71 matches
-
oare, tot ce se cuvine și tot ce trebuie cei care s-au aflat la cârma țării noastre pentru că Basarabia, actuala Republică Moldova, să ne urmeze în drumul spre U.E.? Va trebui, cum spuneam, să abandonam multe în existența noastră „europenista”, dar nu trebuie să abandonam, ștergându-le din memorie și din suflet, ca și cum n-ar exista și nici n-ar fi existat vreodată, aceste ținuturi din răsăritul geografiei și al ființei noastre, în care trăiesc români și în care bat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
semnificația etnică, rasială, socială, geopolitică ("Liga Statelor Arabe constituie o consfințire a acestei semnificații"), semnificația arabist-naționalistă și cea istoric-civilizantă. Foarte interesante mi s-au părut referirile lui Salim Matar la Uniunea Europeană ca model posibil pentru unitatea arabă. Important pentru lecturile europeniștilor este și capitolul despre diglossie (limba literară, clasică, utilizată în paralel cu dialectele). Kamal Yusuf al-HaČČ credea că "lumea arabă se îndreaptă către federalizare, așa cum se întâmpla cu Europa. O limbă comună va fi necesară în ambele spații, cu păstrarea
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
a vechii gărzi, care a continuat linia trasată de istoriografia naționalismului postcomunist cu rectificările minimale impuse de noua paradigmă educațională; b) direcția reflexivă-europenistă, înscrisă pe linia unei istoriografii debarasată de încărcătura ideologică naționalistă. Centrală în această direcție este orientarea explicit europenistă, manualele aderând entuziast la filosofia Europei Unite; c) o a treia breșă s-a deschis în direcția unui discurs postmodern, racordat la avangarda reflecție istoriografiei critice, care conține elemente iconoclastice la adresa mitologiei naționale. iii) perioada postnaționalizării (2004 - prezent), marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
regimurile dictatoriale și totalitare care s-au succedat în decursul secolului al XX-lea. Europa. "Reforma comprehensivă" a învățământului și-a asumat ca obiectiv explicit europenizarea educației naționale și promovarea valorilor europene. Programele școlare de istorie reflectă nemijlocit această reorientare europenistă. Spre exemplu, programa de istorie a românilor pentru clasa a XII-a stipulează obligativitatea unei introduceri care tematizează subiectul "Românii în Europa", prevăzând de asemenea tratarea "Civilizației românești în context european". Direcțiile normative fixate de autoritățile centrale au fost îmbrățișate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
et al., 1999, p. 5; Petre et al., 2008, p. 2). Noua misiune a manualelor devine aceea de a-i convinge pe români de "vocația lor europeană" (Brezeanu et al., 2000, p. 7) și chiar de destinul lor european. Manifestul europenist la care aderă explicit majoritatea volumelor didactice face ca "pretudindeni în manual[e] să fie subliniată dimensiunea culturală a încercărilor românilor de a se înscrie în istoria Europei" (Dumitrescu et al., 1999, p. 3). Dacă românii nu au reușit întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu prilejul Revoluțiilor pașoptiste, care semnalează efortul românesc de reînscriere în Europa. După ce, în urma făuririi în cursul secolului al XIX-lea a statului național și obținerii independenței de stat, România își încheie revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și obținerii independenței de stat, România își încheie revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au reușit să subvertească mesajul programat de autoritățile centrale pro-europeniste, rezultatul fiind o demonstrație istorică a românității europene. România este europeană, dar și Europa este românească. Ecourile protocronismului se aud răzbătând în surdină chiar și în plină epocă a postnaționalismului europenist. Martirologia anticomunistă. O legitate a funcționării memoriei istorice stipulează actualizarea politică a memoriei, potrivit căreia fiecare înțelegere colectivă a trecutului se acomodează permanent în funcție de schimbările survenite în regimul politic. O altă regularitate cu caracter cvasi-legic afirmă că fiecare ordine socio-politică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
facțiunea conservator-reacționară, exponentă a ortodoxismului istoriografic în spiritul naționalismului etnic, a repurtat o victorie simbolică, discursul despre trecut emis de literatura didactică nu a revenit la paradigma naționalistă. Dimpotrivă, programele școlare ulterioare, din 2004, au accelerat tranziția înspre o viziune europenistă, postnațională a istoriei românești. O serie de tendințe novatoare și teme recurente pot fi decelate ca structurând paradigma postnațională în cadrul căreia se configurează conștiința contemporană a trecutului românesc. În primul rând, evidentă este deglorificarea istoriei naționale, prin demilitarizarea și depersonalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Scurtu (1999, 2001), alături de cel întocmit de V. Băluțoiu și M. Grecu (2010), pe care le-am clasificat în categoria discursului conservator al vechii gărzi istoriografice românești care continuă să prezerve spiritul naționalist, nu s-a racordat la noua paradigmă europenistă. De pildă, doar manualul Scurtu et al. (1999) nu are introducerea specificată de Programa școlară despre "Românii în Europa". A doua ediție (Scurtu et al., 2001) inserează o prefață fără titlu în care intențiile exprimate de programa de învățământ sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interbelică românească a pivotat în jurul ideii de progres și al celor două traiectorii paralele spre acest scop - tradiționalism vs. modernism - pe un teren de discuție plasat în mediul economic, social sau cultural-literar. "Marea dezbatere" antrena, pe de o parte, pe europeniștii ce integrau România spațiului european și subordonau dezvoltarea țării căii propuse de Occident, iar pe de altă parte, pe tradiționaliștii cantonați în modelele de dezvoltare bazate pe moștenirea socială și culturală proprie ce își trage seva din caracterul agrar al
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
identității leagă generații și secole, solidarizîndu-le într-un fel ce frizează anacronismul. Abia dacă se îngăduie și alte discursuri identitare, ceva mai aproape de viziunea contemporană. Disputele din ultimii ani ilustrează într-un fel continuitatea unei mai vechi lupte între spiritul europenist al deschiderii totale și naționalism, ca expresii ale unei limitări necesare. De la Cantemir pînă la căutările de azi, s-a putut sesiza acest balans între deschidere și închidere, între universalismul culturii și pathosul local, descriind o ritmică semnificativă a evoluției
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a vechii gărzi, care a continuat linia trasată de istoriografia naționalismului postcomunist cu rectificările minimale impuse de noua paradigmă educațională; b) direcția reflexivă-europenistă, înscrisă pe linia unei istoriografii debarasată de încărcătura ideologică naționalistă. Centrală în această direcție este orientarea explicit europenistă, manualele aderând entuziast la filosofia Europei Unite; c) o a treia breșă s-a deschis în direcția unui discurs postmodern, racordat la avangarda reflecție istoriografiei critice, care conține elemente iconoclastice la adresa mitologiei naționale. iii) perioada postnaționalizării (2004 prezent), marcată de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
regimurile dictatoriale și totalitare care s-au succedat în decursul secolului al XX-lea. Europa. "Reforma comprehensivă" a învățământului și-a asumat ca obiectiv explicit europenizarea educației naționale și promovarea valorilor europene. Programele școlare de istorie reflectă nemijlocit această reorientare europenistă. Spre exemplu, programa de istorie a românilor pentru clasa a XII-a stipulează obligativitatea unei introduceri care tematizează subiectul "Românii în Europa", prevăzând de asemenea tratarea "Civilizației românești în context european". Direcțiile normative fixate de autoritățile centrale au fost îmbrățișate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
et al., 1999, p. 5; Petre et al., 2008, p. 2). Noua misiune a manualelor devine aceea de a-i convinge pe români de "vocația lor europeană" (Brezeanu et al., 2000, p. 7) și chiar de destinul lor european. Manifestul europenist la care aderă explicit majoritatea volumelor didactice face ca "pretudindeni în manual[e] să fie subliniată dimensiunea culturală a încercărilor românilor de a se înscrie în istoria Europei" (Dumitrescu et al., 1999, p. 3). Dacă românii nu au reușit întotdeauna
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu prilejul Revoluțiilor pașoptiste, care semnalează efortul românesc de reînscriere în Europa. După ce, în urma făuririi în cursul secolului al XIX-lea a statului național și obținerii independenței de stat, România își încheie revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și obținerii independenței de stat, România își încheie revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au reușit să subvertească mesajul programat de autoritățile centrale pro-europeniste, rezultatul fiind o demonstrație istorică a românității europene. România este europeană, dar și Europa este românească. Ecourile protocronismului se aud răzbătând în surdină chiar și în plină epocă a postnaționalismului europenist. Martirologia anticomunistă. O legitate a funcționării memoriei istorice stipulează actualizarea politică a memoriei, potrivit căreia fiecare înțelegere colectivă a trecutului se acomodează permanent în funcție de schimbările survenite în regimul politic. O altă regularitate cu caracter cvasi-legic afirmă că fiecare ordine socio-politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
facțiunea conservator-reacționară, exponentă a ortodoxismului istoriografic în spiritul naționalismului etnic, a repurtat o victorie simbolică, discursul despre trecut emis de literatura didactică nu a revenit la paradigma naționalistă. Dimpotrivă, programele școlare ulterioare, din 2004, au accelerat tranziția înspre o viziune europenistă, postnațională a istoriei românești. O serie de tendințe novatoare și teme recurente pot fi decelate ca structurând paradigma postnațională în cadrul căreia se configurează conștiința contemporană a trecutului românesc. În primul rând, evidentă este deglorificarea istoriei naționale, prin demilitarizarea și depersonalizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Scurtu (1999, 2001), alături de cel întocmit de V. Băluțoiu și M. Grecu (2010), pe care le-am clasificat în categoria discursului conservator al vechii gărzi istoriografice românești care continuă să prezerve spiritul naționalist, nu s-a racordat la noua paradigmă europenistă. De pildă, doar manualul Scurtu et al. (1999) nu are introducerea specificată de Programa școlară despre "Românii în Europa". A doua ediție (Scurtu et al., 2001) inserează o prefață fără titlu în care intențiile exprimate de programa de învățământ sunt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
puncte de vedere: tradiționalismul; modernismul sau europenismul. Tradiționaliștii: acționau pentru descoperirea și punerea în valoare a specificului național și nu agreau influențele externe; reprezentanți: Lucian Blaga, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Mircea Vulcănescu; Europeniștii (Moderniștii): considerau că modelul pe care trebuia să-l urmeze România este Europa Occidentală; reprezentanți: Eugen Lovinescu, Garabet Ibrăileanu, Ștefan Zeletin, Tristan Tzara; modernismul s-a afirmat în special în literatură, arhitectură, arte plastice; În sinteza „Istoria civilizației române” (1925
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]