343 matches
-
studiază elasticitatea corpurilor. Enunță legi privind variațiile de tensiune din solide, condensarea și dilatarea. În domeniul opticii, studiază propagarea luminii, reflexia și refracția și dispersia, reconsiderând lucrările anterioare ale lui Fresnel, Coriolis și regăsind rezultatele lui Brewster. Demonstrează existența "undelor evanescente", verificate experimental de către Jasmin. Pune în evidență fenomenul de difracție. În cadrul astronomiei, reconsiderând teoria perturbației elaborată anterior de către Lagrange, Laplace și Poisson, studiază problema stabilității sistemului solar. În 1845, memoriul lui Le Verrier asupra planetei Pallas este verificat de Cauchy
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
lor va deveni obiectiv turistic și loc de popas, ademenind prin bucuria de odihnitoare priveliște pe care o oferă. Ea a luat naștere din pioșenia unor enoriași ai locului-, dornici de a lăsa urmașilor încă un semn al existenței lor evanescente. Și au izbutit în totalitate, perpetuând nu vanitatea ctitorilor, ci gustul pentru artă, priceperea și modul de gândire al cornenilor unor vremi de mult apuse. Este de fapt o biserică de sat, în simplitatea ei rustică, prezentându-se în mod
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
se dă graiul!)". Trecerea din "Cosmia" - aer presărat pe izvoare, / curcubeu invers curgând / în oglinzi cu fertile adâncuri..., spre "Zoria" - stare-n lumina mierii după vânătoare de seară, echivalează cu triumful luminii asupra umbrei. Poemele se dezvoltă din două registre evanescente: silvestru și acvatic. Sensul ultim al tuturor metamorfozelor este sublimarea în mirifica stare nupțială.». Ca spațiu, "Zoria" proiectează "eul" / "ens"-ul tocmai la „apogeu“, într-un solstițiu al ființării: Criticul literar, Ioan Buduca, tot într-o cronică literară la volumul
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
suportă un număr mare de moduri. Analiza ghidului de undă arată că energia luminii în fibră nu este complet păstrată în miez. În schimb, mai ales la fibra monomodală, o fracțiune semnificativă de energie se transferă tecii sub formă de unde evanescente. Cel mai frecvent folosit tip de fibră monomodală are un diametru al miezului de 8-10 micrometri și este gândit pentru a fi utilizat la lungimi de undă vizibile apropiate de infraroșu. Structura modului depinde de lungimea de undă a luminii
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
hinduism), ea nu se manifestă direct prin stilul aparte al expresiei, rolul ei fiind implicit. Iubirea este superioară fricii, așa cum cunoașterea este superioară iubirii. Ahmad ibn al-Arif spunea despre iubire (el-mahab-bah)că este: " începutul căilor extincției" (fana) [fana arab - extincție, evanescenta. Desemnează în sufism extincția limitelor individuale în starea de Unire cu Dumnezeu. Contrară lui baqa (subzistență). Apare în versetul coranic " Totul (pe pamant) este menit stingerii (fan); nu va rămâne decât față Domnului tău, esența a majestății și generozității”. și
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
Ghelmez. Ca artist plastic, Gh. Mocanu cultivă peisajul și natura statică (în special flori), năzuind să reflecte căldura și lumina locurilor natale. Majoritatea pânzelor sale sunt uleiuri care traversează, de-a lungul parcursului artistic, o evoluție cromatică de la griuri delicate, evanescente, subtile, marcate de accente grafice rafinate, la tonuri exuberante, grave pe alocuri, exprimând bucuria de a trăi, de a privi, de a simți a artistului. Marea sa pasiune, care dă deopotrivă măsura sensibilității și a talentului său este însă acuarela
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
de o acută sensibilitate. Pictura ei este simultan atitudine reflexivă și substanță expresivă, sinteză mirabilă a purității percepției artistice și a exprimării unor idei și stări de mare intensitate. Efuziunile emoționale se temperează însă în acorduri grave, sublimate în culori evanescente, în griuri aurite și-n strălucire de sidef..."" În ziua de 12 iunie 2008, în prezența unui public avizat, iubitor de cultură, Elena Greculesi a facut o nouă donație Bibliotecii Bucovinei “I.G. Sbiera” din Suceava. Cele trei lucrări donate se
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
Cartea neliniștirii", Fernando Pessoa reușește cea mai spectaculoasă deprivatizare de sine. Heteronimele și-au făcut treptat apariția, ca o alienare ce s-a automultiplicat, ca o alteritate ce s-a voit practicată metodic pînă la pierderea oricărei identități. Întreagă, această evanescentă familie literară numără peste douăzeci de nume. Cei mai cunoscuți sunt: Alberto Caeiro, poetul bucolic, păgînul natural, considerat nu numai maestrul celorlalți, dar și al lui Pessoa ortonimul. Alberto Caeiro este deținătorul echilibrului perfect, poezia în stare frustă și ingenuu
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
în principiu, ar fi susceptibil să-i asigure o anumită savoare și mai ales legitimitate estetică, dacă ar lipsi insistența inadecvată a unei „măiestrii” mulțumite de sine și dorința fastidioasă de a fi „plină de înțelesuri”, când acestea se dovedesc evanescente ori chiar absente. S-a opinat totuși că obscuritatea sau „afectarea” acestui poet ține nu de insuficiență, ci de procedeu, el optând structural pentru „jucarea” trăirilor, pentru medierea lor, din decență, prin artificiu (bine stăpânit, de altfel). Sub alt raport
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
nu își are precursorul real în Al. Macedonski, ci mai degrabă în Mihai Eminescu. Chiar dacă se diferențiază de eminescianism și de toată poezia românească anterioară, cu toate că iese din orizontul rural și cântă orașul, parcul, marea, plecările, tărâmurile exotice, cultivă stările evanescente, crepusculare, visarea, privilegiază simbolul polisemantic, muzicalitatea, respinge expresia discursivă, practică versul liber și sugestia, s. românesc exprimă o sensibilitate mai apropiată de cea eminesciană decât de cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
ți-aș mai putea povesti, la urma urmelor? Ce ți-aș mai putea spune, fratele meu ucigaș? Că îți simt lipsa. Că te voi uita în cele din urmă și pe tine (...)289. Majoritatea biletelor sunt scrise în această formă evanescentă ce pastișează epistola amoroasă și meditația nocturnă, conducând în cele din urmă la descoperirea unei lumini particulare chiar în banalitatea cotidiană. Multe dintre ele pornesc de la înregistrarea unor detalii prozaice pentru a ajunge - prin intermediul „privirii magnetice”290 - la revelația că
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
al meșterului Manole, sunt inundate de „miresme puzderii și seve florale”, plante de toate soiurile, „gâze - în gri pastelat, albastru lăptos și galben ca paiul” -, toate cufundate în abur, ceață, colb, rotocoale de fum, căci nu sunt altceva decât tablouri evanescente ale aducerii-aminte: „tot mai stins opal e/ albu-acelor vremi în spulber de petale”. A tradus din Hugo von Hofmannsthal și Henrik Ibsen; este coautor al volumelor Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi (1974-1976) și Simbolismul european (1983). SCRIERI: Figuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
sociale și individuale. Deasupra tuturor se află statul și întregul său aparat de guvernare și gestionare socială. Numai că aceste structuri se află la noi, ca și altundeva, într-o construcție și o reconstrucție permanentă, ce ia forma unei fluidități evanescente. Ce se întâmplă cu individul sau cu individualitățile confruntate cu o asemenea stare? Să constatăm mai întâi că destructurarea postcomunistă a fost concomitentă cu o restructurare, respectiv cu apariția și consolidarea progresivă a unor noi structuri sociale. „Programul instituțional” al
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
schimbări, printre care și cea a ordinii, clasificării și distribuției sociale a identităților și rolurilor. Consecința - neintenționată - a acestei destructurări a luat forma unei stări anomice generalizate și a unor indivizi anomici care și-au asumat roluri multiple și identități evanescente. Multiplicarea rolurilor și fluiditatea identităților se influențează reciproc și întrețin starea anomică atât la nivel social, cât și personal. Ceea ce este și mai semnificativ se referă la un transfer al fluxului de individualizare dinspre varianta consacrată „de sus (de la stat
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
jos, analiza socială este structurală, explicația mecanismelor funcționării sociale se face prin invocarea structurilor, cunoașterea este distribuită asimetric între experți și novici. În al doilea rând, distingem raționalitatea reflexivă, care-i opusul raționalității structurale, în măsura în care structurile sunt pe atât de evanescente și flexibile, pe cât sunt produse ale indivizilor autonomi și reflexivi. În al treilea rând, invocăm acea raționalitate comună a actorilor individuali reflexivi care este concretizată de premisele, cristalizările și modelele culturale ale vieții, adică de acele enunțuri, norme sau reguli
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
deficit de viață și de senzația unei morți timpurii, dar rămas și mai târziu ca însăși formula personalității, în care toate valorile vieții, valori morale și sociale, măriri și âlocuri>, bani și onoruri, se estompează și se degradează în nuanțe evanescente, viziune relativistă, în care totul s-ar nărui și s-ar preface în neant, de n-ar rămâne axa unui interes pentru a da încă o apetență vieții într-o inapetență universală, axa spectacolului estetic, singura ei legitimare - formulă nietzscheiană
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
învăluite în aburul nostalgiei. O geografie aparte, privilegiată se desprinde din paginile Amintirilor, tributară unei sinestezii care are darul de a reînvia o lume, grație unui talent literar autentic: „Spre deosebire de văzul captator și tactilul posesiv, mirosul și auzul sunt simțurile evanescentului, ale diafanului și reveriei. Definitiv livrată fascinației olfactive, Zoe Cămărășescu are o senzualitate fascinată deopotrivă de miniatural și de respirația largă, de peisajul intens și detaliul strălucitor“; pe lângă acestea, sunt de savurat suculentele portrete, uneori acide, alteori admirative, mereu percutant
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
nepatetică, în jurul acelorași motive - ireversibilitatea timpului, presentimentul morții, iubirea, tăcerea, cuvântul, toamna, înserarea, sentimentul fragilității -, variate mereu, ca într-o structură rafinat muzicală, din cele trei cicluri ale Vesperalelor mai cu seamă, restituie imaginea unui poet al stărilor difuze și evanescente: „Vine o zi când pădurile, calme, nu mai dau glas, /pasărea nu zboară mai sus de crengile tinere, / nici iarba nu mai foșnește la fiece pas.// O zi, când, din sfere străine, din diafane palori/peste inimi înfierbântate coboară/o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
-l pot folosi în locul tău ca să-mi aleagă caii? Po Lo i-a răspuns: — Un cal bun poate fi ales după constituția și înfățișarea sa. Dar calul excepțional - cel care nu ridică praf și nu lasă urme - are o însușire evanescentă și efemeră, insesizabilă precum aerul. Darurile cu care au fost înzestrați fiii mei nu se ridică la asemenea înălțime; ei pot recunoaște un cal bun, dar nu un cal excepțional. Am însă un prieten, Qiu Fang Kao, un negustor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
el, în chip atât de categoric, un filozof și nu un artist. Câteodată i se părea că viața lui fusese nu o succesiune de imagini, ci de sunete, un sunet continuu, fără a fi muzică și totuși conținând sugestii, mereu evanescente, ale formei muzicale. Și acum, când poate ar fi devenit posibilă izbucnirea unui grandios final simfonic, încununarea caznelor sale laborioase, în acest punct crucial care solicita cea mai pură și cea mai distilată gândire, se pomenise bătrân, pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și pentru totdeauna! Lași netrebnici... Am obosit. Ciudat, foarte ciudat. Trebuie să mă întind la loc, ca să mă odihnesc! Retrăgându-se în umbră, dincolo de pâlpâirea palidă și evanescentă a lumânărilor din sfeșnice, Lucică pune mâinile pe piept și se lasă frumușel în tron, pe perna de dantea, unde se liniștește de-a binelea. Vine ceva, spre noi. Prin văzduhuri... Un șuvoi. O potopenie. O beznă. Ca o revărsare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
potrivită, iar soarele să-ți bată din partea stângă" Cennini, "Il libro dell'arte" Acest motto anticipă intenția lui Camil Petrescu de a propune cititorului să își imagineze, în romanul Patul lui Procust, că "semnătura" autorului este mai curând un semn evanescent precum o umbră. Desigur că meritul scriitorului este incontestabil, dar "strălucirea" și originalitatea rezidă, în această operă, din diversitatea scriiturilor, instanțelor narative, din varietatea categoriilor de discurs. Totuși, accentul criticii literare a fost aproape întotdeauna plasat pe apartenența acestuia la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cît de iute este orice sfîrșit, cît de definitive sînt alegerile făcute de oameni, cît de serios este jocul vieții, cît de întunecat războiul dintre viață și viață, dintre viață și moarte, unde toți sînt înzestrați cu libertate; cît de evanescente sînt capriciile bucuriei omenești, cît de atot-pătrunzătoare și universală și permanentă este suferința, cum nu există nici o scăpare de sărăcie, așa cum nu există nici o scăpare de imperfecțiunile societății cauzate mai ales de egomania omului îndreptată spre sporirea averii și a
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de Părinții Bisericii ca înțelepciuni propedeutice, pregătitoare, pentru creștinism, beneficiază de un avantaj asupra concepțiilor realmente ostile idealului ascetic catolic. Și apoi, cartea antică servește ca exercițiu mnemotehnic accesoriu, într-o epocă în care primează oralitatea și transmiterea verbală. Discursul evanescent, neconsemnat de scribi ori de copiști, este pierdut pentru totdeauna. Așa s-a întâmplat și cu învățăturile orale ale lui Platon probabil foarte diferite de cele din textele care ne-au rămas. Obstacol al oralității așadar. Apoi obstacolul fragilității suportului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1966). Publică fragmente de roman, reportaje literare, interviuri, reportaje despre localități bănățene în principalele reviste bucureștene și face filme documentare. Acțiunea romanului Blana de focă se desfășoară pe două planuri: real - un sat bănățean și lumea fiordurilor nordice; imaginar - tradiția evanescentă a lumii satului și fantomatica apariție a unui marinar, prezență nicicând sigură, între vis și realitate. Ambele se lasă descoperite prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă până la senzorialitate, atinge parcă esența lucrurilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]