea complexe pentru a fi detaliate în cadrul prezentei lucrări păstrându-i în același timp coerența reținem ideea criticilor lipsite de menajamente a eurocomunismului împotriva a ceea ce cu greu se mai poate numi acum centrul moscovit. Seninătatea și firescul declarației frapează de-a dreptul dacă încercăm să o înțelegem în cheie leninistă. Nu. Eurocomunismul reprezenta un tip distinct de comunism, format și maturizat în interiorul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
același timp coerența reținem ideea criticilor lipsite de menajamente a eurocomunismului împotriva a ceea ce cu greu se mai poate numi acum centrul moscovit. Seninătatea și firescul declarației frapează de-a dreptul dacă încercăm să o înțelegem în cheie leninistă. Nu. Eurocomunismul reprezenta un tip distinct de comunism, format și maturizat în interiorul unor sisteme politice și ideologice plurale. Pentru Carillo, "în etapa actuală, rolul de hegemon al clasei muncitoare și aliaților săi (sic!) poate fi exercitat printr-o formulă pluripartită, care să
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asigure că "politica și obiectivele partidului pe termen mediu și lung sunt împărtășite în esență de către alte forțe organizate cu rădăcini în popor" (Documente ale Partidului Comunist din Spania: 1976, 32-33, subl. în orig.; vezi și Cioabă: 1988, 187, 195-196). Eurocomunismul nu poate fi echivalat însă cu social-democrația, oricât de tentantă ar fi comparația, deoarece, avertizează Carillo, problema se pune în termenii "transformării", nu a "îmbunătățirii" "societății capitaliste". Social-democrația nu reprezenta deci decât un compromis rușinos al unor partide pretins proletare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și, întrebat dacă NATO ar putea constitui un "scut util" pentru construirea socialismului în libertate, a fost imediat de acord: "Mă simt mai sigur fiind de această parte"" (Berlinguer în Devlin: 1977, 14). În definitiv, PCIt, PCS și PCF, inițiatoarele eurocomunismului, nu aveau intenția de a înceta relațiile cu PCUS și cu partidele comuniste aflate la putere în Europa de Est, după cum s-a putut vedea și din documentul final al conferinței din 1976. Acesta proclama autonomia fiecărui partid, nu critica și nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a întreprins nici o acțiune directă pentru a șicana Moscova, dar nici nu a susținut explicit noua tendință eurocomunistă. Motivul ar fi următorul: principiile leninist romantice ale lui Ceaușescu fuseseră integrate deja în proiectul de document al conferinței. Orientarea externă a eurocomunismului fusese deja configurată un an mai devreme, la conferința națională a PCS. Acolo, Carillo afirma că "Internaționalismul revoluționar al fiecărui partid se măsoară, în primul rând, prin capacitatea de a face revoluție în propria lui țară)", pledând ferm pentru lăsarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în mod deosebit tendința de a se contopi partidul și statul (aici și Ceaușescu era un adevărat maestru, n.m.), tendința către autoritarism, birocratism, tendința de a soluționa problemele de sus, reducând cadrul democratic". Nu în ultimul rând, orientarea internațională a eurocomunismului se apropia de cea romantic leninistă în privința inutilității și a pericolului pe care îl reprezintă pentru pacea globală "blocurile militare", așa cum reiese din programul PCS adoptat în septembrie 1975 unde, la punctul 30, putem citi următoarele: "O politică externă pașnică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Valenta, Burke: 1980, 184), concept care, așa cum urmează să vedem, reprezenta un punct central al proiectului ideologic romantic leninist. În ciuda relațiilor amicale pe care le avea cu Santiago Carillo, Ceaușescu nu avea nici un motiv să se simtă atras de principiile eurocomunismului. Dimpotrivă, esența lor "burgheză" îi repugna, așa cum observă și Șerban Orescu (2006: 89-91), dar se folosea de pozițiile internaționale ale PCF, PCIt sau PCS pentru a o consolida pe cea a PCR, mai ales în ceea ce privește disidența calculată în raport cu tutorele niciodată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PCS pentru a o consolida pe cea a PCR, mai ales în ceea ce privește disidența calculată în raport cu tutorele niciodată complet și practic imposibil de repudiat, centrul moscovit. Așa cum afirma secretarul general al PCR la conferința națională a PCR din 1977, "noțiunea de eurocomunism" reflectă dreptul legitim al fiecărui partid comunist de a utiliza strategii și concepte specifice arealului cultural și național din care face parte. "Desigur, fiecare o apreciază în felul său", continua Ceaușescu, "dar noi vedem în aceasta preocuparea partidelor respective de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]